Buna tuturor, sunt intr-o relatie de 2 ani si am aproape 19 ani el 22, iubit meu doreste sa incepem viata sexuala.Eu am ceva dubii, in primul rind mii frica sa nu afle parintii, si apoi mii frica ca pe viitor nu v-om fi impreuna... Ajutati-ma cu un sfat+Funda

Daca nu esti pregatita nu o fa. In aceeasi situatie sunt si eu dar eu am decis sa mai astept, macar un an
Parintii ar trebui sa inteleaga ca esti destul de mare sa faci asta, cat despre prietenul tau, asta depinde de voi daca veti mai fi sau nu.

Nu mai esti la varsta la care trebuie sa le ceri voie sa iesi afara; apoi daca esti de doi ani cu tipul asta poate chiar ei isi inchipuie ca ati facut o deja; cat despre faptul ca nu stii daca vei ramane impreuna; in primul rand la varsta asta trebuie sa gandesti ca mai degraba nu o sa ramaneti impreuna pentru ca aveti toata viata inainte; dar cred ca merita macar si din pricina faptului ca a fost un gentleman si te asteptat doi ani de zile pana sa fii si tu pregatita;

Va multumesc mult tutor pentru gestul frumos de a-mi raspunde, sunt confuza si sfaturile voastre imi sunt de ajutor

Atunci cand o femeie simte siguranta si incredere din partea celui care o iubeste...u are nevoie de nici o confirmare, traieste clipa!

Multumesc pentru fundita! Daca esti confuza, mai asteapta putin, pana iti vei da seama de ce vrei cu adevarat, functie si de relatia voastra. Cel mai important e sa nu regreti ca faci ceva sau ca nu faci.

Nu fa asta. Tu iti vei pierde in ochii lui din interes, iti vei pierde onoarea, demnitatea. Se va pierde echilibrul relatiei voastre. Nu degeaba peste 90 % din relatii nu rezista, nu degeaba sunt tineri care stau ani de zile impreuna si apoi se despart, nu intamplator doar 7% dintre familii vor ajunge sa fie implinite.


Pentru un bărbat, fidelitatea (exclusivitatea relaţiei intime a soţiei) este o necesitate ontologică, de care depinde echilibrul familiei, edificarea rolului şi locului prioritar pe care îl are în „afectivul" soţiei sale (dat fiind faptul că femeia este mult mai vulnerabilă decât bărbatul, cu maximă implicare sufletească spre deosebire de bărbat!).

O eventuală implicare trup-suflet (totală) din partea femeii anterioară relaţiei cu soţul, se poate depăşi, DAR NU SE POATE ŞTERGE. Cel care intr-o zi va deveni sot va simti permanet "amprenta" amantilor trecuti, cu care va simti ca intra în concurenţă tot la fel cum intr-un dormitor posterele ar deveni permanete si de neinlaturat...

Iar statistica legată de familie atestă faptul că aceste „antecedente" sunt evaluate cu exigenţă direct proporţională odată cu avansarea în vârstă!

Nici un lucru in lumea sata nu este lipsit de consecinte...

Dacă mai tarziu, intr-o familie, la inceput, iubirea şi respectul se acordă din oficiu (în virtutea iubirii şi a lunii de miere), mai târziu, treptat, respectul se va baza pe o anumită exigenţă cu privire la celălalt: dacă te mai iubeşte, dacă îţi este fidel, daca iubirea mai este ca la început, dacă ai intrat sau nu într-o "concurenţă" in inima lui cu altă persoană, din prezent sau din trecut (cu amintirilor "profunde" şi "trofeele" trecutului); Acest lucru va duce la afectări profunde ale psihicului soţului care se simte înşelat.

Fără să vrea, fără să-şi dorească, exigenţa prin care îţi verifici şi îţi întreţii iubirea va "scormoni" şi va deschide şi lacătele trecutului.

La urma urmei, aceste „antecedente", inevitabil vor reprezenta pentru totdeauna „un refugiu" al soţiei, la care va soţul nu va avea acces. Un „refugiu" cu atât mai „preţios" odată cu trecerea timpului (şi cu „ramolirea" soţului), la fel ca şi vinul vechi! Şi cu siguranţă acest „refugiu" inevitabil (direct proporţional cu problemele şi monotonia din familie) nu-l poate lăsa indiferent pe soţ!

Un punct de vedere in afara problemei daca imi permiti. Prin sexualitate, partea mai vulnerabilă (întotdeauna femeia) trece printr-o abandonare, oferire trup şi suflet faţă de celălalt, lucru care va lăsa o puternică influenţă, dedusă, mai mult sau mai puţin, pe care viitorul soţ o va resimţi întotdeauna ca fiind "străină" şi în concurenţă cu el. Chiar dacă "persoana concurentă" nu va mai fi, el nu va putea şti niciodată cu adevărat ce prioritate a avut şi mai are acea persoană în sufletul,, celei dragi".

Spre deosebire de alte experienţe devenite amintiri, acestea nu se uită niciodată, şi în mod aparent paradoxal dar logic, devenind cu atât mai frustrante (substrat pentru gelozie) odată cu trecerea timpului, rămânând întipărite în sufletul respectivului soţ ca şi cum într-o cameră, posterele ar deveni permanente;

Partea mai afectată este întotdeauna partea care este mai vulnerabilă fizic şi psihic - femeia - iar ea, va deveni peste puţin timp soţia cuiva (soţie şi după luna de miere.);

Nu in mod intamplator doar 7% dintre familii ajung sa se declare implinite! Dar restul? Au ramas cu placerea desfraului, disparuta de mult cu pretul distrugerii familiei.

Sincer mi se pare penibil are 19 ani, a stat cu ala 2 ANI deci altii fac asta dupa 1 luna. Stiu fete la 19 ani deja stau in apartament cu iubitii lor singuri, au deja propria viata, mi se pare ca o tratati ca pe un copil.

Daca ai indoieli (dupa 2 ani de relatie!) inseamna ca nu e el persoana potrivita pentru tine. Tu chiar il iubesti pe omul asta sau stai cu el doar din obsnuinta? Dupa atata timp ar trebui sa stii ce vrei de la relatie.

Acum, unii se maturizeaza mai repede, altii copilaresc pana la 25-30 de ani. Am impresia ca cea care a deschis acest topic nu se incadreaza in prima categorie.