Cum îți dai seama daca ai o relație toxica?

Specialistul în terapia de cuplu a identificat anumite situații care ne arată că nu ne aflăm în relații armonioase: Toate acţiunile tale aduc nemulțumire. Indiferent ce faci și ce spui, ti se reproşează că greşeşti, că nu este bine. În același timp, ți se demonstrează că nu ai dreptate, că ești mereu vinovat. Nu-i mai atragi atentia. Nu eşti văzut(ă), apreciat(ă). Dacă alegi să îmbraci ceva minunat, eşti prea gras(ă) sau prea slab(ă). Dacă ai un rezultat bun în carieră sau în alte domenii, nu este atât de important și nu primeşti aprecieri. Este obosit(ă), plictisit(ă) mai tot timpul. Orele trec fără a face ceva constructiv împreună. Din orice motiv, oricât de mic, vă certaţi. Vorbeşte doar despre ea(el). În anumite situații își supraapreciază fizicul, comportamentul, rezultatele obținute. Există și momente când i se pare că are prea multe probleme, că doar ei(lui) îi merg toate pe dos. Nu vede nicio soluţie la orizont, ci doar griji. Dacă-i dai sfaturi, începe să te certe că minimalizezi eşecurile ei(lui). Aşteaptă să fie răsfăţat, protejat de tine. Uită că eşti partenerul de cuplu, nu părintele. Alături de tine, face regresie emoţională în anii copilăriei. Eşti mai mult o mamă/tată decât femeia/bărbatul din viaţa lui/ei. Când socializezi cu sexul opus, este ochi şi urechi. Este prezent(ă) în activitatea ta online, pe telefon, are parola conturilor de Facebook, etc. Cum i se pare ceva în neregulă, deja ies scântei. De fiecare dată când îţi exprimi dorinţa de a ieşi împreună, apare ceva urgent, neprevăzut în viaţa lui(ei) personală. Uită des cele mai mici şi mărunte gesturi de drăgălăşenie. Un film, un ceai, o floare, un răsărit, un apus, o zi importantă din viaţa ta. Momentele petrecute împreună sunt ca între doi colegi sau buni amici. Relaţia intimă a devenit o rutină, o descărcare hormonală, la nevoie, sau un război, în care fiecare deleagă vina pe celălalt, pentru că totul durează 3 minute. Nici sexul nu vă mai ajută. Eşti nemulţumit(ă), mirosul pielii îţi este din ce în ce mai acid, îţi apar bube pe la colţul gurii(câte cuvinte otrăvite i-ai mai spune), rareori mai simţi plăcere, te blochezi tot mai des. Din zi în zi eşti mai nefericit(ă), te simţi singur(ă) în doi, te izolezi de lumea reală, te refugiezi în mâncare, în ţigări, în energizante etc. Agitaţia creşte, reproşezi pentru starea în care sunteţi. Ţi se răspunde că ai o problemă, că totul este ok, că nu există probleme între voi, și că vrei prea mult. Toţi cei din jur văd că eşti în neregulă, tu aştepţi de ceva ani o schimbare. Citeşti, faci sport, aplici tehnici pozitive, mergi la seminarii și, totuşi, eşti singurul care vrea o schimbare.

Celălalt încearcă să te controleze, nu îți lasă intimitate, te tratează mizerabil.

Totuși esențialul e abuzul psihic, verbal și/sau fizic.

Și multe dintre femei nu considera ca e ceva greșit...

Pierderea increderii in partener, gelozie, simtirea nevoi de a controla partenerul.

Nu are incredere in tine, are o nevoia compulsivã de a controla si a se simti superior, Te face sa te simti vinovatã, se pozitioneaza in rolul de victimã, iti condamnã alegerile.

Plangi si suferi mult prea des, esti fericit/a tot mai rar, situatia cu partenerul iti creeaza doar suferinta, stres, disconfort si simti ca nu poti face sa fie bine orice ai face si oricat ai incerca.