Bună ziua, cer aici ajutor moral, pentru ca simt ca am ajuns la capătul puterilor.
Povestea mea începe cam asa, am 26 ani, iar în urma cu 4 ani am cunoscut un băiat de care m-am îndrăgostit iremediabil. Eu sunt asistenta medicala, el un bărbat care se ocupa cu prostii, având femei plecate. În principiu nu m-a deranjat "job ul" lui, deși știam ca nu e ok, inimii nu-i poți comanda nimic. M-am îndrăgostit și gata. A fost primul bărbat din viata mea, în ceea ce privește viata intima și m-am legat sufletește de el, cum n-as fi crezut c-o voi face. Am trăit o poveste frumoasa de dragoste, ce a durat 4 ani, în ciuda familiei care s-a opus de la început, în ciuda prietenilor, în ciuda a tot. Ne-am iubit nebunește.
Problema e ca, am rămas cu o trauma peste care nu știu dacă voi putea trece vreodată. Deși ne doream copii și deși ne imaginam cum va arata viitorul nostru, întâmplarea a făcut sa rămân însărcinată. El a fost teribil de fericit, ca va fi tata și-a dorit copilul, însă faptele lui m-au determinat sa iau o decizie nefavorabila sa fac avort pentru ca socoteala de acasă nu se potrivea cu ce din târg, tot ceea ce visam noi la momentul când vom avea un copil, nu părea sa se transpună în realitate. Și am înțeles cumva ca banii pentru el valorează mai mult decât o familie, decât mine și decât orice. Însă nu înțeleg de ce m-a prins 4 ani în labirintul asta și când a fost pus în fata faptului împlinit, nu a avut curajul sa renunțe la niște femei pe care doar le folosește. Știu ca am greșit, știu cât sufăr și cât îmi e de greu, sunt în depresie... însă nu vreau sa fiu judecata pentru alegerea mea, nu mi-as fi dorit sa cresc un copil singura, mi-as fi dorit sa-i pot oferi o familie și un cămin.
Va rog din suflet sa-mi spuneți ce pot face ca să uit prin ce am trecut, pentru ca nu mai pot psihic, simt ca înnebunesc.

Fă sport, excursii, înot. Nu sta în casă și nu sta degeaba.
Lasă timpul să-și facă datoria; eventual roagă si un psiholog să îl ajute.

Ar trebui să te bucuri că ai 26 de ani și ești liberă și fără obligații și poți găsi un bărbat ca lumea.

Nu poti sa faci nimic sa uiti in mod magic, o sa uiti o data cu trecerea timpului. Cel pot sa iti zic este ca ai facut alegerea buna, si de fiecare data cand te simti rau ar trebui sa iti amintesti asta.

Se pare ca din cauza naivitatii varstei nu au putut vede adevaratul caracter al acestui individ care de la o posta se vede ca e o lichea versata, dubios. De aceea consider si spun in raspunsuri pe aici celor care se grabesc sa-si faca un iubit, o iubita de la varste fragede, sa prinda mai multa experienta de viata ca sa fie apoi capabili sa citeasca oamenii mai bine, sa-si dezvolte intuitia si flerul ca sa nu faca alegerile gresite.

Nu ma pot gândi momentan, sa mi găsesc pe cineva, nu știu dacă mai am puterea măcar...ca încredere n as mai putea avea în nimeni.

Nu s ar presupune ca aveam o vârstă frageda, când l-am cunoscut aveam 22 ani, s ar presupune ca eram relativ matura. Și toată relația a decurs frumos, cu mici certuri, ca oriunde, pana în punctul în care am ajuns acum.

Inițial nu te-a deranjat "job-ul" lui, dar ai refuzat să ai o familie cu el și să faci un copil, dacă nu renunță.
E neortodox ce-ți zic. Dar ai fi vrut să-l vezi la săpat șanțuri sau lucrător la salubritate? Asta ți-ar fi plăcut, și ai fi făcut copii cu el?
Dacă el nu știe să facă nimic altceva?
Până la urmă, și actori porno au familii și copii.
De ce nu l-ai refuzat din prima clipă, dacă nu-ți plăcea ce face?
Sau te-ai bazat pe "lasă că o să-l schimb eu, o să-l fac eu să renunțe"?
Asta e. Nu ți-a ieșit.
Altfel, care e logica?
Iartă-mă dacă nu te mângâi să-ți spun că îmi pare rău pentru tine.

Dumnezeu stia ce vei face asa ca acela nu era copil, era efectiv un corp temporar pentru ca stia ca nu se va naste. Tu ai impresia ca a fost, da nu a fost copil real.

Mare dreptate ai.

Ceea ce cauti nu vei găsi aici. Ție îți trebuie un un psiholog și încă unul bun. Ești cazul clasic de fată bună care se încurcă cu băiatul rău. Multe nu înțeleg din povestea ta, sau refuz eu să înțeleg.
Eu din povestea ta am înțeles si dedus:
Ai știut de la început cu ce se ocupa, dar faptul erai îndrăgostită până peste cap de el, că el totuși își dorea o familie și copii, probabil ca la nivel conștient sau inconștient ai gândit că o să faci casă și familie cu un astfel de barbat, că o să-l schimbi. Când ai rămas însărcinată probabil ca te-ai impus în fața lui și i-ai spus să termine cu stilul lui de viață. Ai constatat ca el nu voia să se schimbe și ai decis sa faci avort și sa te despărți de el. Avortul posibil să fi fost făcut mai mult ca o răzbunare împotriva lui sau pur și simplu nu ai mai dorit copilul cu el.

E corect ce am dedus?

O rezolvare ușoară a situației nu există, dar nu dispera. Timpul rezolva multe. Implică-te mai mult la job, încearcă să faci sport, găsește un medic psiholog, evita discuțiile cu familia (e posibil să găsești pe câte unul din familie să zică "ti-am zis eu"), caută un bărbat mai pe formatul tău. Important e să nu-ți pierzi încrederea în tine, dar nici în bărbați. Posibil că la acest moment să nu ai încredere în nici un bărbat, ca toți sunt la fel. Nimic mai fals. Bărbatul ideal pentru tine există, trebuie doar să-ți dorești să-l întâlnești.

Știu ce înseamnă dezamăgirea și deziluzia intr-o relație înaintată. Și eu am fost pus în fața faptului împlinit să anulez o nuntă cu 3 săptămâni înainte de dată. Dar am trecut peste. E adevărat au trecut și ani atunci.

Nici ca ar fi putut cineva sa mi înțeleaga mai bine situația decât dvs.
Îmi recunosc și îmi asum greșelile, dar că-ți dintre noi nu s au îndrăgostit de o persoana nepotrivita?
Din păcate, eu am plătit prea scump...Mi am dorit un copil atât de mult, și a trebuit sa renunț la visul meu...de a fi mama, pentru a nu chinui un suflet nevinovat.
Avortul nu l am făcut din egoism, sau răzbunare, provin dintr-o familie monoparentala, și îmi aduc aminte de cât am suferit eu după tata...Nu mi am dorit sa duc mai departe durerea mea din copilărie, nu mi am dorit doar un copil, ci o familie. Sufăr enorm în privința asta, n am putut sa mi condamn copilul la o copilărie nefericita, cu lipsa unui tata ce e ocupat cu "job ul", asa cum am avut o eu.

Mulțumesc pentru răspuns, am specificat ca nu vreau sa fiu judecata. Nimeni nu este fără de păcat, și cu toții vom plăti în fata lui Dumnezeu, inclusiv eu.
Asa este, asta mi am dorit, cumva sa stopeze prostiile pe care le făcea. Consider ca timp de 4 ani, i am oferit libertatea de care are nevoie. Însă atunci când ai tot ce îți dorești, o casa, mașina și câțiva bani puși deoparte, e ok sa te retragi din mizerii ținând cont de faptul ca și el are o vârstă la care ar trebui sa fie matur.(34)
Din păcate, fiind hapsan și nesatul, mi-a spus ca trebuie sa se împarta între familie și job, și am clacat. Nu mi am dorit un copil cu un tata absent care e lângă escorte în loc sa fie lângă el...

Deci te-ai indragostit d eun proxenet, care vinde femeile pentru sex si mai vrei copil cu el?
Trezeste-te mai fata, ca astia au toate femeile din lume si nu da o ceapa degerata pe tine!

Cauta-ti un brabat cuminte cu care sa faci copii, nu un proxenet (peste) care face trafic de femei, bagat in chestii ilegale pana peste gat si cu posibilitatea sa-l vezi in puscarie pe viata.

E nașpa rău situația.
Și ai o alegere grea de făcut.
În mod sigur el e speriat că poate rămâne fără nici o sursă de venit Tu i-ai cerut să renunțe dar nu ai tu cum să-i oferi tu altceva în loc, și el simte că poate ajunge la vârsta asta pe drumuri fără nici un venit.
Nu prea mai merge la 34 de ani să o iei de la zero, Sau cel puțin nu e deloc atât de ușor când deja ai o soție și un copil.
E clar că la el nu e o alegere. N-are ce să aleagă. E într-o situație în care îi va trebui mult timp ca să iasă. Nu prea are cum așa peste noapte.
Dar și tu ai foarte mare dreptate. E dificil să continui și să mai vezi și o perspectivă în situația asta.
E complicată rău situația.

Deci ala face bani de pe urma unor femei "plecate" pe care "le foloseste", dar pe tine nu te deranjeaza asta "in principiu". In principiu. Si erai gata sa iti faci cu el o familie pe care ar fi intretinut-o cu fundul femeilor alora, ca un mare barbat ce este. Dar in principiu tu n-aveai o problema cu asta.
In conditiile astea tu vii sa ceri sprijin moral si nu vrei sa fii judecata? Bai nesimtita amorala ce esti.
Ti-ai mai omorat si copilul pentru ca, zici tu, n-ai vrut sa sufere cum ai suferit tu dupa tac-tu. Dar de ce nu te-ai sinucis daca crezi ca e mai bine sa fii mort decat sa cresti cu un singur parinte? Nu-i asa ca pentru ca pana la urma e frumos sa fii in viata? Ei bine, la fel ar fi fost si pentru copilul ala daca l-ai fi lasat sa traiasca.

"și a trebuit sa renunț la visul meu...de a fi mama, pentru a nu chinui un suflet nevinovat"
N-ai renuntat. Nu poti sa renunti. Ai conceput un copil, esti si vei fi mereu mama, numai ca mama unui copil mort.

Jegos om esti, mai bine si mata ar fi scapat de tine

Daca aveai vreun pic de decenta in tine taceai din gura si te gandeai la cat de terminata ar trebui sa fii ca sa ajungi intr-o astfel de situatie.
https://i.ibb.co/Fsdf7N8/Screenshot-20230410-005023-Chrome.jpg
Presupun ca am avut noroc ca mama n-a fost o toanta amorala care sa vada potentiali parteneri in toate scursurile societatii.
Copilul tau n-a murit, tu ai luat decizia egoista sa ii iei viata pentru ca "nu ti-ai dorit doar un copil, ci o familie".