Viata e o curva si o jivina. Daca nu era, atunci totul era plin de flocicele si cer senin. Dar nu e asa. Suferi, poate chiar si tu si el/ea.
Din lipsa de experienta probabil. In iubire trebuie sa ajungi sa-ti cunosti limitele, iar asta nu se poate decat experimentand. Am tot auzit ca nu exista limite aici, dar din proprie experienta pot spune ca exista, depinzand de mai multi factori(principii, educatie, etc). La un moment dat o sa ajunga doar cateva cuvinte si priviri incat sa-ti dai seama daca poti sa iubesti sanatos o persoana sau nu. Si inca un amanunt: toate trebuiesc facute la timpul lor;-)
Viata e prima curva care te face sa plangi cu adevarat. Incearca sa nu te mai gandesti la persoana respectiva tot timpul, gaseste-ti o ocupatie care sa iti ocupe tot timpul. Nu s-a terminat conducta de femei, o sa iti gasesti una pe placul tau, care sa iti impartaseasca sentimentele.
Iti traiesti viata intens fara a ii da creierului timp de a se gandi la acea persoana.
Ps : nu poti uita nume pe care inca le rostesti.
Adica daca eu ma apuc sa ma gandesc zi de zi cum sa il uit pe X nu inseamna ca ma gandesc non-stop la el si inca mai e in mintea mea, cum as putea sa il uit asa?