Ce replici usturătoare as putea folosi pentru cei care ma intreaba "de ce ai mai făcut al doilea copil? Te mai poți bucura de viata?"
Oo da și încă cum! Care e problema acestor oameni? Doar nu i-am făcut pe cheltuiala lor.

Le spui fix așa cum ai zis, ca nu e treaba lor si ca faci câți copii vrei ca nu îți da ei de mâncare la copii. Până nu le trântești o replică mai dura nu se potolesc cu întrebările prostești si nesimțite. Eu pățesc la fel numai ca cu întrebarea : " când ii faci un frațior sau o surioara,? fa acum cat ești tânără ca dupa îți e greu, sa fie diferența mică de vârstă între ei etc".
Sau poți sa le zici "cu un copil era prea ușor, am zis sa mai facem unul."
Lumea mereu are cate ceva de zis, daca ai unul, de ce nu mai faci inca unul sa aiba un frate? Daca ai doi si mai vrei unul, nu-i bine, că ce iți trebuie atatia copii? Daca nu ai deloc, cand faceți si voi un copil? Si tot așa, lumea este foarte nesimțită cu întrebări din astea si trebuie puși la punct cu un răspuns direct, fără sa le dai explicații.

Dar ei cum se bucura de viata?

Serios? Noi avem trei dar nu am intampinat niciun comentariu nesimtit din partea lumii in ceea ce priveste nr de copii...ori sunt extrem de norocoasa sa nu primesc astfel de comentarii ori nu iau eu in seama gura lumii. La fel mi s-a intamplat si cu alaptarea in public, in comparatie cu prietene de ale mele care au fost criticate in dese randuri, eu am intalnit numai priviri gingase si vorbe de
incurajare si admiratie.

Nu pentru toti bucuria sta in a te reproduce

Poti fi indiferentă la vorbele lor.

Înțeleg, e decizia fiecăruia! Dar noi, cei cu "plozi" avem termen de comparație între viata dinainte de copii și viata după copii și e strict decizia noastră în a face unul, o sută sau deloc

Ma bucur! Ești o norocoasa

Exista bucurii diferite pentru varste diferite. Ceea ce te bucura la 18 ani, s-ar putea ca la 30 de ani sa nu te mai bucure...iar la 40 de ani s-ar putea sa ai alte bucurii decat la 30. Intelegi ideea?

I-am raspuns strict domnului de mai sus. Nu m-am luat de decizia nimanui

Corect, insa, nu toata lumea isi doreste copii. Ai intrebat ei cum se bucura de viata, sunt 10000 alte moduri de a te bucura de viata Daca intelegi ideea.

Exact, sunt 10000 de moduri de a te bucura de viata...deci cum poate cineva sa-i spuna unei femei ca daca are copil/copii, nu se mai poate bucura de viata? De unde stie ce o bucura pe acea femeie? Fiecare individ/a are propriile bucurii.

Eu n-am fost de acord cu ce au spus acei oameni inchisi la minte. Ei au intrebat daca se mai bucura de viata, iar tu ai venit cu,, Dar ei cum se bucura'', insinuand ca nu se pot bucura fara copii. De asta vorbesc, de nimic altceva

Eu am intrebat cum se bucura ei de viata incercand sa evidentiez faptul ca sunt 1000000 de bucurii diferite pentru persoane diferite, la varste diferite. Sper ca nu e nevoie de si mai multe explicatii, pentru ca ma plictisesc repede cand trebuie sa bat apa in piua pe un anumit subiect.

Eu i-aș ignora. Fiecare face ce vrea.

Altele au 10 copii , stai liniștita că n-ai multi

Trebuie ignorati acesti oameni, oamenii sunt prosti in marea lor majoritate, judeca, barfesc si urasc.
Mentalitatea prostului cand ai femeie frumoasa sta cu tine din interes, ce a vazut la tine nu stiu, cand ai femeie urata, alta n-ai gasit ba frate si tu, cand ai bani ai furta, cand n-ai bani vai mortii tai n-ai facut nimic, cand o duci bine ai facut tu ceva gresit, cand o duci rau le-ai facut pe toate gresit si tot asa.
Replica cea mai dura ar fi am facut doi copii ca sa aiba si copiii mei cu cine vorbi, daca se prind bine daca nu, tot prosti raman.

Nu mai accepta oameni prosti in jurul tau!

Daca ti-a placut viata in pat de aia ai 2 plozi pe saracia din ziua de azi e de ajuns 1

Contează atât de mult părerea unor oameni frustrați?
Mai mult, ce rezolvi daca le dai reply? Exact nimic.
Problema lor e că tu poți și ei nu, nu e logic?

Ce stii tu daca e bogată sau săracă femeia? Poate își permite sa crească si 10, nu numai unul, ții contul altora la câți copii fac, ai probleme...

Îmi permit

Incearca sa empatizezi cu ei si sa integi ca probabil ei au fost nevoiti sa isi dedice aproape tot timpul si energie cresterii unui copil pentru ca nu au avut ajutor in sensul asta. Bucura-te de faptul ca lucrurile s-au aliniat pentru tine in asa fel incat sa ai timp si pentru tine incat sa nu simti ca nu mai existi. Nu vreau sa stiu cum e sa fii mama singura cu 2 copii mici intr-un oras in care nu ai pe nimeni. Am o minune de copil, dar fara ajutorul alor mei, nu ne-am fi putut bucura si de timp pentru noi in timp ce copilul sa aiba parte in continuare de atentie, iubire si timp de calitate cu oameni care il iubesc, sa simta asta, sa se simta "abandonat"...pentru ca un copil simte tot. O bona nu ar putea intra in categoria asta decat printr-o exceptie.

"Nu vreau sa știu cum e sa fii mama singura cu 2 copii mici într-un oraș în care nu ai pe nimeni"
Sper ca nu te referi la mine cu această remarca pentru ca nu ma încadrez! În rest... ceea ce aud, aud din partea unor oameni care nu au și nici nu vor copii, deci nu am cum sa empatizez cu ei.

Nu ma refeream la tine. Spuneam doar ca probabil e foarte greu si ca oamenii care sunt in aituatia respectiva, chiar nu mai au viata.
Cat despre oamenii care nu au copii si isi dau cu parerea, chiar te intereseaza ce au de spus? Pe langa asta, incerc sa nu-i judec pentru ca am fost si eu in situatia lor si nu aveam cum sa inteleg nimic din ceea ce inseamna a fi parinte. Mi-am facut multe planuri despre cum voi fi cu copilul, ce voi face, cum il voi educa...n-au nicio treaba cu realitatea.

Sa se joace imoreuna cu primul, sa aiba parintii mai mult timp liber.

De acord cu tine

Right, exact asa ma gandesc si eu, cei care o abordeaza fie nu au copii sau au copii foarte efervescenti si nu mai isi doresc un al doilea.