Bună ziua. Am 20 de ani și sunt fata.
Acum aproximativ 3 săptămâni v-am scris despre problema mea și anume ca vreau sa plec cu prietenul meu în alta tara. O sa povestesc pe scurt, fiind posibil sa nu va mai amintiți. Prietenul meu vrea sa ma ia cu el în Anglia. Și eu îmi doresc foarte tare sa plec, însă nu ma lasă părinții mei. Sunt de moda veche, vor mai întâi nunta și după sa locuim împreună. Când le-am spus ca vreau sa plec au zis ca dacă ies pe poarta înapoi nu ma mai pot întoarce. Au început un asa zis șantaj emoțional, spunând ca sunt bolnavi și ca dacă plec o sa ma întorc sa ii îngrop, lucru care ma doare. Prietenul meu a zis ca nu vrea sa plec certata din casa. Nici eu nu vreau, dar nu știu ce sa fac. Nu am ajuns la nicio înțelegere, îmi trec prin cap tot felul de lucruri urate. Dacă nu reușesc sa ajung la pace cu ai mei cred ca o sa intru în depresie. Am slăbit destul de mult într-un timp foarte scurt, din cauza stresului. Va rog, ajutați-mă! Cum sa le explic ca s-au schimbat timpurile? Ca sunt destul de mare sa răspund de faptele mele? Ca eu îl iubesc și el ma iubește? Cum sa ii fac sa accepte plecarea mea? Va rog, sunt la capătul puterilor mele. Nu mai dorm nopțile. Ajutor. Sunt disperata, nu știu cum sa mai vorbesc cu ei
Buna!
Parintii tai au trait vremurile in care cuplurile nu prea traiau in concubinaj. Acum totul este schimbat. Oricat ai vrea tu sa le explici, ei nu o sa priceapa. Trebuie sa intelegi ca esti copilul lor si ca le este frica pentru tine mai ales ca tu vrei sa parasesti tara, oricat de mare ai fi in ochii lor tot mica vei ramane. Tot ce poti sa incerci este sa le spui ca trebuie sa te acomodezi cu iubitul tau, sa vezi cum este sa locuiesti cu el, apoi cand o sa fii hotarata o sa faci pasul cel mare fiindca nu vrei sa regreti mai tarziu o alegere grabita. Demonstreaza-le ca pot sa aiba incredere in tine, ca tu nu o sa-i parasesti niciodata si ca le esti recunoscatoare pentru toata grija. Aceste sentimentalisme au rolul de a te emotiona, dar ei trebuie sa priceapa ca intr-o zi vei trai separat de ei, dar sufleteste vei fi mereu cu ei. Nu trebuie sa te stresezi pentru ca iti faci rau singura. Esti majora, iti poti lua deciziile singura, insa cauta o cale de a face pace cu parintii tai. Spune-le sa se puna in locul tau, e foarte dificil cand pleci de la casa parinteasca, dar trebuie sa iti construiesti si tu fericirea, sa avansezi, sa nu lasi viata sa treaca pe langa tine. Daca tu crezi ca langa acest baiat tu iti vei gasi linistea, atunci nu mai ezita. In cazul in care nu iti poti convinge parintii, nu ai alte alternative decat sa pleci si in momentul in care revii, sa ii surprinzi cu felul in care te-ai schimbat total tu, cat si relatia ta...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Si eu am plecat in afara cu iubitul meu, amândoi au fost de acord la început iar cand a fost sa plec parca nu le mai convenea..au făcut putin urat la început dar apoi le-a trecut, văzând că sunt bine. Si doar esti copilul lor, doar nu o sa tina mânie pe tine.iar despre amenințări, cu siguranță le va fi greu fara tine si d-aia îți spun asa, probabil au impresia ca te vei întoarce după un timp lung si le va fi dor
Răspunde
Va casatoriti religios si ati rezolvat problema. Ce mai tura-vura. Exista chiar si un singur motiv care sa va impiedice sa faceti acest pas? Casatoria o puteti considera ca fiind incheiata pur formal din moment ce puteti divorta chiar din clipa in care ati parasit tara si v-ati despartit de parinti.
Ai dreotate, vremurile s-au schimbat.
Inainte se casatoreau si stateau impreuna toata viata. Ce tampenie si plictiseala! - dar eu ma bucir ca parintii.mei sunt impreuna si m-au crescur amandoi.
Dar ai dreptate, timpurule s-au schimbat, azi se fac copii cu unul si se traieste cu altul si se schimba ca si ciorapii
Dacă nu ai ceva constructiv de zis, mai bine taci și înghite. Decât sa dai astfel de răspunsuri Mai bine treceai peste. Atât timp cât nu îmi cunoști povestea, și mai ales nu îmi cunoști viata, atât timp cât nu ești în situația mea și nu știi despre ce e vorba, atunci taci. Se pare ca în ziua de azi e tare greu sa fii om.
Mai bine sa regreti ca ai facut ceva ce iti doresti sa faci, decat sa regreti ca n-ai facut.
Adica ceva constructiv ar fi ceva pe placul tau, nu? Eu doar am comentat ceea ce se intampla in vremurile noastre moderne.
Vorbim peste 10-20 de ani
Nu ceva pe placul meu. Dar în niciun caz ceva pe lângă subiect. De aia nu da tara asta înainte, din cauza persoanelor ca tine. Ma opresc aici în discuția asta inutila. As putea sa îți explic pana mâine ca tot nu ai înțelege la ce ma refer. Te pup
Ce interesant ca nu da tara aia.de rahat inainte din cauza mea, care nici nu m-am nascut si nici nu traiesc acolo. Ca noroc.
Bine ca tu esti de.moda noua, o sa vezi unde vei ajunge
Buna! Am 19 ani. Ei sunt trecuti prin viata. poate ai mai auzit replica asta "nu iti vor raul". Acum nu zic sa renunti la iubitul tau dar sunt parintii tai si trebuie sa ii intelegi. Esti fata. poate intelegi ce vreau sa zic. Nu vor sa iti fie rau in viata. Incearca sa ii faci sa inteleaga si sa simta si ei ce simti tu cand iti interzic sa faci ceva...fa-i sa inteleaga ca daca ei vor sa iti fie bine trebuie sa te lase sa faci ceea ce iti place ca doar esti majora si ca nu mai e ca pe timpul lor cand venea baiatul la fata cu familia, ei vazandu-se prima data si gata si nunta intr-o luna. Pana nu clarifici cu ei nu pleca. Nu fugi cu el lasandu-i cu ochii in soare ca se poate ajunge la alte chestii, Doamne fereste!
Luati-va frumos la primarie si gata. Si la popa, eventual, daca zici ca ai tai sunt inca blocati in evul mediu. Nunta... prea multa bataie de cap pentru nimic. Puteti sa petreceti cu prietenii cindva...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
