Da, am patit. Tot din cauza 'dragostei'.
Ne obisnuim sa fim fericiti, iar cand se intampla ceva si ramanem fara dragoste, ne lovim iar de realitate, monotonie, obligatii... Adica lucrurile pe care le calcam in picioare fluierand, cand avea cine sa ne faca fericiti.
Timpul le rezolva pe toate... Obisnuieste-te cu situatia, plangi, stai suparata, izoleaza-te... Se consuma si sentimentele astea, pana la urma. Depresia se poate instala foarte usor, si e greu de scapat de ea, insa iti vei reveni, atat timp cat pastrezi o mica speranta. Acorda-ti doar timp, si spera la mai bine.
Ms!
Asadar,dragostea este un drog.De ce nu exista clinici pentru tratamentul dependentei de dragoste?
Pentru ca eu, cel putin, fiind baiat, nu m-as interna, ca nu mi-as recunoaste boala. Ma izolez si derulez toate intamplarile, pana ma impac cu ideea.
Si uite asa, in cateva luni, am facut lucruri pe care le amanam de cativa ani. Doar pentru ca nu suportam linistea.
Nu exita un tratament anume, fiindca fiecare reactioneaza altfel...
Sunt lucruri mult mai oribile pe lumea asta decat crezi tu. Atata timp cat esti sanatos, te poti intretine si ai o viata cat de cat buna, nu ai de ce sa te plangi. Adu-ti aminte ca trebuie sa pretuiesti si ceea ce ai, iar daca vrei mai mult tu esti singurul/singura care trebuie sa dobandeasca mai mult.
Da...am vazut ca exista si lucruri mai urate, unele chiar pe pielea mea...
Zambeste, fii mai puternica, cu putin mai multa putere poti face mult mai mult in viata!