Ce părere aveți de relațiile la distanță și cum v-ați descurcat voi?

Mie sincer nu prea-mi plac, e adevarat poti avea o asemenea relatie, chiar una puternica si in care sa va intalniti cu adevarat la un moment dat, dar prefer relatiile mai in de-aproape.

Eu am o relație de succes și la distanță. Ne vedem săptămânal, vorbim mereu la telefon, pe wapp. Comunicarea este cea mai importantă. Iar revederea este mult mai dulce decât dacă ai fi stat zi de zi cu persoana respectiva

Relatiile la distanta au 99% sanse sa se destrame!
Personal nu cred in asa ceva, si nu as accepta vreodata o asemenea relatie. Categoric timp pierdut pentru nimic.

Toti 4 sunt fericiti!

Eu nu cred in alea in care o vezi in fiecare clipa dar la distanta =amagiri, dezamagiri, iluzi, sperante

E greu să găsești vreun motiv pentru așa ceva dacă iei în considerare faptul că poți găsi la orice pas pe cineva. Însă când ajungi să știi cu adevărat cine ești nu te mai mulțumești cu orice. Și dacă la un moment dat cunoști pe cineva din alt oraș / altă țară cu care simți că ai o chimie aparte brusc nu mai există niciun motiv pentru a refuza experiența.
Atunci când ești cine ești și nu cine îți spune societatea, familia sau biserica să fii ajungi inevitabil să te izolezi de totul, să te scârbești. Cu toții ne dorim afecțiune și autenticitate, însă din partea cuiva care ne înțelege.
Am avut câteva experiențe, mai mult sau mai puțin fericite. Două dintre ele au avut cu adevărat sens și au fost de o durată ceva mai lungă, cam doi ani. Momente frumoase în care ne-am văzut de mai multe ori și care au contribuit la cine sunt. Fiecare moment în care viața îmi aduce în față amintiri din acele timpuri îmi aduce un zâmbet pe buze, prețuiesc momentele trăite cu amândouă.
Înainte să accepți o asemenea variantă a unei relații de cuplu trebuie să știi din start că ai ales cel mai dificil drum posibil. Da, ești nebun. Dar acesta e un lucru pozitiv pentru că ești sincer cu tine. E singura cale. Altfel nu ești nebun ci mort. Nu poți avea garanția a nimic. Orice promisiune e în van. Adevărul stă doar în modul cum evoluează viața în jurul fiecăruia din cei doi. Orice schimbare majoră va smulge câte puțin din rădăcini relația. Iubirea nu va fi niciodată de ajuns. Dar în unele cazuri este reală și asta e o consolare extraordinară. La un moment dat trebuie făcut și un calcul la rece despre posibilitatea de a locui împreună cu partenerul. Dacă e o variantă plauzibilă ideal în maxim șase luni. Tras de păr cu șanse mult reduse până la 1 an. Altfel va rămâne o experiență pe care o vei purta într-un tablou în cămăruța aceea încuiată în care nu are voie nimeni.
Nu regret nimic. Am iubit și am fost iubit. Aș prefera să nu mai trăiesc așa niciodată. Dar nu noi alegem iubirea. Ea ne alege pe noi.

Pur si simplu nu merg, nu are rost sa te chinui, bine zis sa te chinui, cu o relatie la distanta!

Relatiile la distanta sunt o porcarie.
Daar
pot fi un caz fericit... daca aveti un scop comun. Gen peste 1 an-2 o sa fim impreuna in acelasi oras.
asa ar fi ok

Cunosc doua cazuri:

Fostul sef al tatei, el in Suedia, sotia in Romania, cei doi s-au cunoscut pe net, in ceva timp ea a venit la el, s-au casatorit, iar acum sunt de vreo 6 ani impreuna si au un copil.

Al doilea caz e taica-meu cu iubita, el era in Suedia, iar ea in Germania s-au cunoscut pe Facebook si sunt de doi ani impreuna, el s-a mutat cu ea in Germania dupa 4 luni de convorbiri la distante, ca atare nu le exclud, dar sunt cazuri si cazuri.

La mine a mers mai bine de 6 ani si inca mai merge. Am primit inelul si am stabilit data nuntii.
Deci se poate si dupa mai mult de 1 an.
Mi-a placut foarte mult cum ai scris. As adauga doar atat: uneori sa ai o relatie la distanta nu e o alegere, ci singura cale spre fericire; atunci cand ambii parteneri simt asta, relatia poate supravietui oricarui obstacol.

Am avut o relație la distanță. Când a venit în țară, m-a înşelat cu o fată de aici.