1. Poate fi și așa, și așa. Depinde de partener/ă
2. Nu e musai. Dar ceva, o „scânteie" trebuie să fie. Nu poți face sex doar pentru că tu ai chef - trebuie ca și partenerul / partenera să simtă plăcere și să dorească asta.
3. perfect. Dorm ca pruncu'!
Cred ca sunt mai multi factori la mijloc care ajuta la o incadrare oarecum exacta. Sexul e strict o pofta carnala pentru cea/cel care simte o atractie fizica foarte mare fata de un tert/a si simte nevoia sa o faca pentru a isi putea satisface pofta, practic si atractia asta are tot o tenta emotionala, insa sexul emotional cum il numesti tu are la baza si alte caracteristici in afara de atractia pur fizica, nu poti face,, sex emotional" cu o persoana fata de care nu dezvolti sentimente de iubire intr-o forma sau alta, acest tip de activitate implica si sufletul cum ar veni. Din strict punctul meu de vedere,, sexul emotional" e clar mai placut si cu mai multe beneficii decat cel pur carnal, dincolo de placerea fizica pe care o savuram, gasim si un/o partener/a cu care putem comunica, alaturi de care impartasim emotii, trairi etc...
Eu nu fac dragoste decat intr-o relatie cu o persoana la care tin si pe care o iubesc.
Nu stiu, asa e firea mea. Daca nu am o relatie nu fac sex pana nu imi fac una si ma asigur ca e ceva serios. Poate par mai de moda veche dar eu asa ma simt bine si asa pot sa fac.
Si cam dupa cat timp iti dai seama ca iubesti/tii la persoana? Si in timpul ala nu te atingi deloc de respectivul?
Din pacate, generatiile noi se gandesc la sex mai mult dpdv carnal. Aceasta mentalitate este total eronata si gretos de superficiala. Amorul ar trebui sa fie privit ca o desăvârșire a iubirii absolute, a conexiunii sufletesti izvorata din infinitul astronomic, nu din material. Materia fiind efemera, sufletul trebuie sa fie unica legatura intr-o relatie, de proportii divine, relatiile verosimile fiind intotdeauna predestinate.
Pe scurt, amorul trebuie neaparat sa aiba la baza o relatie sufleteasca platonica, nu faceti sex doar dintr-o atractie fizica.
Depinde de la om la om. Poate sa dureze saptamani sau luni.
Nu e vorba ca nu ma ating de el sau el de mine, dar sarut, o mangaiere dar cam atat daca nu simt.
Tin sa specific, nu am nimic cu cei ce fac sau procedeaza altfel, spun cum sunt eu.
Si din ce se naste relatia sufleteasca platonica daca sufletul este facut din acelasi spirit (adica toti oamenii au spirit care provine de la aceeasi origine divina)? Ai spune din pasiuni comune, personalitati similare sau principii. Dar asta e doar atasament, o oglindire a unuia intr-altul. Si oglindirea nu e iubire pura, e doar un usor narcisism si o bucurie superficiala - faptul ca nu esti singur in lumea asta care are un anumit tip de gandire/comportament si e mai comod sa tii la cineva care nu e foarte diferit de tine pentru ca nu mai trebuie sa deschizi o polemica. Asadar, ce e iubirea pura?
Cum deosebesti iubirea adevarata de atasament sau atractie carnala? Ca in cateva luni nu cred ca apuci nici macar sa cunosti persoana. )
Nu este neaparat emotional, personal consider ca viata e prea scurta pentru a considera ca doar daca iubesti o persoana sa faci sex. Lasati-va purtati de val, faceti sex cu persoana cu care doriti si nu o mai sunati a doua zi, e doar ceva carnal daca doriti, nimeni nu va judeca.
E bine in ambele dati, si daca faci cu cineva din iubire pentru ca tii mult la acea persoana si daca faci doar de nevoie, pentru ca ai simtit asta pentru persoana respectiva.
Parerea mea.
Asta e un subiect vast, complex si ambiguu. Ca sa intelegi iubirea adevarata, daca esti interesat, iti sugerez cartea lui Platon, "Banchetul". Daca nu vrei sau nu ai timp sa citesti tot, e mai pe scurt aici: https://www.psychologytoday.com/......-true-love
Pe un om nu poti sa il cunosti cu adevart nici intr-o viata, da in cateva saptamani sau luni.Dar totusi si cand ai de la 20 de ani in sus nu cred ca mai stai 3 ani pana sa iti dai seama ca aveti o relatie si nevoi.
Nu exista cand,ci pur si simplu simti. Daca ai doar atractie fizica fata de o persoana simti ca te atrage doar fizic,pentru ca vezi gandirea lui,comportamentul lui si daca nu e pe aceias lungime cu tine e foarte simplu sa iti dai seama ca ii apreciezi fizicul nu si restul.
Sa faci diferenta intre a placea o persoana si a iubi o persoana din nou simti cand esti in situatie.Din perspectiva mea orce om la inceput se indragosteste,tine la o persoana si dupa ce intra in intimitate si impart lucuri,situatii incepe iubirea.
Deci cu alte cuvinte: observi omul,vorbesti cu el, te interesezi de ce si cum vrea si ii place, petreceri timp iar daca e ce vrei tu sigur te indragostesti si incepi sa ti la el/ea si atunci faceti si sex evident. Dupa asta relatia voastra se mai aprofundeaza si incepeti sa va iubiti.
Daca gasesti persoana potrivita poate sa dureze cateva intalniri pana la pasul acela, daca esti mai nesigur poate sa dureze luni, iar daca nu e ce trebuie nici sa nu incepa nimic.
Depinde. Dacă eşti pe aceeaşi lungime de undă, e destul şi câteva zile.
Păi e cam imposibil să nu fi "conectat" cu partenera când faci sex.
Doar dacă e gonflabilă.
Sau prostituată. (aici nu știu că n-am fost)
Bărbații, de obicei, reacționează foarte puternic la reacția partenerei. E o parte importantă din plăcerea sexului.
Așa că dacă nu-ți "conectezi" partenera și nu o faci să reacționeze, probabil o să ai parte doar de o partidă de cacao, după care o să te simți ca un vibrator cu bateriile epuizate.
Am citit-o si nu am digerat majoritatea ideilor pederaste de acolo. Nu vad ce elgatura are cu ce am intrebat eu
Depinde si cum se intampla sexul. Daca e superficial, fara preludiu, cu saruturi anemice si pozitii in care nu va vedeti chipurile niciodata - nu prea mai emotie. Si totusi el isi da drumul.