Bună.
Nu sunt mamă de copil, doar de căței - deci, e greu de comparat : )), totuși, având în vedere faptul că persoana cu care fetița mea a avut o relație amoroasă, nu doar că este la rândul ei și ea femeie, dar mai ales o femeie căsătorită! (nu as fi de acord cu acest aspect nici dacă ar fi vorba despre o relație dintre un bărbat și o femeie, evident pentru că îmi iubesc copilul!, orice părinte și-l iubește și dorește binele copilului său!, în special în cazul fețitelor... ), faptul că aceea doamnă are copii in cadrul acelei casatorii, din nou ar fi probabil cel mai mare indicativ al neseriozității acelei persoane și al faptului că copilul meu a luat-o pe un drum complet greșit ( din nou, nu aș fi de acord cu acest aspect nici măcar dacă ar fi vorba despre o relație heterosexuală ), totuși aș face și o analiză asupra relației căsătoriei acelei doamne, aș lua în considerare în această analiză și faptul că aceea persoană a fost sau nu abuzată într-un fel sau altul în cadrul căsătoriei.
, diferenta majoră de vastra ar conta, probabil foarte mult ( pentru că indică o discrepanță, pentru că îmi iubesc copilul aș considera, cel mai probabil că aceea relație se bazează pe un anumit tip de manipulare ).
Oricum, concluzia este aceea că este greu de digerat și mai ales de acceptat pentru un părinte care își iubește copilul și îi dorește tot binele din lume, să-l vadă (în opinia părintelui ) pus într-o situație în care își distruge șansele de a fi fericit /împlinit.
P.S: Desigur, aș lua în considerare și faptul că trăim, totuși în secolul 21 ( asta înseamnă că gândim diferit, nu mai avem acea 'gandire primitivă ' în legătură cu unele aspecte - heterosexualitatea sau mai bine zis, în acest caz, homosexualitatea ), însă tot nu aș fi de acord cu această relație (am explicat sper, destul de clar de ce / motivele ).
P.S2 : Și copilul ar trebui să înțeleagă că părintelui îi este greu să digereze aceste noi informații ( cu atât mai mult să accepte acest tip de relație, nepotrivită din toate punctele de vedere în concepția părinților ), și mai ales să înțeleagă de ce părintele gândește în modul în care o face ( și să se pună, doar la nivel imaginar doar pentru câteva secunde în papucii părinților ).
Greu de digerat, dar daca ar fi sa gandesc acum in vremurile in care traim, probabil as fi putin mai deschisa la nevoile copilului acceptand modul de viata pe care si-l alege chiar daca nu este ce mi-as dori eu, totusi exceptand partea cu femeia 40+, asta n-as accepta-o si as purta o discutie pentru a afla motivele pentru care s-a ajuns atat de departe. Daca as fi trait in vremurile in care era aproape imposibil sa se ajunga la asa ceva, probabil ca nu m-as fi adaptat acestor modalitati neintelese pe care unii tineri le descopera benefice pentru ei si se descopera pe ei. E dificil.
Cum să reacționez? în primul rând, nu aș judeca-o. E viața ei și alege s-o trăiască așa cum crede și simte ea că îi e bine.
În al doilea rând, i-aș spune totuși că nu e ok să fie într-o relație cu cineva căsătorit... Dar dacă nu există altă posibilitate ca ele să fie împreună, măcar să fie discrete.
Mi-as asuma vina si as regreta ca timp de doi ani a trebuit sa se ascunda si sa-si traiasca in secret propria identitate si orientare sexuala, in loc sa-i transmit siguranta si suportul de care avea nevoie in tot acest timp.
Cat despre tipa numarul doi, nu mai e problema fetei mele, e adulta si stie ce a ales. Dar imi pare rau pentru ea ca nu-si traieste liber viata si sentimentele precum natura ei o cere.
Cheers
Mi-ar parea rau ca nu am discutat cu ea despre sexualitate la timpul potrivit si as incurajao sa gaseasca pe cineva de varsta ei data viitoare.
Pai in primul rand as merge sa discut in particular sa o fac singura sa recunoasca. Dupa care vorbesti pe tema asta sa vezi ce are in cap sau nu. Acum depinde de om dar pe parcursul discutiei o sa vezi motivele si remedierea
Eu nu am copii, dar daca as avea o fata, as prefera sa fie lesbiana decat heterosexuala, pentru ca nu as suporta gandul ca vine unu' si-si baga poola-n fii-mea. Legat de povestea spusa de tine, m-ar cam deranja insa faptul ca in loc sa se iubeasca si ea cu o fata de varsta ei, si-o trage cu o stafidita/obosita/uzata de 40+. As vedea asta ca si cum se iroseste/ isi iroseste tineretea alaturi de acea baba, dar as considera ca tot e mai bine decat sa si-o traga cu un barbat, deci pana la urma as accepta.
As incuraja- o sa mearga la consiliere crestina ca sa scapa de aceasta dependenta.
E majora, face ce vrea cu viata ei. Te nasti cu sexualitatea. E ca si cum ai judeca pe cineva ca are nasul mare. Nu are datoria morala sa spuna cu cine intretine relatii sexuale, e chiar de apreciat ca saraca s-a straduit sa ascunda asta de lume, de rusine. Don t judge her and let her be
Aoleu. Parca vorbești despre mine . Nu am un copil. Dar as fi dezamăgită de mine fiindcă copilul meu a preferat sa îmi ascundă în loc sa discute cu mine. Ca părinte trebuie sa îți susti copilul.
Acum sa îți spun și din postura de persoana cu vârsta 20+ care a avut relație /relații cu femei de peste 40 de ani. Pentru mine vârsta este doar un număr care nu reprezinta nimic. Când vreau sa îmi găsesc pe cineva, ma interesează în primul rand cum gândește. Ma interesează sa fie o femeie matură, cu capul pe umeri, sa știe exact ce își dorește de la viață. Nu prea am întâlnit persoane de vârsta mea care sa fie serioase. Iar chestia asta m-a condus spre relația cu persoane 40+. Nu mă deranjează faptul ca o femeie are copil. Am fost și în postura în care avea soț (sunt prea multe de spus în privința asta, de ce am acceptat, de ce își dorea sa fie cu o femeie etc.) și nu pot sa spun ca o sa se mai repete sau nu, fiindcă nu știu ce îmi oferă ziua de mâine.
Îți spun sincer ca am întâlnit persoane de 40+ extraordinare. Imi pare rău de faptul ca ultima femeie de 40+ nu am reușit sa o țin lângă mine (ca relație amoroasa ) dar păstrăm o relație de prietenie și de respect. Are un loc special . Nu știu dacă te-am ajutat dar întrebarea ta mi-a atras atenția după o lunga perioada de pauza .
Nicicum. Nu ar fi nevoie sa reactionez in niciun fel, copilul meu la 20 de ani ar fi perfect capabil sa ia decizii. Iar eu as avea încredere deplina in el ca sa știu ca deciziile sunt gândite și spre binele lui.
Cred ca ca părinte trebuie sa îți pregătești copilul sa ia decizii bune in viața și sa învețe sa își asume orice acțiune pe care o face.
Ce se întâmpla in viitor cu el trebuie sa fie pentru tine un fel de serial. Te poți uita, dar nu poți schimba nimic.