vreau sa aud păreri despre întrebarea mea cât mai multe,pentru ca sunt in " ceata", nu înțeleg ce ar trebui sa fac in aceasta etapa din vita mea.
Am 21 de ani si sunt de 1 an si jumate cu partenerul meu( locuim împreuna )
Sunt intr-o relație serioasa cu o persoana din Norvegia ( aici este si domiciliul meu actual împreuna cu respectivul), el lucrează si eu la fel ( nu avem probleme la capitolul bani).

Problema mea care este ...indiferent ca noi suntem logodiți dar sincer eu am impresia ca ceva nu funcționează cum trebuie.
Nu știu ce sa spun am un fel de presimtire ca nu o sa fie cum ne așteptăm noi.
Si sa explic si din ce cauza am acea presimtire: câte-o data se comporta frumos cu mine iar câte-o data rece ori m-a dezamageste de multe ori ( adevărat m-a dezamageste cu lucruri minore) dar totuși nici eu nu sunt asa greu de mulțumit!

Acum ca am si eu o situație stabilă cu o persoana buna m-a omoară presentimentul ca nu ar fi persoana potrivită pentru mine,nu știu cum sa reactionez,am tanjit de mult după sentimentul de siguranță si acum ca i-l am nu cred ca m-a aflu in locul potrivit .

Multumesc ca ați avut răbdare sa cititi si va rog orice va trece prin cap treceti ca si răspuns, orice îmi este de ajutor.
Sa îmi deschidă ochii cineva daca sunt eu prea oarba.
Multumesc anticipat. Funda( la cine cere asta nu e o întrebare de funda dar o dau cui vrea)

Totul sta la alegerea ta, daca tu simti ca ceva scartaie ar trebui sa dezbateti acest subiect si sa puneti punct relatitei su sa ii mai dati o sansa.

(Fa ce iti spune inima)
Daca tu nu te simti in siguranta langa el inseamna ca el nu este baiatul potrivit pentru tine. Si nu te grabi prea mult cu logodna. La inceputul fiecarei relatie este numai Lapte si Miere, o relatie stabila si sigura ca nu te inseala, etc etc se vede in timp de minim 2 3 ani.
Si cel mai important sa va spune-ti ce va deranjeaza unu la altul. Poate acela e motivul de se poarta uneori rece cu tine.
Mi-a facut placere sa iti raspund si sper ca ti-am fost de ajutor!

Multumesc de răspunsul tau promt
Am tot încercat :/ am stabilit sa ne comportam cât de frumos putem amândoi si chiar asa ceva nu e bine si mie chiar îmi pare rău ca mi-am dorit intr-un fel sa fie bine si el e un băiat ft ft bun ( nu bea, nu fumează, bă mai mult era virgin cand l-am cunoscut eu :/ ) nu știu încotro sa o apuc , daca nu este el nu mai am pe nimeni in lumea asta si nu as vrea sa m-a despart de singurul om care mai tine la mine ( cred) dar nu știu ce sa fac
Sa îmi i-au inima in dinti si sa trec mai departe sau încă mai încerc sa schimb ceva. :/

Nu se spune ca norvegienii sunt oameni reci la suflet? Lasand gluma la o parte, este greu de neglijat acest sentiment al tau, care se pare ca vine din interiorul sufletului. In aceste conditii, o femeie greu se insala. Se pare ca nu prea mai ai cum sa-ti faci planuri de viitor, siguranta ta nu mai are temelie solida. Poate ca si acest gand ( o probabila casatorie intr-un viitor apropiat) l-a speriat putin pe el. Oarba nu esti, dar iti va trebuie o minte limpede pentru a vedea clar situatia reala si sa iei cea mai inspirata decizie. Mult noroc si sa fii iubita!

Mergi unde e mai bine si renunta la el.

Nu poate nimeni sa iti deschida ochi pentru ca nimeni nu stie ce simnti tu si cum traiti voi acolo! Un lucru e sigur daca nu te simnti fericita cu el iti cauti pe altcineva pentru ca esti inca tinara si e pacat, sunt multi baiti ai putea incerca!

Cel mai imprtant e motivul din spatele sentimentelor tale.

Uneori oamenii obtin ceea ce isi doresc si li se pare prea frumos sa fie adevarat. Asa ca sunt coplesiti de sentimentul ca ceva nu e in regula care, in realitate, este de fapt teama de a pierde ceea ce au obtinut. In general asta li se intampla indivizilor nesiguri si/sau pesimisti.

"Doar pentru ca esti paranoic nu inseamna ca ceilalti nu vor sa-ti faca felul". A doua situatie este cea in care instinctele ne spun ca ceva e in neregula. Creierul percepe o cantitate de informatie infinit mai multa decat percepem noi, constient. De cele mai multe ori "instinctele" sunt de fapt avertizari ale subconstientului asupra lucrurilor pe care noi nu le constientizam din diferite motive (de cele mai multe ori pentru ca refuzam sa o facem, decat sa ne ridicam anumite probleme, alegem sa ne mintim singuri si sa ignoram semnalele de alarma).

Vorba lunga, saracia omului. Ideea e ca tu te afli intr-una dintre cele doua situatii, poate chiar amandoua. In majoritatea cazurilor, instinctele nu insala. Daca primesti semnale ca e ceva in neregula cu relatia, in general e ceva in neregula cu relatia... "Micile" dezamagiri, care te fac sa te gandesti ca nu iti cunosti partenerul atat de bine pe cat crezi, sunt un semnal mare de alarma. Orice relatie functioneaza in anumiti parametrii, cand unul dintre parteneri nu se poarta normal, in repetate randuri, evident ceva se intampla. Sporadic, cu totii gresim, asta e clar. Totusi, cand o facem repetat si facem chestii despre care am stabilit ca nu le vom mai face, ceva e in neregula.

Un verdict nu pot da, cum nu o poate face nimeni de pe acest site. Ideea e sa fii foarte atenta (nu posesiva, dar sa fii cu ochii in patru) in general, exista semne pe care le poti "citi" iar voi, femeile, sunteti mult mai pricepute la treaba asta. As vrea sa te pot ajuta mai mult, sa existe un test care sa ne spuna daca sa ne luam talpasita sau se ne punem inelul pe deget, dar nu exista. Relatiile sunt complicate iar oamenii, la randul lor, sunt si mai complicati. Si de parca toate astea nu erau destul, tu te-ai combinat si cu un nordic... Daca simti ceva si acel ceva nu este doar frica de fericire, ai mare grija.

Indiferent ca este teama de a te lega definitiv sau nesiguranta ca poate e prea mult ce ti se ofera si n-ai "merita"(ca mai avem noi femeile si tendinta asta),sfatul meu e sa-ti asculti intuitia.
Traiesti langa un barbat care a crescut altfel si are implantata lipsa de exprimare a sentimentelor,lucru care te poate frustra deseori.
Daca tu esti o fire expansiva si vesela,iar el e introvertit,nu va putea intelege niciodata ce astepti de la el.
Pentru el este nefiresc sa fie cald,deschis,vesel si dulce,ii ajunge sa iti fie fidel, sa imparta totul cu tine si sa te respecte...un comportament corect, dar rece si nu din vina lui, este modul in care a crescut, pricipiile si conceptiile lui.Corectitudinea conteaza mult mai mult decat exprimarea iubirii,pe care in mod sigur o simte,dar nu l-a invatat nimeni cum s-o exprime!
Poate fi,si probabil ca este,un baiat exceptional, dar atat timp cat tu nu simti ca este corespondentul total al sufletului tau, mai stai.
Intuitia vine intotdeauna inaintea gandului, asa ca ascult-o.
Nu e nevoie sa te desparti deloc, doar sa amani momentul casatoriei pana cand vei fi sigura!
Numai bine iti doresc si mult curaj!

Esti sigura ca il iubesti? daca nu simti acest lucru, nu ai ce sa schimbi...de fapt poti sa schimbi doar partenerul incearca sa te gandesti cum te-ai simti daca el nu ar mai fi, i-ai simti lipsa? ti-ar fi greu? gandeste-te bine. sper ca te-am ajutat.pup

Relatia ta de aici este foarte frumoasa, problema ta este ca te gandesti in doua parti, referindu-ma si la cel din Norvegia. Tie ti-ar placea ca el sa se gandeasca la alta cand e cu tine? Exact asta faci tu. Cam dai vrabia din mana pe cioara de pe gard. Lasa-ti norvegianul si bucura-te de ceea ce ai, gandul la norvegian umbreste gandul la persoana de langa tine. In concluzie problema e la tine. Iti cam bati joc de actualul iubit.

Totul porneste de la un lucru banal: nu suntem croiti din aceeasi stofa (chestia cu pragmatismul opus romantismului, sau cu gandirea controlata de o emisfera la baieti si de cealalta la femei).
El poate sa tina la fel de mult la tine, dar "la suprafata" sa nu lase sa se vada acest lucru (un baiat daca a spus "te iubesc" odata, apoi acel "te iubesc" ramane pana la dovada contrara, pe cand o fata trebuie sa auda si sa o spuna zilnic.
Si micile dezamagiri sunt pornite din diferentele de gandire, de vedere, care si ele provin din faptul ca suntem croiti diferit.
Acorda-i (relatiei) un credit mai mare, si o sansa mai mare, vei vedea ca lucrurile sunt mai frumoase decat le vezi tu acum.
P.S. Noi (eu si cu sotia mea) nu am fi casatoriti de mai bine de 10 ani daca ea nu ar fi trecut peste aceste lucruri, si pentru mine ea a fost prima, si eu eram nepriceput in a tine o relatie "calda", asa ca imi dau seama intr-o masura prin ce treceti.
P.P.S. un an si jumate este totusi ceva de pus in balanta, daca era asa de "rece" cum zici ca il simti uneori, atunci nu ar fi stat cu tine atat.
Sper ca ai avut rabdare sa citesti totul, si ca te-am mai linistit.

...Fata nu e impreuna cu doua persoane...e impreuna cu un norvegian,locuiesc impreuna in Norvegia de un an jumatate,doar ca nu se simte prea sigura ca el e "alesul" si ne explica si motivele.
Imi cer scuze ca mi-am permis sa va atrag atentia, dar e vorba de o singura relatie, nu de doua si inteleg ca doriti sa ajutati, dar graba sau viteza in gandire nu v-au permis sa va concentrati suficient la textul postat.
Recititi, putin.

Cred c-ar trebui sa te mai gandesti pana sa iei o decizie, gresita, poate. Nu pierzi nimic daca mai acorzi o a doua sansa relatiei tale, care pare una serioasa, daca a tinut atata timp.

Eu mi-as asculta instinctul, de fiecare data cand nu l-am ascultat am avut de pierdut.

Nu înțeleg cum îmi pot bate joc de el, nu i-l însel, m-a comport frumos cu el dar totuși presentimentul meu de femeie îmi spune ca ceva nu este in regula :/ si nu i-l pot ignora asa ușor...
Vreau sa îmi înțelegi partea, nu am pe nimeni cui sa ii cer păreri despre aceasta situație in care m-a aflu.
Vreau si eu sa știu ce altcineva crede despre aceasta situație si cu ajutorul gândurilor mele sa m-a indrum singura pe calea buna, ca sa nu îmi bat joc de persoana cu care m-a aflu!

Multumesc frumos, într-adevăr este exact cum ai descris tubdoar ca într-un mod mai " sufletesc " .

Pot intelege prin ce treci, pentru ca si eu sunt casatorita cu un barbat de alta cetatenie, nici eu nu traiesc in tara mea...Are alta cultura si alte traditii,vede viata diferit si se emotioneaza la alte lucruri decat mine.
Numai ca eu,toate aceste diferente le-am transformat in puncte de maxim interes comun,si asa cum eu ma bucur de trairile lui si le inteleg,la fel face si el...dar e dintr-o tara cu suflet cald,mai apropiata de a noastra.
La tine e mai greu...
Ofera-ti timp de gandire,imagineaza-te peste zece ani,alaturi de el,cum veti fi? Veti avea copii, cum ii veti creste, in ce traditii? Sunt intrebari pe care trebuie sa ti le pui si sa gasesti neaparat raspunsul, inainte sa iei orice hotarare.
Gandeste-te si hotaraste, asculta-ti intuitia!
Si-ti doresc sa iei decizia cea mai buna!

A locui impreuna cu viitorul partener nu reprezinta o stabilitite sau siguranta in viata. De aceea exista si temerea aceasta a ta. Siguranta se gaseste numai dupa incheierea casatoriei. Asa a lasat Dumnezeu, si asa trebuie sa facem; si a lasat asa tocmai ca sa nu avem de suferit pe urma. Sunt constient ca si dupa casatorie exista riscuri -din pricina pacatului existent in lume; dar Dumnezeu doreste sa ne fereasca de rele. Si poate face aceasta cu conditia ascultarii de El.
Ceea ce poti face este o categorica hotarare -decizie- de a-L asculta. El nu tine seama de vremurile de nestiinta, si te va ajuta sa rezolvi aceasta nesiguranta a ta mai mult decat iti poti imagina sau crede tu. Ceea ce trebuie sa faci este ca sa Ii ceri Lui ajutorul. El iti va veni in ajutor daca Il vei chema; si e cu mult mai dornic sa te ajute decat ti-ai dori tu.
Nici banii, nici stabilitatea sociala nu reprezinta o garantie a sigurantei sau a fericirii noastre. Deci daca vrei sa ai parte de simtamantul sigurantei si al fericirii -si nu numai de simtamant, ci si de factorii proprii zisi- trebuie sa traiesti in ascultare de Dumnezeu.

Da eu dupa 4 ani din viitor cum s-ar spune, l-am lasat pentru altul mai port ca el daca va intereseaza hahaha