Buna tuturor de pe acest site și o zi frumoasa!
Vreau sa va spun povestea mea.
Eu am crescut fără mama, cu un tata agresiv la băutura, aveam 15 ani când m-am "îndrăgostit" prima oară, nu era chiar dragoste, stăteam cu el pentru ca eram singura, nu aveam pe nimeni, la școala eram mereu marginalizată.
El era cu 5 ani mai mare decât mine, nu îmi place de el, era doar o companie plăcută, in schimb, el mă plăcea, el avea permis de conducere, știu ca mă lua serile cu el la plimbare, vedeam priveliști cu el in fiecare seara, mă ducea la suc și de multe ori mergeam la un lac, acolo era "locul" nostru. Știu ca eu eram mai idioata cu el, pe lângă el mai vorbeam cu 11 mii băieții, dar doar vorbeam prin mesaje, scopul meu era sa îmi bat joc de ei pentru ca dacă ești fata știi destul de bine, derdebeii aia care te asaltează pe Facebook și te pun sa le trimiți poza goală și prostii de genul.
Sa nu va gândiți ca am trimis poze de genul, nici măcar iubitului meu nu i-am trimis vreodată, doar făceam misto de ei, el când a aflat a vrut sa ne despartim, cu timpul ne-am împăcat și am ajuns sa fiu topita după el. Pe la 17 ani am ajuns sa mă culc cu el și nu am regretat niciodată acest fapt, noi stăteam la 1 km distanță și ne întâlneam mereu, câteodată mai dormeam pe la el, îl iubeam mult, cu toate ca am vrut sa ii pun mereu capăt din cauza diferenței de vârsta. Stiu ca eram mai mereu geloasa, pe fosta lui, odată am făcut circ din cauza faptului ca el încă mai avea conversații cu ea și nu le ștergea, adică încă le ținea in telefon și cu el, m-am regăsit și pe mine, prietenii lui erau și ai mei, aveam mereu ieșiri noaptea, îmi e așa dor de perioada aia. Stiu ca, după ceva timp a trebuit sa plec cu tata in Germania deoarece el și-a găsit de lucru acolo, lucra la o fabrica de habar n-am știut ca atunci s-a dus totul, tot ce aveam, nu mai aveam pe nimeni, a trebuit sa învăț limba germana care e a naibii de grea. Eu și iubitul am continuat sa ținem legătura pana ce tatăl meu mi-a interzis sa mai vorbesc cu el pentru ca vedea ca nu mă pot acomoda nicicum. Stiu ca la 18 ani am vrut sa vin înapoi in țara, la el, dar am auzit ca și-a găsit pe alta. Acum am 19 ani și tot la el mă gândesc, in perioada asta am slăbit foarte mult, nu mai eram eu, acum doua săptămâni am ajuns in țară, acum stau cu o veche prietena in chirie și lucrez ca ospătăriță și am de gând sa mă apuc de facultate. Referitor la ce s-a întâmplat, știu ca era seara și m-am dus cu prietena mea intr-un bar, acolo știu ca i-am văzut. Pe el și pe ea, erau amândoi la masa cu prietenii care cândva erau și prietenii mei. Știu ca in momentul ăla am izbucnit in plâns, e un moment greu pentru mine, și e, pentru ca nimeni nu își povestește eșecurile in relații, ci doar mă amețesc cu povestirile lor perfecte de dragoste, va mulțumesc ca ați rămas pana la capăt. Aceasta nu este o întrebare, ci am vrut sa mă simt mai liberă povestind-o și altora. Doar aveți grija când iubiți, eu de atâția ani nu am uitat prima iubire, voi dacă ați uitat-o înseamnă ca sunteți persoane puternice, dacă încă continua, chemați-mă la nunta, zi frumoasa sa aveți!
Te-ai simțit singură, l-ai găsit pe el și te-ai agățat emoțional de el. Te-a făcut să-l accepți prin comportamentul lui, gesturile, faptele și cuvintele pe care ți le spunea. Se comporta frumos cu tine, era opusul cu ceea ce tu erai obișnuită în familia ta. Îți oferea ieșiri care te făceau să crezi că aveți ceva special. Acele ieșiri cu el, te scoteau din rutina ta zilnică. Treptat el a devenit refugiul tău. Vorbeai cu acei băieți cu intenția de a preveni o posibilă suferință pe care ai fi putut s-o experimentezi. Ai ales să rănești pentru a nu fi rănită. Poate că această alegere are legătură cu tatăl tău, el fiind violent, ți-ai dorit să rănești băieți care ar putea să rănească o fată fizic sau psihic.
Cu timpul ai descoperit că este un băiat bun, care are un comportament corespunzător cerințelor și nevoilor tale, care îți îndeplinește dorințele. Cu timpul doar te-ai atașat emoțional de el. Între voi nu cred că a fost acea chimie, conexiune, scânteie, atracție fizică, sentimente intense și profunde. Iubirea este un carusel al emoțiilor, al sentimentelor și al trăirilor. Faptul că la început erai singură și marginalizată apoi treptat el te-a introdus în cercul lui de prieteni te-a făcut să simți că aparți acelor persoane. Cred că acele persoane nu ți-au fost prieteni, au fost doar persoane cu care ieșeai și te acceptau în grupul lor pentru că erai iubita lui. Oamenii nu ne aparțin. Un suflet nu deține un alt suflet. Oamenii vin in viețile noastre pentru a ne oferi o lecție apoi pleacă, trebuie să iei partea constructivă și pozitivă. Nu toți oamenii pe care îi consideri importanți rămân în viața ta. Timpul îți va demonstra. Probabil te-ai simțit respinsă și uitată când l-ai revăzut pe el cu ea și prietenii lui. Invidie că ea are ce tu ai avut. Nu alege oamenii în viața ta pentru a compensa lipsa a ceva sau a cuiva. Pentru a deveni un om puternic trebuie să înduri multe. Ce poate face un om poate face oricine.
Uneori trebuie să-ți compari suferința cu a celorlalți pentru a conștientiza că nu trăiești suferința supremă.
Analizează-ți sentimentele pe care le-ai avut și pe care le ai pentru el. Încearcă să nu rămâi blocată emoțional în trecut. Te agăți de momentele plăcute din trecut, probabil pentru că prezentul nu te încântă.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Care-i treaba?
AM inteles doar ca vrei sa te chemam la nunta eu oricum invitam tot TPU cand puneam laba si ghearele pe vreunu
Răspunde
Fiecare fată, femeie pe care am iubit-o are un loc aparte în sufletul meu. Cu atât mai mult prima iubire, îmi amintesc ce filme aveam atunci. Voiam să o cer în căsătorie. Făceam pe drum vreo 12 ore ca să putem sta două - trei ore împreună. Nici nu ne gândeam la sex, era pur și simplu bucuria de a împărți un zâmbet, de a ne ține de mână. Aș vrea să mai am puritatea de atunci.
Oarecum aceași situație am avut o și eu și..chiar de au trecut 6 ani ..eu nu l am uitat ..chiar daca el a făcut-o și s-a însurat cu alta.
Mda nasol. si eu am avut o experienta naspa si e trist cand stau sa ma gandesc cum ar fi putut decurge altfel, dar aia e, tot ce se intampla e cu un scop
O poveste trista dar are si o partea buna. Tu ai gasit pe cineva nu ai fost singura. La mine singura alinare e mintea mea. Ai avut o viata frumoasa daca nu te-ai gandit la sinucidere
Nimeni nu uita prima iubire, ramane in memoria noastra, la fel cum raman toate amintirile noastre.
Ideea este sa nu faci o obsesie din memorii si sa traiesti in trecut. Incearca sa-ti traiesti prezentul, bucurandu-te de el.
Traieste din plin ziua de azi si fa-ti planuri pentru ziua de maine.
Alege-ti cu intelepciune prietenii si nu suferii nici un moment din cauza lor, ca astia vin si pleaca in viata noastra.
♥️ Asa este, important e sa treci peste. Mai ales peste amintirile care îți fac rău.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
