Bună ziua.
Am o nelămurire..
Am 18 ani si am avut o relație de doi ani ( relație la distanță) motivul pentru care ne am despărțit a fost comportamentul lui obsesiv si faptul ca ma controla mereu. Daca ieseam cu fete, il deranja. Voia parolele mele de la conturi si voia sa blocheze unele persoane din motivul ca îmi trimiteau mesaj.
Azi încă sunt cu gândul ca poate putea sa fie bine? Si poate ca eu am gandit gresit. Ma simt vinovată uneori.

Continuare întrebării :
Ma simt vinovată uneori si nu inteleg de ce uneori vreau sa ma întorc în trecut chiar daca stiu ca nu voi fi fericita pe viitor.
Va rog sa îmi dati un sfat anume sa stiu ca se întâmpla de fapt cu mine.

Relatia la distanta NU e relatie! O relatie e in real, face2face, nu prin mesaje si videos trimise. Ce ai avut tu a fost gargara online si atat.
Punct.

Zi mersi ca ai scapat de asa handicapat de om. Plus ca aia nu era o relatie. Nu are de ce sa iti para rau

2 ani de zile la distanta? macar real te ai intalnit cu el?

Poate ca inca mai ai sentimente pentru el, dar daca asa stau lucrurile, stai linistita. Nu te merita!

Te sfatuiesc sa incerci pe cat este posibil sa revii in lumea reala din lumea virtuala, pentru a fi din nou cu picioarele pe pamant dar si cu capul tau...din nori. Orice fiinta rationala care poseda si gandire logica, incearca sa traiasca in lumea reala, aceea in care poate spera ca va si reusi sa-si faca o relatie certa, adevarata. Succes!

Ai devenit cam nostalgica dupa un trecut virtual care ti a facut mai mult rau decat bine. Chiar nu e cazul sa regreti asa ceva...nici macar n a fost o relatie in adevaratul sens al cuvantului ci online. Trebuie sa realizezi lucru asta si sa gasesti forta necesara sa treci mai departe. Chiar n ai gresit cu nimic asta incerca el sa ti induca sentimentul de vinovatie ca sa nu te desparti de el. Numai bine

Esti o fiinta emotionala,nu esti singura,l-ai iubit asa ca inca il ai in memorie,o parte din tine da vina pe tine ca nu ai continuat relatia -drama,o parte isi spune ca ai procedat bine,partea rationala,dar cum omul este o fiinta emotionala,partea emotionala invinge mai mereu, trebuie sa impaci ratiunea cu ceea ce simti, nu gasi ratiunea in iubire niciodata, tu vrei sa gasesti rational o explicatie dar nu exista asa ceva, nu suntem roboti incat sa fim intelesi rational, acel baiat era controlat de paranoia nu de ratiune, era posesiv, nu avea incredere in tine

"Poate putea sa fie bine"Sigur.Iti putea cumpara o lesa si, daca aveai noroc, n-o strangea prea tare."eu am gandit gresit".Nu conteaza ce gandesti.Conteaza ce faci.Si nu e cazul sa te simti vinovata.

Da. Dupa un an si 5 luni părinții mei au fost de acord sa vina la mine timp de 5 zile.

"Iti putea cumpara o lesa si, daca aveai noroc, n-o strangea prea tare." Asta nu am mai citit-o inainte. Destul de tare

Si cum au fost acele 5 zile?

E trist ca duci dorul a ceva ce nu a existat...
Daca te-ai vazut cu el 5 zile in 2 ani aia nu se numeste relatie...

Ce stii tu despre dragoste mai. Aia e dragoste adevaratA

Pot sa spun ca m-am simțiin sfarsiit " fericita " caci am reusit sa ne vedem. Dar. în fine tu ai dreptate. Am o personalitate mai slabă de fel si orice "nimic " ma întristează mai mereu. Si dupa apar sentimentele de vinovăție.

In loc sa râzi ar trebui sa te gândesti ca la 18 ani nu ai cum sa iubesti. Iar in cazul meu ca confrunt cu aceasta problema! Daca am postat întrebarea e pentru ca nu ma inteleg pe mine si am.nevoie sa inteleg de ce ma simt asta. Daca tu te ai nascut perfect si esti atât de destept încât sa faci fata problemelor felicitări! Eu nu ma aflu in categoria ta de oameni deștepți ce s-au nascut inteligenti. Hai o zi buna!

Nu e vorba de inteligenta aici. E doar aiurea rau de tot sa crezi in relatiile la distanta. Cand incep la distanta. A da. Cand incepe ca o relatie normala. Trece un timp impreuna si unu din 2 trebuie sa plece cu treaba in alta tara, e altceva. Deja exista o baza in relatia aia. Dar ce ai avut tu a fost o prostie. Copilareala. Atata tot. Sa poti zice si tu ca ai o relatie. Chiar daca numai relatie nu se poate numi.

Poate esti hibersensibila, nu e vorba ca ai o personalitate slaba, esti om in lipsa iubiri omul este o stanca

In loc sa râzi ar trebui sa te gândesti ca la 18 ani nu ai cum sa iubesti.

varsta nu are legatura cu iubirea, suntem capabili de iubire inca din uterul mamei, cum sa nu fi capabila de iubire, pai pe mama ta pe tatal nu le ai iubit cand aveai 17 ani? e acelasi iubire fata de un baiat poate aparea oricand

Eu nu imi cunosc mama iar pe tatăl meu il cunosc doar de 5 ani. Daca as avea un adult langa mine care ma înțelege lucrurile erau altfel.

Pacat,nu ai afectiune materna, poate ai regasit afectiunea aia in acel baiat, tu chiar l-ai iubit si il iubesti si da e posibil chiar si la distanta

Nu, nu poate. Asa ar fi fost mereu. Maxim daca se intoarcea la tine si te implora sa va impacati spunand ca s-a schimbat, atunci merita daca chiar iti doreai sa-i mai dai o sansa. Asa nu. Dar oricum slabe sanse sa se fi schimbat, oamenii gelosi vor fi gelosi mereu.

Buna!
Draga mea,tu nu ai gresit cu nimic si nu are rost sa te simti vinovata, alaturi de un astfel de om nu poti avea o relatie si nu poti fii fericita, oamenii ca el nu se schimba, sa nu faci greseala sa te intorci la el sperand ca el o sa se schimbe fiindca oamenii nu se schimba, plus de asta o realtie la distanta e foarte greu de intretinut.
Te pup.

La fel de insensibil ai ramas
As vrea sa vina momentul in care sa suferi ca un cane din cauza dragostei

Cand ai p relatie serioasa, renunti sa mai vorbesti pe mess. E o regula spusa sau nespusa, dar, reala.

Intr-o oarecare parte am trecut și eu prin așa ceva, am început sa vorbesc cu 1 fata din alt județ, timp de 6 luni de zile aproximativ.În tot acest timp am trecut prin toate cele spuse de tine. emoție, ura, gelozie.Dar și iubire..Am încercat sa cedez eu.Și Îți spun că sa meritat în cazul meu. După 6 luni ne-am întâlnit, a fost ceva wow..ne-am distrat.A fost foarte frumos. Apoi după încă 4 luni în care ne-am văzut așa câte 1 week-end.m-am mutat în oraș la ea.Și de atunci au trecut aproximativ 5 ani, timp în care ne-am și căsătorit , deci dacă simți ca persoana cu care vorbește este pentru tine și nu te minte..Se merita sa lupți.
Ca și ani eu aceam 24 ea 18 .

Acum te gandesti ca poate te-ai pripit deoarece te plictisesti.
Ai inceput sa te obisnuiesti sa ai cu cine sa vorbesti cine sa te ia oarecum la rost si nu te simti confortabil iar ca sa scapi de chestia asta trebuies a te gandesti un pic ca daca ii era de tine in doi ani venea cumva sa te cunoasca, nu se simtea stapan pe tine si viata ta cat timp el nici macar nu sa obosit sa vina sa te cunoasca sau sa faca ceva pentru tine, era o relatie pentru care tu stateai in loc degeaba deoarece nu ducea nicaieri.
Gaseste pe altcineva cu care sa iti omori timpul si lasa relatiile la distanta daca acele persoane nu fac un compromis de a ajunge langa tine.

Ca sa vezi asa ceva trebuie sa de inventeze masina timpului si sa mergem in trecut cativa ani buni altfel nici o sansa sa vezi asa ceva in viitor

Mai Adry, tu ai de obicei raspunsuri inteligente, da care ii faza cu "imploratul", mie mi se pare penibil ca un barbat sa faca asa ceva.

Multumesc pentru apreciere. Intr-adevar, e cam exagerat cuvantul, ma refeream sa insiste sa se impace. Daca cineva vine si zice odata si cum a primit un refuz a renuntat, inseamna ca nu isi doreste suficient acel lucru (avand in vedere ca ar stii ca ar fi o sansa spre impacare). Uneori e penibil, dar uneori, in special cand despartirea se face din cauza acelei persoane, e bine (tu ca persoana vinovata) sa si insisti.