Daca ai ajunge sa indragesti o persoana și apoi să afli că suferă de o boala terminala și că mai repede sau mai tirziu ii va veni sfirsitul inainte de vreme, ai avea curajul sa te implici într-o relație serioasă?
Asta e o intrebare grea la care nimeni nu-ti poate da un raspuns autentic daca nu ajunge sa traiasca asta.
Decizia pe care as lua-o intr-o astfel de situatie depinde enorm de intensitatea sentimentelor pe care le-as simti fata de o astfel de persoana, de ceea ce am trait alaturi de ea, de cum ma face sa ma simt. Nu poti generaliza in aceasta situatie.
Orice raspuns teoretic ti-as da, ar putea fi contrazis de realitate. Daca as spune ca as accepta o astfel de relatie, in realitate s-ar putea ca pusa in fata situatiei ratiunea sau teama de suferinta mai mare in cazul implicarii, sa ma opreasca.
Totodata daca as spune ca nu as accepta o altfel de relatie, s-ar putea ca viata sa-mi arate nu numai ca as putea accepta fara urme de indoiala relatia cu acea persoană ci si ca as fi in stare sa-mi dau eu viata pentru a o salva pe a ei.
Nu simtim la fel fata de toata lumea si nu stim de ce suntem in stare pana cand dragostea ne atinge in cele mai profunde moduri.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Știu că nu suportă comparație, Dar hai să-ți dau un scenariu.
Să zicem că ai 100 de milioane Euro și vrei să investești Jumate din ei. Ai găsit o cladire in centrul orașului la preț perfect. Doar că acea cladire are o bulină, ar putea cade la cel mai mic cutremur.
Ce vei face?
Răspunde
Prin intrebarea asta mi-ai adus aminte de filmul "Sweet November" (2001)...si nici macar in film nu a functionat o astfel de relatie, daramite in viata reala.
Nu prea merge comparația. Cu 100 de milioane de euro aș lua clădirea. Și aș investi in consolidarea ei. 
Am văzut filmul. Acolo a fost clar că totul a fost pentru o luna.
Tot de pe urma unui film a apărut întrebarea, pe YouTube, "Acum este mai bine", in care o fata cu boala terminala cunoaște un băiat, care nu a avut curajul sa se implice. Încă nu l-am văzut tot, sper că pana la final sa fie ceva totuși
In cazul ăsta și bazat pe felul tău de-a fi. Răspunsul meu este.
-Implicăte emoțional, deoarece este mai bine să regreți decat să-ți pară rău.
E greu de spus. Dar nu relatia m-ar interesa ci as incerca intr-un fel sa il alin suferinta ajutando cum pot.
Sa ajuti o persoana bolnava da-i dovada ca esti om si ca nu iti urmaresti proprile interese ascunse.
https://www.youtube.com/watch?v=-yOZEiHLuVU&ab_channel=mrgice3
De ce pe felul meu de-a fi? Nu e cazul meu.
Și regretul nu e totuna cu părerea de rău?
"A gresi e omeneste dar a ierta e Dumnezeieste" la fel si cu a ajuta pe cineva.
"Cand Dumnezeu la creeat pe OM la facut dupa chipul si asemaneara Lui, si la facut stapan peste toate pamanturiile si toti pestii mari."
Cristi, m-ai atins! Nu sunt in exact acest scenariu, dar raspunsul meu e da. Daca ea m-a facut sa simt ceva special, ii ofer si eu tot ce pot sa simta ce-am simtit. Atentie, NU DIN MILA! Ci din recunoastere si pentru ca stiu ca merita - cat o fi.
In cazul meu amandoi avem probleme, dar tratabile, o putem duce pana la adanci batraneti daca ea isi va dori, de aceea am cautat filme in care sa caut exact mesajul asta puternic, ca orice-ar fi eu voi fi acolo.
Si daca ati vorbit de filme, vine cu exemplu care mi s-a parut cel mai potrivit pentru ce intrebi: A Walk to remember https://www.youtube.com/watch?v=k3B2XBcp7vA
Daca ajungi sa iubesti persoana respectiva, nu ai ce face, iti asculti inima si te implici... fiindca dragostea nu dispare subit si sub nici o forma nu vrei sa-i rupi inima acelui om care deja sufera enorm.
Pot sa spun ca intr-un fel sau altul eu sunt intr-o astfel de relatie. Sotul meu are probleme cu inima, din 2016 vreo 4 preinfarcturi, dupa un an operat pe cord deschis si viata lui este legat numai de medicamente de doua ori pe an la spital. Ma tem de fiecare data sa nu aiba probleme cu inima, chiar daca a fost operat. Viata lui este in continuare aventura, desi stau cu el la bine si la greu. Suntem impreuna de 10 ani, daca iubesti, se poate. Cand intri in astfel de relatie, iti asumi. Doar cei care nu suporta sa treaca peste un intamplari nefaste nu pot sa isi continuue viata mai departe.
Frumos! Deși trist, totodată...
M-ai lăsat fără cuvinte...
Sa va iubiți mereu, cît va fi sa fie!
Dar, daca exista o implicare emoțională din partea ambelor părți?
Inima nu tine întotdeauna cont de rațiune... Și atunci ce faci? Dai cu piciorul cand poti fi un suport fantastic in perioada grea prin care trece celălalt? Mie mi se pare că ar fi inuman, mai ales daca exista și din partea mea ceva "feeling". Pentru mine o asemenea situație ar fi cruda de as trece prin ea. Și, cum zicea Lioana, e greu de spus ce ai face într-o asemenea postura. Pentru că ești între ciocan și nicovala, ai vrea sa fie, dar nu se poate decat pentru scurt timp, ceea ce e o antinomie pentru orice relație serioasă. Desi, poate unii s-ar găsi sa spuna ca și Luceafărul lui Eminescu:
"Reia-mi al nemuririi nimb
Şi focul din privire,
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire..."
(Nu știu de ce pasajul asta mă fascinează mereu, poate datorita faptului că arată importanta dragostei in viața, chiar daca e doar pentru o "ora" acolo, tot fiind mai bine decat fara deloc)
Pentru că ești al doilea care îmi prezintă aici filmul "A Walk to Remember", am de gînd in seara asta sa îl vad. Am mai auzit că e un film excepțional. Daca va stoarce o lacrimă și din ochii mei, am sa te anunț Nu sunt ușor de impresionat, dar presupun că o va face.
Multumim si scuze de greselile din text.
Cu bune si cu rele ne traim viata asa cum este ea. Nu intodeauna avem perfectiunea, sanatatea se poate subrezi si pe timpul relatiei, asa cum s-a intamplat la noi.
Poate o sa te superi ca i-ti raspund cu o intrebare.
Daca pornesti o relatie cu persoana iubita si dupa un timp apare o problema de genu ce faci? Parasesti persoana respectiva? Ai regreta timpul petrecut alaturi de ea?
Deci, timpul petrecut langa o persoana care impartaseste un sentiment pur nu este niciodata un calcul matematic.
Salut! Caz real:unchiul meu s-a căsătorit știind ca soția are leucemie.In anii 1980 nu erau atâtea tratamente și bineînțeles a murit.A știut ca va muri și tot s-au căsătorit, atât de mult se iubeau.
Cat despre mine cred ca ori as fugi și mi-as face procese de conștiința pentru ca am fost o lașă ori as face cealaltă persoana fericită, dar nu și pe mine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
