vreau sa cer si eu o parere cat se poate de obiectiva. Am cunoscut cam acum 6 luni pe cineva pe internet si de atunci am vorbit in fiecare zi. Mai intai in scris pe mess, apoi ne-am auzit in voice-call-uri si mai tariu si in video-call-uri pe skype. El are si numarul meu de telefon, pe care l-a folosit de cateva ori in perioadele in care nu aveam acces la internet, pentru a sta in legatura cu mine. El este ceva mai mare decat mine (22); eu 19, dar pana acum asta nu a influentat in nici un fel relatia dintre noi. Treptat, eu am ajuns sa ma atasez din ce in ce mai mult de el. Tin enorm la el, si cu toate ca raportul pe care il avem este deja de multa vreme unul intim, imi doresc sa legam o relatie mai stransa. Pana acum nu ne-am intalnit in realitate. Treaba se complica insa cand vine vorba de trecut. Nici unul dintre noi nu a mai fost implicat in vreo relatie pana acum. Mi-ar placea chiar si o relatie la distanta (el fiind din alt oras), din moment ce am incredere in el, dar nu stiu cum vede el toata povestea dintre noi. (* sunt dispusa sa parcurg eu aproape saptamanal cei 540 de km care ne despart)

Cu ceva timp in urma, ii povesteam despre felul in care interactionez cu un amic de-al meu (de sex opus), insa povestile alea il faceau oarecum gelos. Imi tot spunea ca nu ar trebui sa ma plafonez in asemenea anturaj, ca as putea gasi pe cineva mult mai potrivit pentru mine. De cateva ori m-a intrebat daca nu cumva sunt indragostita de el (am raspuns ca nu, cu toata ca era evident pentru amandoi ca eram) si la un moment dat m-a intrebat daca m-as incumeta sa fim impreuna (din moment ce pe atunic inca nu ne vazusem, am refuzat). De fiecare data cand vorbim, gaseste noi nume de alint pentru mine si cu toate ca amandoi avem programele de scoala si serviciu foarte aglomerate, ne facem timp in fiecare seara sa vorbim cateva ore. Peste vara stateam si nopti intregi in conversatii...

Mereu cand il intreb mai multe informatii despre el, devine reticent si imi promite ca imi va spune totul despre el mai tarziu; Mi-a promis (nu pot stii daca la modul serios sau daca au fosst doar vorbe aruncate in vant) ca lui i s-ar parea firesc sa ne cunoastem si fizic/personal/fata in fata, dar la un moment mai indepartat; fapt care intr-o oarecare masura imi e linistitor (-in sensul ca el planuieste sa mai continue prietenia noastra). In ultimele saptamani a inceput sa imi povesteasca despre excursia lui recenta, despre colegele lui de birou, despre fostele lui cunostinte (femei) din timpul liceului... si nu stiu unde vrea sa bata. Incearca sa ma faca geloasa, sau pur si simplu ma vede ca pe o amica, careia ii impartaseste chiar toate impresiile si fanteziile lui.

As vrea, daca ma poate ajuta cineva, sa isi spuna parerea cu privire la comportamentul lui. Ce gandeste oare? Cum ma vede, ce vrea de la mine si poate cum se va termina totul. (la fel de brusc cum a inceput, intr-o prietenie lalaita, scarbos de monotona, din care vom cauta amandoi sa scapam, intr-o ura profunda, intr-o relatie romantica. [Eu nu sunt in stare sa "il insel" chiar daca nu suntem impreuna. Am impresia ca asta l-ar rani iar apoi si asa imi sta gandul doar la el tot timpul.] El ar putea fi dispus sa se culce cu o alta persoana, stiind ca acest lucru m-ar indeparta? A fost si el indragostit de mine dar i-a trecut? Pana la urma: poate un tip la 22 de ani, serios, calculat, destept, cu foarte putina incredere in sine si experienta in relatiile de cuplu sa se indragosteasca in 6 luni de cineva in spatiul virtual?

"De cateva ori m-a intrebat daca nu cumva sunt indragostita de el (am raspuns ca nu, cu toata ca era evident pentru amandoi ca eram)"- de unde pina unde presupui ca un lucru evident pentru tine e la fel de evident pentru el? i-ai spus vreodata 100% clar ce simti?

I-am spus in alt context ca tin la el si ca il iubesc stie asta deja si cam acelasi lucru reiese si din felul in care vorbim. Nu a aruncat cu presupuneri intamplator pe tema asta. Totuși, de atunci au mai trecut câteva luni si cu toate ca sentimentele mele au rămas aceleași, poate doar au căpătat mai multă dimensiune, ale lui (si asta pornind de la ipoteza ca au existat de la bun început) se poate sa fi dispărut sau sa se fi transformat intr-o simpatie (pur amicală). Nu știu ce as putea deduce din felul lui de a relationa cu mine. Nu sunt convinsa nici ca in timpul asta, nu m-a ținut aproape din alte motive, când de fapt caută mai departe pe altcineva, fata de care sa fie mai deschis. Este oare doar stangaci, ocupat pana peste cap si nesigur in legătura cu sentimentele mele, sau chiar nu ii pasa si considera ca nu are sens sa mai complice lucrurile si mai mult?

Mai sunt și alte alternative: îi place să primească, dar nu îi place să dea; e însurat; întreține astfel de relații cu mai multe fete etc.

Eu cred ca daca vroia mai mult decat o prietenie, facea ce facea si te intalnea macar o data

Intamplarea face ca si el sa fie in Timisoara si eu sa locuiesc temporar in Bucuresti. Imi dau seama ca singura cale de a afla cu adevarat ce gandeste este aceea de a comunica deschis unul cu celalalt. Totusi, daca ma insel, daca tot ce vede el in asta este o relatie pe net sau o prietenie in sensul unei amicitii, iar eu, intrebandu-l daca nu cumva este si el indragostit de mine, as putea sa il indepartez. Daca ii marturisesc cat tin la el nu as creea doar un moment stanjenotor pentru amandoi... Poti sa imi spui cum a fost in cazul vostru. Cine s-a incumetat primul? Ce as avea de pierdut ar fi legatura pe care deja am stabilit-o. Intre a il avea drept prieten si a nu mai auzi un cuvant din partea lui vreodata, prefer amicitia. Nu stiu care este situatia cu voi, dar eu imi doresc ceva mai mult decat o intalnire (ce-i drept planificata si emotionanta si asa-cel putin pentru mine), o zi impreuna si dupa aceea gata. Stim aproape totul unul despre celalalt, cu toate ca el este ceva mai rezervat in ceea ce priveste impartasitul de detalii personale. Cat despre acea (posibila) intalnire de care mai aducem cateodata (mai mult eu, vorba), nu pot spune ca mi-a dat vreodata de inteles ca ar fi promis-o doar de dragul de a mai planifica ceva. Aici mai intervine o mica problemuta. Amandoi suntem la facultati si lucram, asa ca programele deocamdata nu prea ne permit calatorii de 12+ ore (cu trenul) sau 8-9 daca ne-am incumeta cu masina. Cat de curand dupa ce v-ati cunoscut a aparut ideea intalnirii? Si daca nu devine prea indiscrete intrebarile mele. cam cat de stransa este relatia voastra acum?

Multumesc pentru raspunsul la intrebare. Mi-a facut placere sa aflu ca mai trece si altcineva printr-o experienta asemanatoare cu a mea/noastra.

* Mi-ar face placere sa iti dai si cu presupusul cu privire la situatia asta simpatica in care sunt. Dupa 6 luni de conversatii zilnice, oare poate sa se fi plictisit de mine? (tu te-ai putea concentra asupra altei relatii in paralel cu cea virtuala pe care o aveti deja? Sau, crezi ca ai putea sa gasesti pe altcineva in viata reala, cine sa te determine sa uiti de relatia din saptiul virtual?)

Ee la mine a fost dragut Ea a pus o intrebare aici pe TPU in care intreba daca mai e cineva single iar eu fiind single am raspuns cu " Euuuuuu" nici nu banuiam ca o sa imi raspunda si sa ma intrebe cati ani am si daca sunt baiat :p, dar a facut asta si am mai vb noi putin aici pe TPU iar apoi i-am cerut id de mess si mi la dat si la cateva seri mai tarziu, m-a cautat ea si am vb si ne-am inteles asa de bine unul cu altul de aveam impresia ca ne cunoastem de o viata , iar dupa ce am vb prima seara care a fost decisiva am vorbit si a doua si a treia si tot asa, ea isi dorea tot mai mult sa vb cu mine si eu la fel si nu stiu cum sa iti explic sa ma intelegi,dar totul a venit de la sine,vorbind asa,noi simteam ca suntem iubiti dinainte sa-i cer eu asta poate ti se pare amuzant, dar noi vorbeam despre cand o sa-i cer sa fie cu mine , noi ne simteam asa, dar trebuia sa fie si o cerere din partea mea bineinteles si am facut asta la numai o luna jumatate de cand ne cunoasteam. Acum ca sa iti raspund la intrebari, ideea intalnirii a aparut dupa vreo doua sau trei luni, nu mai stiu exact, dar gandeste te daca nu ar fi aceasta idee, totul ar fi inutil, de ce sa il iubesti pe baiatul ala daca nu ai speranta ca il vei vedea si vei fi cu el? Spune-i ce simt pentru el, nu cred ca se va indeparta, eu unul nu m-as departa de o fata care mi-ar spune ca ma iubeste Adica m-as simtii bine sa stiu ca sunt iubit si cred ca orice baiat s-ar simtii asa. tu esti o fata buna din cate vad si il iubesti , spune-i! trebui sa stie. Asa mai o intrebare deci relatia mea cu iubita este una foarte stransa, ea imi spune tot ce face in fiecare zi, este la scoala ea are 17 ani iar eu 19, in fiecare zi vorbim si discutam despre ce facem, e o relatie foarte stransa, stim tot ce facem unul si celalalt, in 8 luni de cand ne stim nu a existat o zi fara sa vb macar printr-un mesaj mic . Ne-am facut multe planuri in ce priveste momentul cand o sa ne vedem, va fi vara pentru-ca atunci e vacanta si cred ca si la voi daca e sa va vedeti vreodata, in timpul verii e cel mai bine , atunci aveti timp, nu mai sunt facultatile, si nu iti fac griji, nu cred ca cineva isi pierde atata timp cu o fata doar pentru o relatie asa pe net sau o amica. Numai bine iti doresc si succes cu baiatul asta , eu as avea multe sa iti spun, dar aici e prea greu iar situatia noastra e asemanatoare asa ca daca vrei id meu este cryss.cryss32

Ce alt context poate exista in afara de o discutie directa? plus ca au trecut citeva luni de atunci, asa cum zici.
deci eu sunt mereu siderat de pretentia fetelor ca baietii sa inteleaga toata povestea din citeva vorbe aruncate intimplator intr-o conversatie.
ce pot sa te asigur e ca nu suntem asa destepti, in afara de cazul in care vorbesti 100% clar nu poti spera sa fii inteleasa, dovada fiind faptul ca el a trebuit sa te intrebe daca il iubesti - la care tu ai raspuns NU.

Nu imi e usor sa disec relatia noastra nici macar cu el. intr-adevar au trecut cateva luni in care am continuat sa vorbim la fel ca inainte de intrebarea lui, luni in care legatura noastra s-a solidificat. Intreabarea lui a avut o nota aparte pe care nu stiu exact cum sa o descriu... Daca as fi raspuns ca da, probabil ar fi continuat discutia pe tema asta, discutie pentru care nu eram pregatita. In schimb, raspunzand cu nu, a transformat lejer initiativa lui intr-o glumita.

Cu cateva luni in urma i-am scris ca presupunerile lui legate de sentimentele mele pentru el sunt/erau adevarate, ca tin la el... practic i-am explicat ce simt pentru el. La mesajul meu insa nu a redeschis subiectul, motiv pentru care mi-e mie destul de greu sa ii repet aceeasi poveste iar, sa ii spun iar ca il iubesc. Nu am presupus ca mi-ar putea citi gandurile. Tot ceea ce simteam ii exprimam cat se poate de clar prin limbaj si atitudini, ba chiar mai mult i-am explicat frumos cum stau lucrurile. singurul rationament pe care pot sa il deduc de aici este ca intrebarea lui de atunic nu cauta o confirmare din partea mea ci a fost pur si simpu o curiozitate si ca el nu traieste aceleasi stari ca si mine.

*Intelegerea (intuitia) de care vorbesti nu tine de inteligenta. Nici nu exista ( din punctul meu de vedere) vreo pretentie a fetelor ca baietii sa inteleaga ceva subtil din cat mai putine indicii. Mie mi-e greu sa ii inteleg atitudinea si tocmai pentru ca nu vreau sa redeschid subiectul asta cu el am carut cateva pareri

Nu stiu de ce, apropo de mesaje subtile, am impresia ca dezaprobi abordarea mea a "problemei"

Toate fetele pe care le stiu au acelasi mod subtil de a aborda problemele prin aluzii in loc de discutia directa la obiect, si mai grav decit atit mai si presupun ca baietii fac la fel.
tu de exemplu ai presupus ca mai e ceva e inteles din vorbele mele in afara de ce am spus, ca nu sunt de acord cu tine.
tot ce vreau eu sa spun e numai ce am spus, ca ai nevoie de o discutie directa cu el, sa te exprimi prin "limbaj si atitudini" pur si simplu nu e de ajuns cu barbatii. noi nu incercam atit de mult ca femeile sa citim printre rinduri, de fapt undeori nu intelegem nici ce e spus direct asa ca trebuie sa fii 110% clara in tot ce vrei sa-i transmiti.

Nu's chiar toate la fel. ma bucur de fiecare raspuns, cu atat mai mult de cele care sustin cate un punct de vedere. ma distreaza faptul ca ne vezi pe toate copiate dupa un tipar. Ce am vrut sa spun inainte nu este ca as fi mai descifrat vreun mesaj ascuns in vorbele tale. Propui deci, ca la urmatoarea coversatie sa arunc cu un "te iubesc" in el. (Asta ar insemna 110) Sincer, tu nu ramai/ai ramas vreodata blocat in fata adevarurilor spuse prea direct?

Incepe sa imi placa discutia asta cu tine.

Nu inseamna ca nu trebuie sa faci o introducere, sa testezi terenul. dar exprimarea trebuie sa fie directa, cit de direct e posibil.
daca se blocheaza sau nu, sau iti raspunde cu "si eu te iubesc" sau altceva nedorit e un risc asumat, nu exista metoda 100% eficace. ideea e ca daca nu spui lucrurilor pe nume cit mai exact cu putinta nu vei sti niciodata sigur ce sanse are relatia voastra.
si unele prejudecati sa stii ca sunt reale, se poate spune ca toate fetele sunt mult mai complicate decit baietii, sau daca preferi ca fiecare sex are stilul propriu si ca exista riscuri mari ca un lucru bun sa fie ratat din cauza unei neintelegeri.

deci ca sa fiu si eu 110% clar tu trebuie sa-i pui adevarul in fata in asa fel incit sa fie imposibil de ignorat, incit sa se ceara un raspuns. iar apoi trebuie sa speri ca va fi un raspuns pozitiv si ca nu e genul care are probleme in a-si exprima emotiile, ceea ce din pacate e o trasatura comuna multor barbati.
iti urez succes!, si sa ne spui cum a evoluat situatia.