Ehe! Remuscarile isi spun cuvantul. Dupa cate am citit eu aici la tine, ai facut avort. Abia acum am inteles eu. Nu trebuia sa-l avortezi. Toata viata o sa il vrei, o sa il doresti, glasul lui te va striga mereu si in somn draga mea. Nu este bine ce ai facut deloc! Cauta si fa-ti un blog, cauta multe fete, si scrie durerile tale, macar sa salvezi atatia copii care vor fi planificati s afie avortati. Daca tu la timp nu ti-ai dat seama, cauta sa salvezi multe alte vieti!
Grele intrebari. Nici eu nu stiu cum poti iubi pe cineva pe care nu l-ai vazut. Daca e vorba de mame, ele isi iubesc copii dinainte sa se nasca. Dragostea e confuza.
Incearca si fa o pagina pe Facebook, si invata toate fetele sa nu treaca prin ceea ce ai trecut tu.
Daca mama ta facea avort oare tu cum te simteai? evident ca acel copil a simtit cand ai facut asta
Problema este ca, tu deja ai stiut ca l-a avut in tine, si acel gand nu-ti va da pace cat vei trai! A fost carne din carnea ta, sange din sangele tau, si Dumnezeu nu o sa iti dea pace. O sa vezi cu timpul. Oricat ai vrea sa uiti, din pacate tot nu ai sa uiti.
Chiar daca e vorba de o mama sau un tata sau orice alta persoana: la inceput eu cred ca iubesti ideea ca acel cineva se va naste, ca vai avea un copil/nepot/sora/frate/etc. Te gandesti ca va fi in viata si sentimentul de ceva nou te infioara dar te face sa te simti mai bine. Incepi sa-l iubesti doar cant te gandesti ca in curand va fi cu tine, iubesti ideea de nou. Apoi pe parcurs, cand stii ca se apropie il iubesti tot mai mult. La prima intrebare poate fi luata oricum Asa ca iti raspund si la celalalt sens pe care-l are. Poti vorbi cu cineva pe care nu l-ai vazut niciodata si sa te indragostesti de vorbele lui, de ideea ca e el. Cu cat timpul trece te atasezi tot mai mult de acea persoana. Si incepi sa o iubesi.
Se numeste "metempsihoza", adica o psihoza a dedublarii.Rezumand, doar in cazul anterior specificat poti iubi o entitate inexistenta.