Bună tuturor! Sunt curioasă de câteva păreri din exterior!
Anul trecut am cunoscut pe cineva, un om extraordinar.
În mai puțin de un an am trăit clipe minunate împreună, clipe unice.
Am trecut bineînțeles și prin foc (aproape că ne-am ars amândoi) bune / rele, am scos-o la capăt de fiecare dată! Eu 24 de ani, el 32. Eu cu o relație de 4 ani eșuată, el cu o casnicie de 10 cam tot așa (am putea spune) +2 copii. Sincer nu m-a deranjat aspectul acesta niciodată, până la urmă fiecare are dreptul la fericire / la o nouă șansă! Totul merge ok între noi, ideea e că de ceva timp i-am propus să facem ceva împreună cu copiii, un exemplu ar fi să mergem la bowling, am primit răspunsul că da vom vedea.
Astăzi având o discuție cu ce face fiecare în cursul zilei de azi, el mi-a spus că va merge după copii și iese la plimbare, venind apoi întrebarea daca nu aș dori și eu. In gândul meu m-am bucurat, gândindu-mă că mergem în parc / vreme frumoasă/ poate o înghețată, mult a durat bucuria.
Au trecut câteva ore și nimic, din una în alta am ajuns la discuție despre înghețată, îi spusesem că am zis odata asta azi că am fi putut mânca cu cei mici o înghețată, dar dacă au trecut orele și nici o reacție nu am vrut să insist! Nu am nimic nici de câștigat nici de pierdut, deși îmi plac copiii și nu s-ar fi întâmplat nimic rău!
Ca răspuns a fost faptul că îi e frică de băiatul cel mare (9 ani), deoarece a mai avut în trecut discuții cu el legat de o prietena și mutat împreună cu cineva și el fiind copil nu prea înțelege unele lucruri, a și plâns chiar pe tema asta (menționez că copiii locuiesc cu mama lor). Ar dori să îl pregătească oarecum și să mai aștepte, nu am insistat. Pana la urmă e de înțeles, e un copil și nici nu aș vrea să se simtă prost sau sa plângă sau chiar să mă simt prost și eu! Oarecum când am primit răspunsul acesta m-am simțit prost, știind că intențiile mele erau bune și că nu aveam pretenția să spună: Uite tati ea e iubita mea! Am și specificat că poate spune că sunt colega de muncă, inițial pe mine mă interesa doar să ne simțim bine și atât nimic mai mult.
Ei bine m-a pus pe gânduri întâmplarea de azi. Și nu numai azi.
Am momente când mă gândesc ce viitor ar putea avea relația asta...
Ținând cont că eu îmi doresc o familie în viitor!
Momentan trăiesc clipa și mă bucur enorm de fiecare moment alături de el, dar mă gândesc la viitor foarte serios uneori!
Un alt aspect e că fosta lui soție e bolnavă acum, urmează niște tratamente (greu de explicat, ceva ce nu îi doresc nimănui). Am încercat să îl sfatuiesc tot timpul să mai ia copiii, să se mai elibereze și ea.
Să fie lângă ea, să o ajute cât poate.
Nu am fost geloasă niciodată și asta o spun cu mâna pe inimă.
Ținând cont că au o legătură destul de strânsa pentru copii.
Dar sincer mai zic că uneori îmi e teamă de viitorul relației.
De reacția copiilor.
Teamă că nu voi fi acceptată.
Poate unele lucruri sunt doar în capul meu. Multe temeri.
Apoi există persoane care mai spun: sigur nu va mai vrea al 3 -Lea copil.
Stii că ei vor fi pe primul loc in viata lui ..si multe altele.
Imi asum și această relație și riscurile ei.
Uneori îmi imaginez că dacă fostei lui i s-ar agrava starea s-ar întoarce la ea ..pentru copii pentru nu știu, desi știu și simt că ma iubește!
Nu aș vrea să renunț, pentru că e omul care mi-a marcat într-un anumit fel viața.Dar și temerile.
Totul e un ghiveci.
Mulțumesc pentru eventualele răspunsuri, o duminică plăcută încontinuare!

E o relație pe care ți-ai asumat-o.
Asta presupune că îți asumi și consecințele și "efectele secundare" care vor apărea pe parcurs.
Doar nu te-ai așteptat ca totul să decurgă perfect, să fie totul roz, cu păsărele și fluturași ca într-un desen animat de Disney.

Tu ești singura în măsură să analizeze permanent și situația și pe el și să-ți dai seama dacă ceea ce-ți dorești tu, se potrivește cu modul în care privește el lucrurile.
Sfatul meu ar fi, ca înainte să mergi mai departe, să ai o discuție cu el în care să-ți clarifici toate dubiile sau "necunoscutele" pe care le ai.
Nu mai sunteți adolescenți, sunteți maturi amândoi, veți știi să limpeziți anumite situații care par neclare.

Iarta-ma ca-ti spun direct: dar nu cred ca barbatul asta te vrea de nevasta!
Nu copilul de 9 ani este problema, ci incapacitatea lui de a explica copilului ca adultii gandesc diferit si ca prin divort de fosta sotie, fiecare are dreptul sa isi refaca viata cu cine doreste.
Vad ca nu-i este gandul la ce-l intrebi sau sa-si tina promisunile facute, pentru ca ceva il framanta, ceva in interiorul lui si mi se pare ca nu esti tu.
Daca intr-un an s-au intamplat atatea si a-ti ajuns in acest impas, in care el se comporta in acest fel, eu te sfatuiesc sa te retragi, fiindca nu poti avea viitor bun si ferciit alaturid eun om care se comporta atat de urat si distant, dupa 1 an de relatie.
Ce crezi ca se va intampla peste 4-5 ani?
Nu mai pierde vremea cu el si viata lui complicata, ca nu vei putea fii fericita, in asemenea gen de relatie maia les ca esti femeie si vei dori cu siguranta si copilasul tau prorpiu, pe care el nu cred ca si-l va dori.
Ia-o de la capat, cu cineva care nu are bube in cap ca asta, cineva care sa te iubeasca, sa te respecte si care sa-si doreasca copilasi cu tine!

Sau poate chiar nu este momentul si copilul mai are nevoie de ceva timp sa se obisnuiasca cu o idee de genul, singurii care sufera cu adevarat consecintele unei casnicii esuate sunt copii si ei trebuie mereu pusi pe primul loc.

Iar Ana, tu te ai bagat in chestia asta daca simti ca relatia iti aduce mai multa neliniste in viata decat fericire, atunci fa o schimbare sau renunta.

Ca femeie cu copii tin sa iti spun ca daca nu as fi 100% sigura ca voi ramane cu persoana respectiva macar cativa ani, nu le-as face cunostinta copiilor. Acum pot fi mai multe variante :
1.copiii si/sau fosta nu stiu de tine
2. nu e sigur ca e cazul sa te implice in viata copiilor
3. pur si simplu a invatat din greseala facuta in trecut si nu vrea sa supuna copilul la un chin in plus.
Ideea e ca niciodata un om care are copii nu va face lucrurile la fel ca unul care nu are. Pentru cei fara copii va parea poate suspect dar noi ca parinti vom face intotdeauna ce credem noi ca e mai bine pentru copiii nostri. In detrimentul a orice sau oricine.
Ti-ai aratat dorinta de a face parte din viata lor...e suficient momentan. Nu mai insista

E imoortant de ce s-au desoartit-ea l-a inselat? el a inselat-o? Daca el a inselat-o, cel mai probabil te va insela si pe tine, Daca ea l-a inselat e important sa discuti deschis daca el mai vede vreo sansa de impacare, daca da lasa-l in pace.

El a înșelat da, asta cu probabilitatea de înșelat nu știu ce sa zic
Există oameni care se schimba!
Am fost înșelata într-o alta relație și am terminat-o imediat! Pentru mine e simplu! Mi-ai tradat încrederea s-a terminat! Nu exista o a doua sansa!
Nu ma tin eu dupa el ca să il las in pace
Mulțumesc pentru răspuns!