Daca m-a inselat insa isi doreste sa ramana cu mine, ar fi bine sa nu-mi spuna, pentru ca nu as putea sa o iert si m-as desparti de ea.
De ce sa-mi spuna? Ca sa-si ia ea o piatra de pe inima (ca sa nu mai fie eventual torturata de sentimentul de vinovatie), dar sa mi-o transfere mie in schimb? Mi-ar face rau de doua ori...o data pentru ca m-a inselat, iar apoi pentru ca mi-a spus.
Eu oscilez intre sa o bat si sa-i phut viata, sau sa par un domn, si sa-i phut viata ei si tuturor celor din familie, fara sa o bat.
Ce sa imi spuna?
Prefer sa imi zica, eu nu tolerez infidelitatea emotionala, cea sexuala da, ca atat timp cat cu mine e foarte okey, nu ma intereseaza ce face in rest.
Poate partenera simte uneori nevoia de diversitate sexuala si atat.
Infidelitatea emotionala nu o tolerez adica aia cand nu se mai poarta bine, cand nu ma mai place, cand lipseste de acasa, cand nu-mi mai da atentie.
Să-mi zica, apreciez mai mult onestitate
Nu se poate ascunde la nesfârșit, e mai rău când aflu de la ați /pe cont propriu
Toți ar vrea să știe adevărul. Faza e ca ăștia care înșeală, majoritatea timpului nu-ți vor spune, fiindcă sunt egoiști. Ei nu știu ce vor, și te țin alături până în ultimul moment, sau până vor fi prinși.
Adevărul recunoscut, pe jumătate iertat. Eu consider că ar trebui să existe sinceritate din partea ambilor parteneri, știi cum se zice:,, minciuna are picioare scurte".
Cred ca mai bine să o spună și să justifice de ce a făcut asta. Poate și eu am fost de vină
Dacă nu spune înseamnă că chiar ii place mai mult de persoana respectiva decât mine
Prefer realitatea decat minciuna. Daca nu te mai simti bine, spune-o, dar nu ma înșela.
KatiMe27 întreabă: