Cum pot scăpa de dependență de masturbare?
Menționez că o fac de plictiseală și că sunt dependent de sex cred dar bine stiu ca nu am vârstă necesara la asa ceva.
Am 16 ani menționez

In primul rand ce ești băiat sau fată? In al doilea rând găsești alte activități de ex fotografie, sport, vizionare filme și seriale TV, vorbești cu alți părinți, gătești etc PS dacă ești fată este normal la această vârstă!

Conteaza sexul? Sper ca nu ai de gand sa zici ca e normal daca e baiat, dar anormal daca e fata.

Https://www.tpu.ro/......les-sa-se/

Chestia asta nu se vindeca așa,superficial, trebuie sa fii hotărât în acest sens și să depui eforturi serioase daca chiar vrei rezultate.
Cum mai ziceam și în alte dați,masturbarea trebuie in primul rand acceptată,și o să zici "cum adică?",uite așa
Pentru că dacă nu o accepți și o iei ca pe o chestie presantă,o să te chinui la maxim in sensul in care o să te abții câteva zile și când o vei face vei simți un puternic sentiment de vina.
Așa daca o accepți, chiar daca te masturbezi in procesul tau de a te lăsa,nu vei resimți un puternic sentiment de vina,ci o să continui lupta.
Pentru că asta nu înțeleg multi,cu cat accepți chestia asta și nu te mai afectează psihic, cu atât va fi mai ușor să o scoți din viața ta însă mulți zic că "aberezi, cum adică să accept masturbarea daca vreau să mă las de ea?" Simplu, uite așa
Funny sau nu, depinde doar de tine ce cale alegi, aia plina de trauma și de chin sau aia ușoară și nedureroasa
Bafta!

Cartea, pui mana serios pe carte si inveti, rezolvi exercitii si probleme la mate, citesti literatura, inveti la geografie, chimie, fizica, iti tii capul si mainile ocupate pana te epuizezi si nu mai ai timp sa te plictisesti si nici sa stai cu mana pe cuc.

Cred că te-ar ajuta să înțelegi și ce înseamnă dependența.

Adică ce se întâmplă în corpul tău, în creierul tău, atunci când ajungi să ai această nevoie pe care n-o poți controla. Fie că e vorba de sex sau de țigară sau de orice altceva care îți aduce plăcere într-un fel sau altul.

În creier există un mecanism care balansează senzația de plăcere cu senzația de durere. Iar pentru creier este esențial să păstreze lucrurile în echilibru. Noi numim asta homeostază.

Întâmplător sau nu, aceste două centre nervoase sunt puternic suprapuse. Când unul dintre ele este stimulat, creierul caută să atingă homeostaza stimulând centrul opus. Și n-o face foarte discret, adică doar atât cât e suficient ca să atingă echilibrul, ci o face într-un mod în care e semnificativ și puternic (că na, e doar un organ, n-are cum să știe mai bine) și care caută să compenseze senzația inițială.

Imaginează-ți cum erau oamenii când erau maimuțe. Și știau că undeva în mijlocul deșertului e un curmal. Un copac care face curmale. Și sunt bune și dulci și au mult de mers până la copacul ăla, prin deșert, prin soare, fără prea multe locuri de odihnă sau răcoare. Dar și când ajungeau la curmal și găseau cele mai dulci și zemoase fructe, ce plăcere era! Deci un efort dureros, semnificativ, în urma căruia obțineau o răsplată pe măsură.

Astfel de experiențe au format acest mecanism pe care îl avem și noi astăzi în creierul nostru. Atunci când ceva e neplăcut, prima noastră reacție e să acoperim acea durere cu ceva plăcut. Creierul ne cere să facem asta și dacă n-o facem noi, probabil se va chinui singur să o facă. De cele mai multe ori, facem noi asta, iar creierul o face pe cealaltă.

Adică de cele mai multe ori ne oferim noi singuri plăcere (gândește-te cât e de la îndemână să-ți iei astăzi o curmală în comparație cu maimuțele din povestea de mai devreme), însă atunci când noi ne oferim plăcere fără să fi fost ca reacție la un efort, creierul compensează generând o senzație neplăcută.

Aceste senzații sunt generate strict de neurotransmițători (substanțe chimice din corpul nostru cu care interacționează neuronii precum și alte celule din corp) și care ne oferă senzația de plăcere sau senzația de durere.

Deci creierul coordonează acest mecansim și caută tot timpul să fie în echilibru pe cât posibil. Din nou, îi este mult mai ușor să genereze durere singur decât plăcere.

Și hai să revenim la situația ta.

Atunci când tu obții un orgasm sau o oarecare plăcere în urma unei stimulări sexuale, creierul tău caută să compenseze asta. Și o face generând o senzație neplăcută. Știi cum e după ce ai orgasm. La început durează câteva ore până simți că ești obosit sau trist sau ai o senzație similară. E momentul ăla în care simți că te-ar ajuta dacă mai încerci un orgasm, dacă mai obții odată plăcerea aia. Și atunci asta faci. Și creierul tău apoi va trage și mai tare în jos. Și tu ai nevoie și mai mare de un orgasm. Poate de mai multe. Poate de unele și mai puternice. Și aici e miezul. Așa se formează reflexul de dependență. Nu pentru că plăcerea ar fi o problemă ci pentru că nu știm cum să menținem echilibrul, pentru că ne dorim să ne acoperim senzația de durere cu una de plăcere.

Și cine ar fi vinovat să vrea așa ceva?

Acum desigur că eu simplific foarte mult ca să pot explica un subiect complex într-un răspuns aici pe TPU. Însă asta este esența. Ce înțelegem noi (adică știința, să zicem așa) la ora actuală despre acest fenomen.

Este exact același mecanism care se aplică la orice, de la cele mai populare dependențe (cum ar fi narcoticele sau jocurile de noroc sau alcoolul sau nicotina) până la cele mai puțin populare (cum ar fi interacțiunea cu social media, cumpărăturile online etc.)

Toate aceste mecanisme au în comun o durere pe care noi vrem să o eliminăm, să o acoperim. Dacă acea durere nu este una voită, una pe care ne-o propunem cu intenție și prezență, de exemplu durerea de a urca pe potecile unui munte (sau, de ce nu, drumul prin deșert până la copacul cu curmale), atunci creierul va căuta să o echilibreze.

Problema reală a societății de astăzi este că am reușit să optimizăm la maxim procesul de obținere a plăcerii. Avem în buzunarul nostru sau la birou oricând la îndemână o unealtă prin care putem obține plăcere. Putem oricând cumpăra o cutie cu curmale și vor fi la ușa noastră mâine dimineață și vor fi și cele mai mari și cele mai suculente și n-am fi depus aproape niciun efort ca să obținem acea plăcere.

Deci eu personal zic că dependența de sex și masturbare poate fi adresată în timp și cu răbdare dacă înțelegi acest mecanism și încerci să-l observi în creierul tău.

Eu nu recomand să renunți brusc la chestia asta ci să faci în așa fel încât să depui un efort pentru a obține acea plăcere. De exemplu propune-ți să aștepți mai mult între momentele de plăcere. Fii convins că va fi dureros, nici n-are cum să fie altfel. Însă fii convins și că va merita, că plăcerea în sine va fi capabilă să acopere suferința de până atunci. Încearcă însă să fii precis și strict cu aceste amânări. Adică fă-ți chiar niște strategii prin care te împiedici concret să poți face asta, echivalentul a îți încuia punga de biscuiți într-un seif care nu se poate deschide decât singur o dată la 24 de ore. Ceva de genul ăsta care să fie clar imposibil sau foarte foarte dificil pentru tine să renunți la strategia asta.

Pentru că știi bine că n-o să-ți fie deloc ușor și ai să vrei să faci asta. Mie mi-a luat 3 ani să mă las de fumat, de exemplu, chiar dacă eram perfect conștient deja de ani buni că mă ucid singur puțin câte puțin. Deci nu-i suficient tot timpul să știi și să ai voință, chiar e bine să găsești niște capcane și sisteme chiar mecanice prin care să te protejezi de asta.

O altă strategie e să înlocuiești cu o altă plăcere. Din nou, motivul pentru care cauți orgasmul nu e că aia e ceva special pentru tine ci că aia cunoști și cu aia ești obișnuit și confortabil și acolo te îndrepți din reflex. Totul e un reflex. Deci poți încerca să-l înlocuiești cu un alt obicei. Poate că atunci când simți nevoia de orgasm poți să mănânci o curmală :-))) Ceva care știi că îți face plăcere. Poate joci ceva. Poate ieși la alergat puțin. Poate îți cumperi o înghețată. Fii convins că n-o să fie la fel de bun la început însă toată ideea e să amâni cât mai mult obținerea acelui orgasm ca să nu reactivezi reflexul. Pentru că odată reactivat, va veni și durerea aia (care acum sigur vine mult mai repede decât la început - câteva ore) și vei vrea din nou să o acoperi.

Și e posibil să ți se întâmple asta. Că nu-i nimeni perfect și n-are cum să ne iasă din prima. Dar reține povestea de mai sus și măcar aceste două strategii și revino la ele constant.

În rest încearcă să-i ignori pe cei care își bat joc de tine. Că probabil și ei simt că au o dependență și nu știu cum să o depășească și nu vor ca alții să știe asta. Deci felicitări că te-ai deschis să vorbești despre asta. Felicitări că înțelegi că ar fi bine pentru tine să scapi de această dependență.

Și felicitări dacă înțelegi că i se poate întâmpla oricui, că probabil toți avem cel puțin una de vreun fel și că probabil nimănui nu-i ușor să treacă peste.

Mult succes! Sunt convins că ai să obții progres în timp și nu uita să te încurajezi și tu singur și să vorbești cu tine blând și cu atenție ca și când ești cu adevărat prietenul tău cel mai bun care vrea să aibă grijă de tine și vrea să te vadă bine și sănătos și să te bucuri de viața pe care ți-o dorești.

Este băiat, daca erai atentvedeai ca a scris ca sunt dependent, daca era fata scria dependentă

Masturbarea e ceva absolut normal la vârsta ta când urla hormonii in tine. Nu vad de ce te ai lăsa.

In primul rînd varsta este una dificila la 16 ani hormonii sunt in plina dezvoltare tropăie hormonii in voi adolescentii indiferent ca sunteti fete sau baieti, de pe la 16 ani pana pe la 20 sau 25 de ani o sa tot ai episoade de acest fel deoarece si daca vrei sa te abtii de la masturbare nu poti, organismul isi cere drepturile, este adevarat nu esti pregatit la 16 ani sa faci sex deci va trebuii sa astepti sa mai cresti, după 18 ani cand iti vei gasi o fată vei face sex cu ea si vor mai scădea impulsurile sexuale nu te vei mai mastirba ca vei face sex, daca nu i ti vei gasi parteneră atunci nu vei renunta la masturbare deoarece nu vei avea cu ce sa o inlocuiesti daca nu faci sex. Se zice ca poti renunta la masturbare daca ai vointă, se vede ca nu este asa simplu deoarece vad ca si fetele se masturbeaza la fel de mult ca si băietii deci este deja o boala aceasta practică larg raspîndită de mii de ani.

Răspunsul e foarte bun, structural și informațional, doar că e prea complex pentru cineva de 16 ani.
Dar în orice caz, tot ce ai scris este corect!

Mersi. Eu am încredere mai mare în cei de 16 ani decât în cei cu păr alb ca mine care nici nu mai cred că ar putea învăța ceva nou :-)

Aa, asta da.
Din păcate bătrânii, cel puțin unii, care ar trebui sa fie mai copți sunt mai rău decât tinerii.
Pe de-o parte sunt de înțeles, doar n-ai stat o viață cu principiile tale ca acum să vina un mucos sa îți zică "tataie, nu știi ce e aia depresie"
Deci da

Un asemenea diagnostic nu exista. Serios, intreaba un psihiatru.

Sunt o sumedenie de oameni care se masturbeaza de mai multe ori pe zi si n-au nicio boala.

https://www.thetrentonline.com/guys-4-reasons-masturbation-good/

Traduc un citat din Encyclopedia of Children's Health:

"Masturbarea este auto-stimularea organelor sexuale, cel mai adesea pana la orgasm. 60% pana la 90% din adolescentii baieti si 40% din fetele adolescente se masturbeaza. Desi atitudinile oamenilor referitoare la masturbare difera mult, nu exista dovezi ca masturbarea ar fi in vreun fel daunatoare din punct de vedere fizic, psihologic sau emotional. Pentru multi tineri masturbarea este o ocazie de explorare sexuala proprie inainte de a se decide sa faca sex cu o alta persoana. Este de asemenea considerata cea mai sigura forma de sex pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuala, inclusiv virusul imunodeficientei umane (HIV)."

"Masturbarea ofera o modalitate sanatoasa de a-si exprima si explora sexualitatea proprie si de a elimina stressul sexual fara riscurile asociate contactului sexual, conform multor profesionisti medicali. Ei sunt de asemenea de acord ca masturbarea este o modalitate naturala, normala si sanatoasa de explorare de sine si de exprimare sexuala."

"Este din recunoscut din ce in ce mai larg intre profesionistii sanatatii mentale ca masturbarea poate reduce depresia si conduce la sporirea respectului de sine. Masturbarea poate fi in special folositoare in relatii in care un partener vrea mai multa activitate sexuala decat celalalt, caz in care masturbarea contribuie la restabilirea echilibrului."

http://www.healthofchildren.com/M/Masturbation.html

Autor: Ken R. Wells. Aceste puncte de vedere sunt confirmate in Jacqueline L. Longe, ed (7 iunie 2011). „Masturbation". The Gale Encyclopedia of Children's Health: Infancy Through Adolescence. 4 (ed. Second). Detroit, Mich.: Cengage Gale. p. 1404. ISBN 978-1-4144-8641-3. OCLC 712621295 si in Thomas H. Ollendick; Carolyn S. Schroeder (6 decembrie 2012). „Masturbation". Encyclopedia of Clinical Child and Pediatric Psychology. Boston, MA: Springer Science & Business Media. p. 359. ISBN 978-1-4615-0107-7. OCLC 913623298.

De asemenea Ollendick si Schroeder numesc miturile despre masturbare si tratamentele carora le-au dat nastere "una din cele mai negre pagini din istoria religiei si medicinii".

https://web.archive.org/......walker.pdf

De ce ai vrea să renunți la ceva ce îți face plăcere?!?
Masturbarea e ceva normal, doar că trebuie să o faci cu masură.

Eu sunt de-acord cu tine. Nu există un diagnostic. Nu există niciun diagnostic dacă vrei să o luăm așa, mai ales în ce privește comportamentul uman. Și bineînțeles, nimeni nu ar fi în măsură să se auto-diagnosticheze. Pentru mine e de la sine înțeles acest lucru și nu uit că sunt pe TPU și nici n-ar mai trebui să dezbat acest aspect.

Deci n-a fost vorba de un diagnostic. A fost vorba despre faptul că omul care a pus întrebarea vrea să știe cum scapă de o problemă pe care a identificat-o. Indiferent de cuvântul pe care l-a folosit pentru a o descrie. Nu e rolul meu să discut dacă e real sau nu, așa că am încercat să-l ajut în măsura în care pot să-l ajut concret la ce a întrebat.

Care e o întrebare validă, și independent de faptul că există sau nu un diagnostic oficial, problema poate fi și ea la fel de validă.

Cel puțin convingerea sa este. Deci decât să-i spun unui om că ce gândește despre sine e greșit, mai ales că nu sunt nici eu complet convins că n-am cum, mai bine îl ajut să meargă pe drumul pe care își dorește.

În plus, mi-am dorit să pot să-i ajut și pe alții să înțeleagă mai clar ce e aia dependență. Indiferent că există sau nu un diagnostic. Dependența există și cel mai probabil te afectează. Sunt convins că există și unii dependenți de TPU :-)

Deci da, masturbarea e sănătoasă și folositoare și n-a zis nimeni că n-ar fi. Însă dacă simți că nu mai poți controla comportamentul pe care îl ai, că e despre masturbare sau altceva, indiferent că-i zici dependență sau cum te face să te simți tu bine, atunci e un lucru pe care ar merita să-l înțelegi mai bine ca să poți să decizi singur dacă e ceva de făcut în privința asta sau nu. Și eu la asta am răspuns.

1. Ideea de a fi dependent de masturbare poate sa fie fara nicio baza reala, pur si simplu ca popa sau pastorul i-a umplut capul cu propaganda anti-sex.

2. Eu nu ma opun unui diagnostic de TOC de porno sau CSBD. Dar in acest caz se trateaza TOC-ul si nu consumul de porno sau masturbarea.

La cum scriu unii din ei nici nu mai știi ce sunt acum mai e și "moda" asta tâmpita cu bărbați care vor să fie femei și femeile care vor să fie bărbați!

Trebuie sa faci un efort. O noua obisnuinta se face cu un act de vointa. Obisnuieste-te sa iesi cu prietenii sa faceti sport, sa socializati si in primul rand nu privi fetele sexual. Adica nu din prima. Incearca sa vezi prima data sa vezi daca va potriviti, daca este si ea interesata de tine. Nu zic sa nu te uiti la ea cum arata, te uitu, normal, dar vezi si daca ai cu cine sa te simti bine, sa aveti intwrese comune. Multi baieti se uita pe ascuns la fete fara sa le cunoasca. Trebuie sa mergi sa le cunosti, sa vorbesti cu ele, altfel nu o sa reusesti sa ai o prietena.

Nu poti, de masturbare nu au scatta nici oamenii de știință. ei au fost adevărați masturbatori

Nu este legat de vârstă.