Dacă iubitul meu trece printr-o pasă proastă merg şi vorbesc cu mine în oglindă şi apoi mă pun botoasă la somn. Am păţit şi eu să am probleme în cuplu şi alţii să flirteze cu mine, dar asta nu înseamnă că m-am aruncat în braţele altuia doar pentru că aveam nevoie de un moment de consolare. Nu suntem cai să privim doar înainte, suntem capabile să ne folosim materia cenuşie şi să realizăm ce e bine şi ce nu pentru noi. O femeie care se respectă nu ar trăda niciodată increderea partenerului ei. Aici se merge pe principiul "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.".
Daca tu crezi ca toate fete vor insela la un moment dat, te inseli amarnic. Daca iubesti si esti iubit nu cauti nimic altceva in alta parte.
Omul find primata are mereu nevoie de ceva care sal acapareze,sai trezeasca interesul,daca poti mentine interesul atunci nu te va insela,mintea umana nu e chiar asa compexa,eu cred ca dragostea cere mereu sacrifici,viata cere mereu sacrifici,nu mi-a placut ca ai scris cam misogin,barbatii sunt ipocriti,curvari,porci nesimtiti care vor doar sex hai sa spunem si asta, asta e adevarul daca nu ar fi frumoasa nu ai face nimic pentru ea,scuzami limbajul sunt saturat de ipocrizie,falscitate,peste tot femeie e de vina da barbatu ce e sfant, eu vad ca tot raul din lume in toata istoria barbatul la facut, razboaie, violenta, ura, crime etc si femeiile da mai putin in fine, peace
Majoritatea femeilor îşi vor înşela partenerul într-o relaţie (căsătorie) de lungă durată. Dacă bărbaţii au nevoie de „un loc", femeile au nevoie de „un motiv" pe care îl vor găsi cu siguranţă! Că femeile nu recunosc, asta e altceva şi e mult mai bine decât dacă ar face-o! Aşa a fost şi va fi, vorba aceea: „Ce ştie tot satul, nu ştie bărbatul"!
Daca intr-adevar ai neglijat-o o perioada mai lunga de timp, atunci este foarte posibil sa caute in alta parte.
Daca as fi in locul tau, as analiza situatia sa vad daca am gresit fata de ea si unde.
Am analizat situatia si stiam ca relatia mea cu dansa se racea din cauza mea. Si nu am depus efort deloc sa elimin problemele, sa o salvez din diverse motive. Ce ma deranjeaza e felul in care s-a terminat. Cred ca s-a razbunat pe mine. E o fata linistita. Nu am nici acum o parere prea rea despre ea.
De ce anume nu sunt sigur e daca e complet vina mea pentru pentru felul in care s-a terminat. Tind sa cred ca nu e complet vina mea deoarece daca dansa avea destula incredere in ea, punea capat relatiei in momentul in care nu mai era fericita cu mine. Pe langa asta lipsa comunicare tot mai profunda, dezinteres etc determinate de lipsa timpului necesar pentru relatie. De aia am intrebat daca e inevitabil sa nu se intample la un moment dat in mai toate relatiile de cuplu. Uneori/deseori e foarte greu sa acorzi timp si atentie relatiei.
Am un prieten care gandeste la fel ca tine si are o relatie deschisa. Mie unuia nu imi place si nu as accepta asa ceva niciodata. Nu ca nu as avea incredere in mine si ca mi-e frica, ca ar putea gasi la un moment dat pe altcineva si m-ar lasa balta, ori din motive religioase ci probabil pentru ca nu am o gandire darwinista precum voi. Nu-s religios, dar sunt spiritual.
Cred ca iubirea adevarata fata de o persoana nu e doar un proces chimic in creier, determinat de neurotransmitatori.