Mda. Este deja clar ca mama acestui baiat a trecut de la sentimentul de dragoste la cel de posesie, si doar lasandu-l liber pe baiat poate ajunge inapoi la sentimentul de dragoste... Deja este clar doar din ceea ce mi-ai spus tu ca are niste probleme psihice si mentale, foarte bine ca nu toti suntem asa, pentru ca daca toti am fi asa, ar fi haos pe lumea asta.
Parerea mea este ca daca il iubesti ar trebui sa lupti pentru el. Sa ii spui baiatului in timp ce te uiti in ochii lui ceea ce simti, cat de mult il iubesti, etc. (indiferent daca ai mai facut sau nu asta cumva), si sa ii spui baiatului ca daca si el simte la fel pentru tine sa vorbeasca foarte deschis cu mama lui si sa o implore sa il lase liber. In caz ca nu vrea, in locul baiatului nu mi-ar mai pasa de ea sau de ce zice, indiferent ca e mama mea sau nu . Da, ai auzit bine... Nu mi-ar mai pasa de propria mama, si mi-as pierde tot respectul pentru ea, si toata iubirea, si m-as intoarce la dragostea vietii mele. Dar in caz ca se intampla ceea ce am spus a doua oara (faza FARA libertate) ia-l incet... S-ar putea sa ii faci rau daca nu va culcati mai devreme, cum era obisnuit, sau chestii de genul, deci ia-l mai usor la inceput si incearca pe parcurs sa il aduci la normalitatea unui om normal
Nu stiu daca intelegi ce vreau sa zic, in orice caz, sper ca ti-am fost de folos Pace si mult noroc!
Intotdeaun adevarul este pe undeva pe la mijloc, asa cum este si in cazul acesta. Bine ca ati pus capat acestei relatii care nu avea niciun viitor.
Stiu si eu un caz, fix asa.
Ei au stat impreuna de pe la 16 ani pana pe la 25. Si ghici ce? DA, inclusiv la 25 de ani omul cerea voie sa iasa afara, nu avea voie sa doarma la iubita si la 11 trebuia sa fie in casa. S-a saturat si ea pana la urma si i-a urat drum bun in viata.
Si al tau pare cam la fel.Nu puteai sa iei o decizie mai buna.
Sa fii sigura ca viata e frumoasa si ca vei mai trai atat de multe experiente incat te vei uita candva inapoi si vei rade de toata situatia asta.
Plus ca, destul ca o soacra e in general cicalitoare de la ea putere, iti dai seama cum ar fi fost mama astuia? Eu una nici nu vreau sa ma gandesc.
Astia sunt parintii, nu prea ai ce face cat timp depinzi in vreun mod sau altu de ei. Se putea si mai rau (sa nu il fi lasat deloc la tine/cu tine). Solutia exista, insa e una singura si e greu de aplicat si nici chiar de dorit: un loc de munca si viata pe cont propriu + ruperea oricaror legaturi cu parintii.
Salutare
As putea sa iti dau un sfat, in speranta ca... poate te ajuta.
Personal cred ca ai luat alegerea corecta, atata timp cat mama lui intervine intre voi iar el efectiv se supune nu va fi niciodata o relatie de viitor. Nu spun ca nu ar trebui sa ii ceara sfatul in unele chestii, dar totusi are o varsta si ar cam trebui incet incet sa se gandeasca la propriul viitor, doar nu va trai cu mama lui toata viata (sper...). Am spus ca ai facut alegerea corecta deoarece pe viitor, cand relatia voastra va avansa, intr-un fel sau altul Doamne fereste de o asa soacra, e in stare sa se mute cu voi si sa ii faca programul lui la minut, nu se va amesteca doar in viata lui ci si in a ta.
Cel mai rau este faptul ca el nu face nimic pentru a voi, pentru a fi fericiti, cat are de gand sa se ascunda sub fusta mamei? Am un coleg ai carui parinti sunt foarte stricti, dar el spune ca ei si face ca el. Doar el stie cate tampenii face, dar in fond suntem la varsta la care e momentul pentru asa ceva.
In fine, am deraiat putin de la subiect, intr-adevar, doare dar priveste partea buna, in timp il vei uita si vei da peste altcineva care te va sprijini si iti va fi alaturi. Inteleg faptul ca suferi dupa el si este normal sa plangi, cel mai bine ar fi sa te prefaci in fata mamei tale, in felul asta o protejezi si pe ea, isi face destul de multe griji pentru tine si sa incerci sa il uiti, crede-ma, e singura cale. Asta daca nu vrei sa o ai toata viata pe mama fostului pe cap.
Sper sa reusesti tot ce iti doresti, bafta multa
Ceea ce am sa iti spun nu iti spun ca sa te judec (imi pare rau pentru tine) ci poate ai sa intelegi de unde vine de fapt suferinta ta. In primul rand nu trebuia sa aveti relatii intime in afara casatoriei. De aici pornesc multe probleme si suferinte intr-un cuplu. Asta e o greseala care se plateste intotdeauna scump. Chiar daca lumea urca pacatul la rang de cinste, el ramane pacat si continua sa distruga vieti. Relatiile intime au fost lasate de Dumnezeu pentru oameni ca ei sa se bucure de ele in cadrul casatoriei, atunci cand doua persoane se hotarasc sa ramana impreuna pentru totdeauna. Numai atunci ele sunt o binecuvantare si o fericire cu adevarat. altfel, ele duc la moarte si la distrugerea omului. Daca voi nu ati fi avut relatii intime inainte de vreme, acum nu ati mai fi suferit atat, vazand ca relatia nu functioneaza ati fi mers fiecare pe drumul sau, chiar daca ar fi fost niste sentimente implicate, ar fi fost dureros dar nu cum este acum. Atunci cand doua personae care se iubesc, se unesc fizic, ele devin una, si intotdeauna ruperea e dureroasa. Nu-ti spun aceste lucruri ca sa te impovarez si mai mult, exista o usurare si o salvare de pacat numai la Dumnezeu. Mergi la El, pocaieste-te de pacatele tale si cauta-L in viata ta. El si numai El poate da cu adevarat fericirea, iertarea, alinare pentru rana ta. Isus Hristos te iubeste si a murit si pentru tine, ca tu sa ai viata vesnica. Fii binecuvantata!
Destul de adevarat ce spui, dar eu nu regret intimitatea asta...si oricum, dupa casatorie putea fi la fel. Nu casatoria leaga doi oameni...
Intr-adevar maica-sa e prea obsedata, la varsta de 20 de ani, sa-ti domini baiatul e prea din cale-afara.Cred ca unica solutie este sa discutati, sava maiacordati o sansa si in finaldaca el te iubeste sa luptati pentru ca relatia voastra sa functioneze.El ar trebui sa-i impuna mamei sale cateva conditii, sau sa faca un orar. De exemplu cateva zile in saptamana sa le petreaca cu ea si restul cu tine.Sau stii ce-ar putea fi vorba:maica-sa e geloasa ca-si pierde baiatul cu toate ca nu-i chiar o varianta, dar ea trebuie intr-un final sa inteleaga ca el a crescut si trebuie sa-si formeze o anumita proprie viata.
Da...oricum e prea tarziu. Eu sunt resemnata..si chiar daca ar vorbi cu ea, ai auzi de vorba " esti sub acoperisul meu"? Da, crede-ma, e in stare sa foloseasca replica asta si nu numai. Pe langa asta, i-am tot zis fostului sa vorbeasca cu ea, sa incerce, dar am obosit si eu sa nu faca nimic. Mereu lasa capul in jos si tacea. Sanse acordate au fost, dar au avut mereu acelasi final.
Va multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari. timpul le vindeca pe toate.
Poate intr-o zi, cand va trece din nou prin asta, va realiza cat de mult am incercat sa fac sa ne fie bine.
E simplu raspunsul, daca va iubiti cu adevarat ramaneti impreuna, daca nu,, PA"
Mama fostului iubit e dusa cu capul ( fara suparare) nu mi se pare un lucru prea normal ca la 20 de ani mama sa te conroleze ai facut ce trebuia pacat ca dupa atata timp a trebuit sa va despartiti.