Cine a facut un avort medicamentos? am programare pentru o astfel de procedura si nu stiu daca este cea mai buna metoda.Raspundeti-mi va rog care ati stiti mai multe despre acest tip de avort.
Ordonare:
Cronologică
Avortul prin medicație se face atunci când sarcina este bineînțeles confirmată, și nu mai târziu de 8 săptămâni de la ultima menstruație.
Pilula abortivă Mifepriston (RU-486) s-a dovedit a fi eficientă în combinație cu o prostaglandină (Misoprostol).
O dată administrat, Mifepristonul blochează progesteronul, endometrul se detaşează şi este provocată o sângerare.
După aceea, apar anumite contracţii care sunt normale, deoarece, în curs de 2-10 ore se produce expulzarea embrionului.
Baftă!
Răspunde
Este o chestie destul de dureroasa... depinde si de varsta dar iti poti reveni usor adica daca iti doaresti... si mai ales sti ca copilul nu este bine venit in acel moment
Gasesti pe Google mai multe site-uri cu informatii. INSA gandeste-te bine inainte sa faci acest pas, un copil e o binecuvantare!
Tu chiar crezi ca o sa dea navala oamenii sa-ti puna: da draga eu am facut-o, este super, poti sa incerci si tu... Nu-i o retzeta de bucatarie, e un act de lasitate sa ucizi cu premeditare pentru ca ti-e frica sa asumi responsabilitatea unui copil.
Trezeste-te si incearca sa te bucuri de viata.
Nu-i cea mai buna metoda...
Am uitat sa precizez, te rog sa nu crezi te judec, fiecare are dreptul sa fac ce doreste cu propria viata. Daca nu ai de gand sa te razgandesti, sa iti faci macar analizele sa vezi daca o sa mai poti avea copii, pentru a nu regreta mai tarziu ca ai renuntat la singururl copil pe care l-ai fi putut avea.
Buna.
Am citit si intrebarea anterioara, legata de ruperea prezervativului, am vazut ca ai luat si pastile, dar tot ai ramas insarcinata. Nu crezi ca acesta este un semn de la Dumnezeu? Deci s-a rupt prezervativul, pastila nu a functionat, iar asta inseamna ca acest copil este un dar de la Dumnezeu.De fapt orice copil este un dar de la Dumnezeu, dar prin aceste incercari care le-ai patit, El iti arata ca tu esti pregatita pentru a avea un copil.De unde stii tu ca nu esti pregatita? Ai tinut vreodata un bebelus in brate,ai dormit cu el ca sa vezi ce si cum? Sau de unde stii? Pai daca gandesti asa, inseamna ca mereu iti va veni in mine ideea ca nu esti pregatita.Dar cand vei fi pregatita? La 30, 40 de ani? Nu crezi ca ar fi prea tarziu atunci? Si care va fi diferenta atunci? Probabil vei avea mai mult bani,sau ceva de genul, nu? Dar daca parintii si prietenul te sustin acum si ar fi capabili sa-ti accepte orice decizie ai lua, inseamna ca ei vor fi alaturi de tine cu toate cele necesare pentru cresterea copilului.Care e diferenta daca-l faci acum sau pe la 30 de ani sa zicem? E acelasi lucru.Asa ca nu se merita sa-l ucizi.Gandeste-te bine, te rog mult! Totusi ai 20 de ani, consider ca esti destul de matura.Si ti-am zis si mai sus,daca mergi pe ideea ca vai ca nu esti pregatita acum, ca vai nu stiu ce, mereu cand va veni vorba de un copil cred ca vei zice ca tu nu esti pregatita.Dar nici macar nu stii cum este.Gandeste-te omori o parte din tine si o parte din iubitul tau. Daca tii la dragostea voastra,nu face asta! Fii mai cu capul pe umeri,gandeste mai matur,ca ori acum ori mai tarziu,tot vei avea un copil. Daca a venit acum,de ce sa-l lasi pe mai tarziu? Esti pregatita si acum,stai linistita, mai ales ca nu esti singura,vei avea ajutor, parintii,prietenul! Daca Dumnezeu ti l-a dat acum, primeste-l acum si va fi bine! Toate se intampla cu un scop. Si inca ceva, sa-ti zic o chestie, inca mai poti mult timp dupa ce ai spus ca "nu mai poti"! Sper ca ai inteles ideea. Te pup si ai grija. 
Eu zic să încetați cu aberațiile de genul „e un semn de la Dumnezeu", pentru că sunt mai mult decât penibile.
Nu îndemn pe nimeni să facă avort, dar când vezi o întrebare de genul acesta, tu ca user trebuie să te concentrezi pe partea cea mai importantă, în sensul că încerci să o ajuți pe respectiva persoană cu sfaturi despre avortul prin medicație. Dacă ai trecut prin așa ceva, o ajuți povestindu-i întâmplările și dându-i îndemnuri ce-i pot fi de folos, iar dacă nu ai trecut, te axezi strict pe teorie.
@Dada897 a postat această întrebare, pentru a primi răspunsuri relevante și folositoare, nu pentru a fi blamată de către ceilalți useri pentru decizia ce a luat-o deja.
Sunt sigură că nu i-a fost ușor să hotărască acest lucru, însă a făcut alegerea corectă având în vedere că este o mare responsabilitate să aduci pe lume un copil.
Numai dacă am enumera cele 5 nevoi din „Piramida lui Maslow",ne-am da seama că sunt esențiale, și că absolut oricine are nevoie de sprijin moral și financiar,pentru a nu întâmpina diverse probleme de-a lungul vieții.
Chiar dacă această piramidă oferă o perspectivă generală asupra motivațiilor și nevoilor umane, nu înseamnă că nu trebuie să o luăm în considerare. Doar pornind de la definiția nevoilor realizăm că fără satisfacerea acestora NU putem exista.
Așadar, încercați să o sprijiniți, să o ajutați cu sfat bun, și încercați să priviți partea bună a lucrurilor; ea nu este nici imatură, nici naivă, nici neinformată despre riscurile sexului neprotejat. Am văzut întrebările precedente, și a acționat destul de prompt în această privință, luând pastila de a II-a zi.
Plus de asta, luați în considerare și faptul că a ales să facă avort medicamentos, și nu prin chiuretaj sau prin aspirație.
Tu ai dreptate, dar eu ma gandesc ca peste ceva timp o sa o chinuie mult pe aceasta fata mustrarile ce constiinta, de asta mi-am exprimat un punct de vedere in care nu am fost deloc de acord cu avortul, indiferent sub ce forma e.Mai tarziu, va realiza ca a ramas cu o durere in suflet de neimaginat, pentru ca a luat medicamente pentru a-si ucide incet incet propriul copil. Ucide un suflet, tu iti dai seama ce vrea sa faca? Inteleg ca esti si tu impotriva avortului, dar odata ce parintii ei si iubitul ei sunt alaturi de ea, nu cred ca i-ar lipsi ceva copilului. Ea a zis ca parintii si iubitul o vor sustine orice decizie ar lua, deci, daca ar lua decizia sa pastreze copilul nu ar fi o problema, asta am inteles. Dar problema e la ea, nu e pregatita psihic din cate a spus.In fine, sa faca cum vrea pana la urma, dar mi-e foarte teama pentru ea sa nu ramana cu o durere in suflet pe care sa nu o poata inlatura vreodata. Oare iubitul ei cum se simte in situatia asta? Cred ca ea i-a spus lui ca nu e pregatita pentru un copil iar el s-a gandit doar la ea,doar sa nu sufere ea si a fost de acord sa faca ceea ce crede ea ca e mai bine pentru dansa.Dar ea la el s-o fi gandit ca il doare ca face avort? Totusi e si copilul lui. Odata ce ea a zis ca ai ei sunt de acord cu orice decizie ar lua, ma gandesc ca nu ii este impus sa faca avort, ci ii este lasat dreptul de a alege ea.Dar in fine, sa faca cum crede ea ca e mai bine, sa se gandeasca doar la ea acum si gata. Dar pe viitor mi-e frica ca va avea remuscari enorme.Dar asta este.Eu ii doresc sa fie linistita sufleteste, dar nu stiu cat este de posibil acest lucru.
Iti multumesc ca ma susti si ca incerci sa intelegi situatia prin care trec.Imi prinde bine sa aud si niste incurajari in momentul asta.
Decizia am luat impreuna cu iubitul meu, bineinteles...Dar asta nu inseamna ca daca m-as hotara sa il pastrez el nu ar fi alaturi de mine.Chestia este ca nu asta mi-am imaginat pentru mine, nu asta mi-am imaginat pentru copilul meu, nu asa mi-am imaginat sa se intample.Si chestia este ca eu nu privesc toata chestia asta ca pe o crima, nici nu sunt multumita ca trebuie sa faca un avort, cine ar fi? dar sincera sa fiu comentariile astea cu il omori, iti omor copilul ma lasa rece.Adica eu am o cu totul alta viziune asupra lucrurilor.Am impresia ca s-a ajuns putin prea departe...Nu am cerut pareri daca sa fac sau nu avortul, am intrebat daca a folosit cineva metoda aceasta si cum este in comparatie cu celelalte.Este destul de nasoala si pentru mine ideea asta, macar procedura sa nu fie atat de traumatizanta.Multumesc pentru raspuns!
Nu, nu asta ma astept.Astept sa intalnesc niste persoane care au trecut prin asa ceva, care cunosc mai in detaliu aceasta procedura, care sa ma poate lamuri cu ce este mai diferita decat celelalte.Nu ma astept sa fie super, cum ar putea sa fie super asa ceva? Si nu ucid un copil, e un embrion sa fim seriosi...V-as ruga sa va abtineti de la comentarii si sa nu mai deviati de la subiect pentru ca deja devin deranjante postarile d-voastra, cu tot respectul.
Apreciez faptul că te-ai implicat cu seriozitate în această problemă, și că te-ai gândit mai mult la ce se va întâmpla cu ea după ce va face avortul.
Este frumos din partea ta, însă cred că a ajuns la o anumită vârstă la care este suficient de matură ca să conștientizeze gravitatea faptului pe care îl va face, și urmările pe care va trebui să le sufere în urma săvârșirii acestuia.
O seară plăcută să ai.
Draga mea, nu am vrut sa-ti fac rau cu comentariile mele sub nici o forma.Din contra, m-am gandit la consecintele faptului pe care urmeaza sa-l faci, la ce povara sufleteasca vei purta dupa. Pt ca vrei sau nu vrei, tot te va durea sufletul, sa fim realisti totusi. In viziunea mea, avortul inseamna crima. Daca in viziunea ta este altceva, eu ma bucur sincer pentru tine ca poti gandi asa, ca poti fi putin mai rece in legatura cu ceea ce inseamna avortul. Poate vei trece mai repede peste aceasta etapa daca gandesti asa.Sincer iti doresc din tot sufletul sa iti fie bine, iar pentru ca sa-ti fie bine,faci ce simti si ce crezi tu ca e mai bine pentru tine. Ceea ce ti-am scris eu, a fost un simplu sfat, nu a fost in intentia mea sa te condamn.Pur si simplu am spus o parere.Ai grija de tine!
Nu ai pentru ce, @Dada897. O să vezi că totul va fi bine...
Un embrion? Astea sunt denumiri medicale date unor aspecte ale vietii ca sa nu mai culpabilizeze medicii cind contribuie la avorturi. Incearca sa dai si peste medici crestini si vei avea surprize...
Uite iti propun ceva, mergi si FA O ECOGRAFIE, ASCULTA INIMIOARA bebelushului care topaie prin burtica ta si daca tot mai crezi ca e "doar un embrion"...nu stiu ce sa-ti mai spun.
Pt tine, si mai mult pentru sufletelul ala mic urlu de durere cind ma ghindesc la ce vei face. Nu te judec ca nu-i in puterea mea, insa nu pot sta linistita pe canapea si sa te incurajez in ideiile tale, pentru ca stiu ca nu-s din directia buna.
Pari fata desteapta insa crezi ca devii matura daca iti asumi aceasta "responsabilitate", nu faci decit sa distrugi o parte din tine.
Crede-ma ca am lacrimi in ochi cind iti scriu acum si sper din suflet ca ai sa ai taria sa acceptzi ce ti se intimpla ca pe o bucurie (nu ca pe o povara).
Sarcina poate fi mai mult sau mai putin obositoare (pentru mine nu a fost obositoare si am putut sa fac TOT ce am avut de facut pina in ultima clipa). La nastere si dupa nastere e un pic mai obositor insa nu dureaza, o luna, doua, trei depinde de fiecare. Eu am ales sa alaptez mai mult timp, tu poti sa optezi pentru mai putin in functie de obligatziile pe care le ai. Daca poti sa mobilizezi familia si prietenul e si mai bine.
Sincer, trei luni din viata ta e nimic, si rezultatul merita efortul.
Treci peste ghindurile astea care incearca sa te convinga ca nu ai alta solutie, ai tot timpul o alternativa.
Intotdeauna am mers ma mult pe stiinta decat pe religie, deci nimic din ce imi ziceti nu ma va face sa imi schimb cu nimic decizia, si nici nu ma atinge in vreun fel...Nu am nevoie de sfaturile astea, stiu foarte bine ce am de facut.eu am pus o cu totul alta intrebare. Daca nu sunteti de acord. puteti sa treceti mai departe si sa ajutati pe cineva care chiar are nevoie.O zi buna!
La 20 de ani si te crezi stiintific...cum vrei tu.
Pt informatia ta si eu sunt stiintific (cu ceva mai multa experientza) insa asta nu m-a impiedicat sa studiez un pic si legatura intre stiintza si religie.
Informeaza-te in jurul tau si vei afla ca cei mai mari stiintifici (daca sunt cu adevarat) sunt si cei mai respectuosi fata de Dumnezeu si fata de viata (restul e un fel de pseudostiintza care se crede pe post de Dumnezeu). Tot pentru informatia ta de la revolutie incoace s-au ucis 18 milioane de prunci in Ro. O fi si asta un fel de stiintza proprie Romaniei. Am incercat sa-ti spun ca exista si alte alternative, nu vrei sau nu poti sa le auzi, imi pare sincer rau (pentru bebe cel mai mult).
Macar vorbeste cu prietenul, are dreptul sa stie...si fa ECOGRAFIA
Bafta?! E nevoie de multa "bafta" ca sa ucizi un bebe?
E nevoie de multă baftă ca să depășească momentele critice prin care va trece după ce va face acel avort.
Bietul copil, sper ca va avea timp sa se ghindeasca si la el nu numai la ea...
trist
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
