Buna, TPU! Vin cu o situatie pe care nu credeam ca o sa ajung sa o traiesc vreodata. Am fost impreuna cu un barbat extraordinar timp de doi ani, ulterior ne-am si mutat impreuna. La inceputul relatiei era ok, era o persoana plina de viata si "luminos", mereu bland, sincer si corect, ambitios, muncitor si gospodar. Desi din fire era mai introvertit, mai dur si sunt exact opusul sau (afectuoasa, romantica si ma straduiesc mereu sa ii fie bine) niciodata nu am avut divergente din cauza asta, pana cand, am inceput sa observ mici schimbari la el, in rau. A inceput usor usor sa-si piarda rabdarea cu oamenii din jurul lui, cu familia care ii este mereu aproape si inclusiv cu mine, a inceput sa se "ascunda",sa devina irascibil cand ii propuneam sa iesim, nu mai iese nici macar cu prietenii lui. Initial, dadea vina pe jobul solicitant sau pe lipsa banilor, pe stres, apoi au venit vremuri mai bune si desi pot spune ca situatia s-a mai schimbat, starea lui s-a inrautatit si mai tare. Eu i-am fost alaturi nonstop, am incercat mereu sa-l ajut pe toate planurile, am incercat sa fiu "iubita ideala" orbita fiind de ideea ca dragostea invinge si ca un om poate vindeca alt om. Parea ca functioneaza dar era doar o iluzie, avea perioade in care dormea ore intregi fara vreun motiv anume, perioade in care se enerva din absolut orice, imi reprosa o groaza de chestii, inclusiv ca il sufoc si ca nu are nevoie de nimeni in viata lui. Paradoxal, sustine ca ma iubeste. Iarna trecuta am avut un episod destul de trist in care el mi-a spus ca s-a saturat sa mai raneasca oamenii din jurul sau si mi-a cerut sa ne despartim, l-am vazut cat sufera si ca intr-adevar plange, nu a fost o decizie luata usor. Dupa o saptamana de la despartire, timp in care m-am intors in orasul natal, l-au cuprins regretele si a venit sa ma ia inapoi. A parut totul ok-ish pentru inca cateva luni, apoi a inceput iarasi sa fie extrem de rece si trist, incercand si el la fel ca si mine, sa gaseasca sursa "bubelor" din capul lui. A mai avut momente in care ma ruga sa plec pentru ca se simte prost ca ma raneste prin faptul ca nu simte afectiunea, iar apoi cand se vedea singur, ma aducea inapoi si pentru cateva zile parea ca e ok, ca in sfarsit isi revine. Chiar a facut eforturi multiple sa mentina relatia. Acum o saptamana mi-a spus iarasi ca nu e in stare sa sustina relatia, ca faptul ca se simte dator de mine sa-mi ofere afectiune sau ca ma vede trista din cauza lui, ca nu resueste sa isi explice starile de tristete si depresie si ca il streseaza si mai tare responsaibilitatea relatiei si ca mai mult ne chinuim, m-a rugat sa-l iert si mi-a spus ca nu are nevoie de nimeni, vrea doar sa fie iarasi singur. Ma doare sa-l vad asa, i-am explicat ca daca ma alunga iar din viata lui, voi rupe orice contact cu el pentru ca asa procedez eu in momentul unei despartiri pentru a putea trece mai departe. Cand a auzit ca nu vrea sa fim nici macar prieteni, a fost extrem de afectat, nu a dormit nopti intregi si in acelasi timp, am sperat ca se va razgandi, dar pare in continuare ca se afunda intr-o stare neagra. Inclusiv familia lui e ingrijorata, ne-am despartit iarasi acum cateva zile si momentan imi caut chirie, pana reusesc sa ma mut in noul apartament, stau inca la el. Imi tot spune ca poate in solitudine va reusi sa inteleaga ce e in capul lui, desi i-am explicat ca eu nu am cum sa-l astept toata viata si sa sa ma bazez pe ceva incert si mi-a spus ca in caz ca nu reuseste sa se vindece, ar fi tot dreptul meu sa-mi gasesc pe cineva care sa nu ma chinuie. Va rog, ajutati-ma cu un sfat, nu am mai cunoscut niciodata pe cineva in starea lui. I-am propus si chiar l-am batut la cap sa mearga la un psiholog dar e si foarte incapatanat, nu crede deloc in psihologi si cu cat incerc mai tare sa-l conving de anumite chestii, cu atat mai tare se inchide in el. Mi-as dori mult sa cunosc persoane care au trecut prin asa ceva sau care au avut parteneri cu stari similare.Imi doresc tare mult sa-l ajut. Aparent, nu are lipsuri in viata lui, mereu a avut tot ce si-a dorit. Un apartament, o familie extraordinara, eu i-am fost mereu alaturi si e si foarte inteligent. Imi doresc sa redevina omul "viu"de care m-am indragostit

Nu il poti ajuta cu nimic deoarece el nu vrea sa fie ajutat refuză, sigur nu are pe alta? Că el poate joacă teatru si te face pe tine sa crezi ca are ceva, el s-a saturat de relatia asta a voastră si nu stie cum sa i pună punct, eu asta cred, deoarece se comportă ca un om nebun. Ce varste aveti voi doi? Copii ave ti? El a mai fost vreodata casatorit? Poate sa reîmpăcat cu fosta, si tie nu i ti spune? Nici el nu stie ce vrea, tu cand pleci el vine după tine, deci nu poate sta fara tine, dar nici cu tine, c am decînd se poartă el ciudat? Te a batut vreodată? Are vicii? Bea?

Nu ai ce sa faci cu persoanele încăpățânate care refuza ca au probleme sau refuza sa și le rezolve. Dacă el nu vrea sa facă asta, ce te face sa crezi ca tu ai rezolva ceva? Vezi ți de viata în continuare deoarece omul ala nu se va schimba atât timp cat este asa. Poate ii este mai bine fără tine, la asta te ai gândit?
Tu acum ar trebui sa te concentrezi pe tine, nu crezi ca în ultima vreme te ai pus pe locul 2 și nu ai mai avut grija de tine și de sănătatea ta emoționala?

As putea spune ca am trecut prin acelasi episod.
Problema lui este ca nu are incredere in el si tu fiind langa el, el spune ca ii esti o povara si mai bine ar ramane singur ca sa nu iti afecteze viata insa cumva in acelasi timp el nu vrea asta insa se simte dator fata de tine fiindca tu il ajuti.
Cel mai bine parerea mea ar fi sa il lasi de tot, da e cam naspa ce spun insa intr-un final va stii ce sa faca cand va vedea ce s-a intamplat.
Sau mai este o chestie si anume ca poate vrea ceva de la tine(fantezia sexuala, banii etc.)insa ii e rusine sa iti spuna gandindu-se ca poate il vei crede vreun nebun sau cine stie cum.
Incearca totusi sa ai o discutie cu el si intreaba-l ce anume se intampla cu el si daca vezi ca tot evita subiectul si nu vrea nimic termina si gata.
Eu unul m-am comporat asa multi ani deoarece voiam sex de la fete insa intr-un final am facut treaba asta pe bani desi nu voiam dar asta e, acum sunt singur dar linistit mental.
Succes!

Fiecare om, dar fiecare, în orice relație. familială, de prietenie, de serviciu, la cumpărături, oriunde, oricând, caută să își rezolve probleme sufletești. Cumperi un automobil de 500000 de euro să te dai mare cu el prin oraș. De ce? Să simți că ești cineva când treci prin oraș și se uită sărăntocii la tine. Dar hai să zicem că trăiești în Dubai printre oameni bogați, și un asemenea auto nu înseamnă nimic. Atunci îți cumperi 5 asemenea auto și le spui să le și vopsească cu vopsea ce conține aur, să strălucească când mergi pe stradă. De ce? Fiindcă tu ești bogat, dar știi că ești un nimeni. Ce face un om ca soțul tău? Te folosește ca obiect, prin care să își valideze locul în lume. Simte că nu are nici o valoare, și nu are, și caută să compenseze lipsa lui de valoare resimțită prin relația cu tine. Exemplu. Nu ai trăit regimul lui Ceaușescu și cultul persomalității lui. Nu spun eu că era dictator criminal, avea și el calitățile necesare să conducă țara, că altfel nu reușea să rămână la putere atâta timp. Dar de ce a creat și acceptat acel cult al personlității din care rezulta că fiecare cetățean al țării îl iubește pe el? Ca să își acopere cu el micimea sufletească pe care averea, luxul, puterea, poziția pe care o avea în lume nu o puteau acoperi. Această boală nu a putut-o vindeca doar glonțul.
Ce rezultă din ceea ce ai pățit până acum. Nu ești singură pe lumea aceasta să pățească așa ceva. În țară civilizată, USA, sunt psihologi specializați în repararea relațiilor de cuplu. Cuplul merge la psiholog, plătește consultația iar acela este expert, discută cu ei și rezolvă ce se poate rezolva. Nu se poate totdeauna. Când nu se poate, cei doi divorțează.
Dta nu ai cum să îl rezolvi de una singură. Dacă el refuză ajutorul unui profesionist, nu ai altceva de făcut decât să renunți, să îți vezi de drumul tău în viață, care este scurtă și trece repede.

Mai degrabă ar avea nevoie de un psihiatru, decât de un psiholog. Poate trece printr-o depresie asociata altor tulburări psihice. Așa cum te poți îmbolnăvi fizic, așa apar și problemele la nivel psihic. Are nevoie de un ajutor de specialitate. E alegea ta daca vrei sa mergi pe drumul acesta cu el, să-l susți și să încerci să-l convingi sa viziteze un psihiatru, pentru că orice om se poate îmbolnăvi așa, nu este o alegere. Fă ce-ți dictează inima.

Uh...complicat. Daca accepta sa mearga, cea mai buna idee ar fi sa il convingi sa mergeti eventual impreuna la un psiholog. In cazul in care banuiesti ca ar deveni irascibil doar pentru ca ii propui asta, poti vorbi intai la nivel general despre alte persoane(inventate sau nu) care au fost la psiholog si si-au rezolvat niste probleme, dupa care sa ii zici cand ti se pare ca ar putea sa ia cat de cat in calcul ideea. Acum daca nu accepta, in mod cert are niste probleme care il macina despre care nu vrea sa vorbeasca. Sunt oameni care nu au nimic si stau si sparg toata ziua seminte si peturi de bere si sunt fericiti si sunt oameni la care poate parea ca au totul, dar isi doresc lucruri din varful piramidei nevoilor, pe care majoritatea nu le inteleg si au si tentinta de a blama si arunca direct cu rahat in oameni pe care nici macar nu ii cunosc, doar pentru ca acced sa satisfaca acele nevoi. Daca nu reusesti sa il convingi sa mearga la psiholog, incearca totusi sa mai vorbesti cu el sa iti dai seama ce il macina...ai spus ca nu se mai intelege bine nici cu familia, poate fi certat cu unul dintre parinti, sau poate ii blameaza pentru ceva la nivel constient sau subconstient insa fara sa comunice cu ei ceva, sau poate e ceva legat de locul de munca, dar nu la nivelul de a nu fi bine platit, sau a avea program foarte incarcat, poate doar isi propusese din punct de vedere profesional sa realizeze lucruri mai "marete" decat a realizat, lucruri care poate sa fi impactat mai multi oameni, poate are o problema existentiala, sau poate(si sper sa nu fie asta) a aflat recent ca are o boala grava si nu vrea sa va afecteze si pe voi

Și nu te-ai gândit nici o secunda că tu l-ai adus în starea asta? La modul cum vorbesti despre el nu, îmi inspiră că ai vrea așa mult să-l ajuți. Mai degrabă vrei sa nu te simți așa vinovată și să-ți confirmam noi că el e un tip nelalocul lui.
Și să-ți motivam decizia de a încheia relația fara remușcări.

Mai ales cum vin multe care pun întrebări prietenul meu a fost ok la început(păi la început a fost doar o iluzie), dar are defectul x,y, z eu am toate calitățile din lume. Nu am greșit cu nimic în relatie. Crede dracu.
Sărăcuța de mine eu sunt nevinovata in toată chestia asta.

Vreau sa aud exact contrariul, vreau sa mi se spună ca e un om normal și ca se va descurca sa iasă cumva din gaura asta neagra. Ma doare când citesc comentarii prin care lumea spune să-l las ca nu e serios și nu știe ce vrea pentru ca pentru mine e pe primul loc și as prefera ca mai degrabă sa fiu eu blamata decât el. De fiecare data când încercam sa îl ajut îmi spunea ca ii pare rău că m+a adus în punctul asta și ca își bate joc de mine și ca poate e vina mea în sensul ca eu am fost prea moale mereu, am făcut tot ce spune și ce mi-a cerut și singurul reproș către mine a fost ca ar fi trebuit poate sa ma impun mai mult, sa fiu mai "rea". Mama lui mi-a spus ca prea l-am învățat cu binele și ca dacă era în locul meu ea nu ar fi acceptat sa stea atata după un bărbat. I-am tot repetat la începutul perioadei depresive sa îmi spună dacă nu cumva eu l-am adus în starea asta sau sa îmi spună dacă am greșit cu ceva și a zis ca nu are absolut nicio legătură cu mine, ca el a mai avut episoade similare și înainte sa ne știm și deși am încercat mereu sa fiu iubita perfecta ( sa fie mereu curata casa și sa ii fie masa pusa, sa ii dau libertate sa facă ce vrea și sa nu îl pisez la cap, sa fiu mereu inventiva și creativa când era vorba de sex etc) totuși nu a fost ok.

Salut, mulțumesc pentru răspuns! De nenumărate ori am stat sa îl trag de limba cu ce anume vrea pe plan sexual și i-am îndeplinit cam toate dorințele, am avut noroc și de faptul ca el în momentul în care vrea ceva de la mine vorbește, nu a fost niciodată vorba sa își dorească ceva și sa nu'mi comunice. Când vine vorba de bani, el are salariul mai mare, deci nu e cazul. Am asa o vaga impresie ca abia când o sa realizeze ca nu mai sunt aici, o sa își dea seama de fapt ce s-a întâmplat, mi-a și zis ca e aproape sigur ca asta se va întâmpla. Ultima data când ne-am separat și am fost adusa la ai mei, a realizat ce a făcut abia când s+a trezit singur în casa. Dar cred ca ai dreptate, simt ca efectiv ma seaca de energie încetul cu încetul și ca ar fi bine sa ma mut singura, sa realizeze

Cel mai bine te muti si daca e cauta alta relatie, poate va fi greu dar cu timpul il vei uita si te vei acomoda poate chiar si singura depinde cum doresti.
Pot spune ca a avut noroc cu tine din punct de vedere sexual, eu de lucrul asta nu prea am avut parte si am decis sa raman singur, asta e.
Succes!

Ceva i-a declansat starea asta si doar cu ajutorul unui psiholog ar reusi sa inteleaga ce se intampla, cu altceva nu ai cum sa il ajuti. Trebuie singur sa isi dea seama ca are nevoie de ajutor si ca daca se izoleaza mai rau ajunge.

Baiatul asta sa isi revina si sa faca tot posibilul sa te ia de sotie, ar comite cea mai mare greseala daca ar rata asa tipa!

Cringe a f.

Poate scapi de el in sfarsit si iti cauti pe cineva cu doua coa e.
Traiesi cu iluzia ca esti cu un geniu neinteles, cand de fapt esti cu un plangacios enervant care nu stie ce vrea de la viata.

Problema nu e insa, la el, e la tine. Din ce scrii, esti cam obsedata de el. Inceteaza sa il lingi in fund si ocupa-te de tine, atat pe plan profesional cat si intelectual si te vei trezi intr-o zi si vei realiza ca esti mai buna decat el si ca iti pierzi timpul. In momentul de fata nu ai ce sa realizezi, esti nesemnificativa in fata geniului neinteles.

E instabil emotional si trebuie sa-si puna ordine in ganduri, iti trebuie multa rabdare sa traiesti cu persoane de genul dar ce sa zic, poate o sa se rezolve totul, daca esti nefericita pleaca.

El are nevoie direct de psihiatru.
Niște psihoterapie + un tratament medicamentos ar putea să fie soluția.

Face labă în exces sau faceți sex prea mult? Și asta poate să ducă la depresie, am citit o carte pe tema asta (adică câteva pagini din ea dar se pune o carte da?).

Oricum, să meargă la psihiatru.