am 26 de ani si locuiesc impreuna cu mama mea deoarece parintii mei sunt divortati inca de cand aveam eu 5 ani.
Problema este ca mama de cand s-a despartit de tatal meu a refuzat sa isi mai refaca viata alaturi de un alt barbat, iar acum am impresia ca ma considera pe mine ca fiind "barbatul" ei?! Nu stiu daca are sens ceea ce am spus insa asta este senzatia pe care mi-o lasa.
Eu fiindu-mi mila de ea am acceptat sa stau si sa-i fiu alaturi de ea pana acum, insa mi-a ajuns si mie.Nu vreau sa imi sacrific tineretea datorita ei.Nu am avut niciodata o iubita din cauza ei(un motiv ar fi ca de fiecare data cand ieseam in oras ma tot suna din ora in ora sa vada pe unde sunt? ce fac? cu cine umblu? etc. si sincer carei persoane i-ar placea sa se ataseze de un astfel de barbat daca stie ca este sunat din ora in ora de masa :X, iar acesta este doar unul din multe altele). Asta este lucrul care ma doare cel mai tare, i-am explicat aceste lucruri insa parca as vorbi la pereti, ori nu intelege ori nu vrea sa inteleaga(varianta spre care inclin mai mult), pentru ca de fiecare data cand aduc in discutie acest subiect, incepe sa faca crize, sa tipe, sa zbiere, iar eu sunt obligat sa-i suport tot circul acesta ieftin.M-am gandit in repetate randuri sa ma iau si sa plec pur si simplu, sa ma mut in gazda, dar imi este teama ca ar putea sa comita vreun gest necugetat si astfel sa o am pe constiinta toata viata.
Efectiv am ajuns sa regret ca imi este mama ca m-a crescut, sa ma intreb de ce ma uraste atata de tare Dumnezeu? Cu ce am gresit ma tot intreb in fiecare zi?
Stiu ca este lung textul insa va rog daca aveti idei ce as putea sa mai fac? spuneti-mi, m-ar ajuta enorm de mult!

Dumnezeu nu te urăște, cu tot respectul maică-ta e nebună, deci îți sugerez serios să vorbești cu un psihiatru, iar dacă nu o vrei pe cap, există posibilitatea să fie instituționalizată, deși nu știu cât de bine ar duce-o într-un spital de boli mentale.

Ai încercat sa o lași câteva zile singura? Are prietene? Lucreaza? Are o ocupație sau sta acasă toată ziua?

Cred ca cea mai buna soluție ar fi sa va duceți amândoi la un psihiatru, și ai putea vorbi cu el dinainte de ședință ca să știe ce întrebări să pună și pe ce să pună accentul.
Nu cred ca te considera chiar "Bărbatul" ei(și nici nu înțeleg ce înțelegi tu prin asta ), dar tu ești și băiatul eu singurul lucru pe care îl mai iubește ea, cred ca dacă ii vei face cunoștința cu cineva de vârsta ei, un bărbat, sau sa ii iei un câine ceva cui sa ii dăruiască iubire, ar fi super, așa ai putea avea și tu mai mult spațiu.

Da, situatia e exact cum ai descris-o, vrea sa iti acapareze viata. Nu vrea sa cunoasca pe cineva din motive necunoscute de noi, si de aceea te tine langa ea, de teama de a ramane singura. Cert e ca trebuie sa faci ceva in privinta asta cat mai repede, am vazut o postare a unui barbat de 35 de ani pe aici in care spunea ca nu mai e in stare la varsta asta sa se desparta de ai lui, ca mereu a fost tinut sub papauc de ai lui. Tu inca esti tanar si te mai poti elibera de santajul ei emotional, si trebuie sa te decizi ce vrei : ori sa stai toata viata cu maica-ta, ori sa iti faci propria ta familie. Iti sugerez sa te muti din casa ei cat mai curand, oricat de greu va fi financiar si emotional. E timpul! Nu trebuie sa te gandesti ca se va sinucide, chiar daca iti va spune chiar ea ca va face asta. Eu una cred ca ar putea sa iti spuna asta, doar ca sa te santajeze, i-ar daca ar face-oinseamna ca e bolnava psihic, desi tind sa cred ca nu e. In orice caz, fiecare cu viata lui. Nu trebuie sa te sacrifici pentru "binele" bolnavicios al ei. Poate daca pleci chiar va avea curaj sa descopere din nou dragostea.

Pleacă și gata. Nu-i mai răspunde la telefon decât între anumite ore (rezonabile) și doar dacă nu face fițe.
Stai liniștit, nu va face niciun gest necugetat, e prea fricoasă pentru așa ceva. În cel mai rău caz, te va șantaja cu asta, dar nu o crede!

Crezi însă ca la vârsta mea mai am o șansa sa îmi fac o iubita? Nu e oare prea târziu?

Are doua prietene dar cu care se vede destul de rar și da lucrează iar de lăsat singura câteva zile n-am încercat încă sa îți spun sincer

Cu siguranta ai sanse, sar trebuie sa faci ceva in privinta asta!

Am scris răspunsul și când să-l postez, s-a șters
Las-o singura o săptămână și pleacă cu pretextul ca mergi cu câțiva prieteni undeva. Când de fapt poate reușești sa aranjezi cu cineva sa stai la el/ea și sa vorbești cu mama ta o singura data pe zi, dimineața sau seara, când ai mai mult timp. Nu cred ca va ajunge la disperare, de nevoie va găsi ea ce sa facă. Tu ai un job? Ii poți spune ca te-au trimis de la serviciu într-o delegație și trebuie sa pleci un timp când de fapt, poți din nou sa aranjezi cu cineva sa stai la el/ea sau și mai simplu, în caz ca te poți descurca singur și la vârsta ta chiar ar trebui sa te descurci, te poți muta singur direct fără explicații. Se va supăra, desigur, dar va realiza ca băiețelul ei nu mai e băiețel și ca are cam 26 de ani și trebuie sa se mute și el singurel ca să își trăiască viata. Sincer, cred ca te confrunți cu sindromul mamelor disperate, adică ai o mama căreia ii e frica sa nu te piardă și sa nu rămână singura, dar te poți ocupa și de chestia asta daca vrei, ii poți găsi un domn care sa aibă lucruri în comun cu ea, acum depinde și ce vârstă are, dar nu cred ca are mai mult de 50 și la 50 de ani nu e deloc bătrână, încă își poate face viata.

Scuze că răspund și la asta , dar cum adică sa fie prea târziu? Ai 26 de ani, acum ești tânăr, acum trebuie sa te distrezi, sa trăiești, sa iubești, sa cunoști. Niciodată nu e prea tarziu pentru a-ți împărți viata cu cineva. Fie ca ai 50 60 20 30 sau 26, viata trăită în 2 e mai ușoară și mai frumoasa și știi vorba aia, te lovește când nu te aștepți? Cineva mi-a zis ca iubirea nu se cauta, se așteaptă, dar mai e o vorba: ți se da, dar nu ți se baga în traistă! Deci trebuie sa fii cu ochii în 4 și sa nu ratezi nicio șansă. De ce zici ca e prea târziu? Ce te face sa crezi asta?

Faptul ca nu am avut o relatie serioasa, (de fapt nu am avut niciodata vreo fata, dar mai o relatie serioasa) iar fetele de varsta mea au avut probabil zeci si zeci de relatii.Imi este asa putin teama ca nu ma voi ridica la inaltimea standardelor lor si mai ales poate cel mai teama imi este sa fiu sincer si sa spun unei persoane ca stii nu am mai avut pana acum pe nimeni altcineva, tu esti prima...Nu stiu ce parere ar putea sa-si faca despre mine in acel moment.

Stiu ca voi suna a idiot (poate si sunt cine stie), dar imi poti da mai multe detalii cand spui ca trebuie sa faci ceva in privinta asta?

Pai aici depinde de gândire, eu nu vad un lucru rău în asta. Nu te gândi la ce zic alții, la ce pot crede alții, dă-ți o șansă, încearcă. Nimeni nu s-a născut învățat și dacă dai peste una care te da la o parte pentru ca nu ai experiență înseamnă că are creier cât o nucă.

Da cine te pune sa ii raspunzi la telefon? frate pune tel pe silentios. nu il bagi in seama. iesi distreaza-te...cand vine acasa ii spui ce si cum si gata. nu spune asta prietenelor ca o sa fugaaaa

Sa te muti singur, sa iesi in oras, sa particip la activitati de societate, poti participa la excursii organizate daca esti din Bucuresti, etc.