Bună tuturor! Sunt curioasă de câteva păreri din exterior!
Anul trecut am cunoscut pe cineva, un om extraordinar.
În mai puțin de un an am trăit clipe minunate împreună, clipe unice.
Am trecut bineînțeles și prin foc (aproape că ne-am ars amândoi) bune / rele, am scos-o la capăt de fiecare dată! Eu 24 de ani, el 32. Eu cu o relație de 4 ani eșuată, el cu o casnicie de 10 cam tot așa (am putea spune) +2 copii. Sincer nu m-a deranjat aspectul acesta niciodată, până la urmă fiecare are dreptul la fericire / la o nouă șansă! Totul merge ok între noi, ideea e că de ceva timp i-am propus să facem ceva împreună cu copiii, un exemplu ar fi să mergem la bowling, am primit răspunsul că da vom vedea.
Astăzi având o discuție cu ce face fiecare în cursul zilei de azi, el mi-a spus că va merge după copii și iese la plimbare, venind apoi întrebarea daca nu aș dori și eu. In gândul meu m-am bucurat, gândindu-mă că mergem în parc / vreme frumoasă/ poate o înghețată, mult a durat bucuria.
Au trecut câteva ore și nimic, din una în alta am ajuns la discuție despre înghețată, îi spusesem că am zis odata asta azi că am fi putut mânca cu cei mici o înghețată, dar dacă au trecut orele și nici o reacție nu am vrut să insist! Nu am nimic nici de câștigat nici de pierdut, deși îmi plac copiii și nu s-ar fi întâmplat nimic rău!
Ca răspuns a fost faptul că îi e frică de băiatul cel mare (9 ani), deoarece a mai avut în trecut discuții cu el legat de o prietena și mutat împreună cu cineva și el fiind copil nu prea înțelege unele lucruri, a și plâns chiar pe tema asta (menționez că copiii locuiesc cu mama lor). Ar dori să îl pregătească oarecum și să mai aștepte, nu am insistat. Pana la urmă e de înțeles, e un copil și nici nu aș vrea să se simtă prost sau sa plângă sau chiar să mă simt prost și eu! Oarecum când am primit răspunsul acesta m-am simțit prost, știind că intențiile mele erau bune și că nu aveam pretenția să spună: Uite tati ea e iubita mea! Am și specificat că poate spune că sunt colega de muncă, inițial pe mine mă interesa doar să ne simțim bine și atât nimic mai mult.
Ei bine m-a pus pe gânduri întâmplarea de azi. Și nu numai azi.
Am momente când mă gândesc ce viitor ar putea avea relația asta...
Ținând cont că eu îmi doresc o familie în viitor!
Momentan trăiesc clipa și mă bucur enorm de fiecare moment alături de el, dar mă gândesc la viitor foarte serios uneori!
Un alt aspect e că fosta lui soție e bolnavă acum, urmează niște tratamente (greu de explicat, ceva ce nu îi doresc nimănui). Am încercat să îl sfatuiesc tot timpul să mai ia copiii, să se mai elibereze și ea.
Să fie lângă ea, să o ajute cât poate.
Nu am fost geloasă niciodată și asta o spun cu mâna pe inimă.
Ținând cont că au o legătură destul de strânsa pentru copii.
Dar sincer mai zic că uneori îmi e teamă de viitorul relației.
De reacția copiilor.
Teamă că nu voi fi acceptată.
Poate unele lucruri sunt doar în capul meu. Multe temeri.
Apoi există persoane care mai spun: sigur nu va mai vrea al 3 -Lea copil.
Stii că ei vor fi pe primul loc in viata lui ..si multe altele.
Imi asum și această relație și riscurile ei.
Uneori îmi imaginez că dacă fostei lui i s-ar agrava starea s-ar întoarce la ea ..pentru copii pentru nu știu, desi știu și simt că ma iubește!
Nu aș vrea să renunț, pentru că e omul care mi-a marcat într-un anumit fel viața.Dar și temerile.
Totul e un ghiveci.
Mulțumesc pentru eventualele răspunsuri, o duminică plăcută încontinuare!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook