Sunt de acord doar partial. Adica as spune in loc de "vor ajunge sa aiba o relatie" "pot ajunge sa aiba o relatie".
Nu e o certitudine. Doar statul impreuna nu e suficient, mai ales daca nici nu sunt pe aceeasi frecventa.
M-am gândit și eu la asta.
Doar că el s-a exprimat "în majoritatea cazurilor" ceea ce nu prea sună a probabilitate de 50-50.
Da, apar niste conexiuni mai speciale intre prieteniile lungi, dintre un barbat si o femeie.
Dar atat timp cat nu sunt potriviti dpdv al relatiilor, nu au cum sa formeze un cuplu.
Ceva platonic,atractia este spontana,asa credem si noi baieti dar suntem catlusi dar ele tot fac sex cu aia care o atrag,de asta nu va recomand relati la distanta sau a fii o prietena cu o fata,adica un fatalau, nu te place, adio, nu sta dupa fundul ei, vei muri virgin
Este o afirmație aiurea.Fiindcă dacă el nu e pe placul ei sau invers pot să stea împreună mult și bine.Dar este posibil să se ajungă nu la relație ci doar la sex.Probabil psihologul acesta a vrut să spună că un bărbat nu poate fi prieten cu o femeie, însă a încercat să se exprime altfel, dar nu i-a reușit.Este exemplu de psiholog care are nevoie și el la rândul lui de tratament.
Haha
Si cei care au o relatie si stau suficient timp impreuna vor ajunge sa nu o mai aiba, chiar daca intentia lor era sa ramana mereu impreuna
Partial de acord si eu, la unii poate fi asa, la altii nu, suntem atat de diferiti, depinde acum pe ce lungime de unda te afli cu persoana aia, cate aveti in comun, important e ca lucrurile sa vina natural.
Eu de exemplu daca nu simt atractie in cel mai scurt timp, slabe sanse sa ma simt atras de o femeie daca timpul se scurge si inca nu simt nimic, depinde foarte mult cum e ca persoana si ce imi transmite, poate fi o relatie strict amicala in cazul in care nu starneste nimic romantic/erotic in mine.
De ce "daca nu simt atractie in cel mai scurt timp"?
În cel mai scurt timp, nu poate fi decât o cunoaștere superficială a persoanei.
Nu o vei putea cunoaște cu adevărat decât dacă vei avea răgazul necesar.
Altfel nu poate fi vorba de o "cunoaștere" adevărată ci doar de o apreciere fizică subiectivă superficială.
E simplu, sunt de parere ca atractia apare rapid daca e sa existe, daca nu, nu prea poate fi vorba de asa ceva, cel putin asa functioneaza lucrurile la mine, nu pot sa ma mint singur daca nu-mi place o tipa la primele vederi...si poate in timp o sa prind drag de ea, fireste ca un aspect fizic placut (nu am zis fotomodel sau bomba sexy) ca sa nu-mi sara lumea in cap, ci sa aiba trasaturi care sa ma atraga, un aspect fizic atractiv va grabi in mod evident dorinta mea sa o cunosc pentru legaturi mai profunde, daca nu ma atrage nici fizic dar nici mental din primele conversatii, pot sa locuiesc cu persoana aia zi de zi ca tot nu se schimba lucrurile, ar fi horror pentru mine sa impart momentele cu o persoana de care nu ma simt atras, nu pot.
Intr-un fel sau altul da, cred ca are dreptate. Se formeaza un fel de intimitate, de apartenenta. De asemenea daca ajungi sa convietuiesti cu cineva cu care iti e bine si cu care te obisnuiesti si te simti confortabil, inconstient ajungi sa compari toate persoanele cu ea/el. Iar atractia fizica poate fi ceva incipient sau poate aparea spontan dupa mult timp.
Cred că are legătură cu adaptibilitatea omului. Atâta timp cât nu apar conflicte puternice între cei doi de natura ideologică, sau care au legătură cu personalitatea fiecăruia, cu timpul te obișnuiești cu, să zicem unele aspecte fizice care nu te atrăgeau inițial. Daca te obișnuiești înseamnă că nu îți mai displac, iar daca nu îți mai displac, nu te mai deranjează. De acolo mai e un singur pas. Cred că depinde și de restul anturajului. Cu cât sunt mai puține persoane in jur cu atât cresc șansele ca cei doi sa fie împreună.
Daca stai mult timp impreuna ajunge sa te atraga dar asta cu conditia sa nu fie cineva care sa ti displaca. Sunt n persoane cu care putem sa facem cuplu, care trec pe langa noi, cu care avem de aface din cand in cand doar ca lipseste conjunctura.
Mi-ai amintit de Blue Lagoon, foarte frumos. Dar și de alt film căruia nu-i știu numele, o femeie căsătorită și un bărbat naufragiați pe o insulă. Cei doi se certau, chiar se băteau, dar înainte să fie salvați s-au îndrăgostit. Sfârșitul mi-a rămas în minte foarte clar.
Nu știu în ce an Harm Luth a făcut afirmația. Însă, acum avem multe influențe mass-media, colectivul de la serviciu, vecini, prieteni. Posibil ca acestea să joace un rol important și să nu se ajungă la relație neapărat. Dacă a făcut studiu pe multe persone, nu îl pot contrazice întrucât am zis doar o presupunere.
Daca te gandesti numai la strabunicii nostri care se casatoreau cu cine hotarau parintii si se cunosteau doar in ziua nuntii, teoria devine verificata pe deplin!
Casnicii care au durat o viata si unele chiar fericite!
Adrian_Oprea_1972 întreabă:
ariana_5123 întreabă:
RAY întreabă: