Erorile întrebării :
1. Dacă nu ești într-o relație nu înseamnă că ești singur.
2. Dacă nu ești într-o relație nu însemnă că ești incapabil să ai o relație.
3. A fi sau a nu fi într-o relație. Nu asta îți definește viața.
4. Cine a stabilit că 30 de ani e o limită peste care poți fi judecat/criticat?
5. Cu ce e mai de apreciat că ești într-o relație-dezastru (cum întâlnești mii) decât în nici una?
6. Dacă pentru tine și pentru sufletul tău e mai bine să nu fi momentan într-o relație, de ce ai face altfel doar de gura lumii?
Din momentul în care am divorțat, am trăit cea mai fantastică senzație de libertate, de liniște, de împăcare cu mine însumi, ca și când cineva m-ar fi mutat direct în paradis.
Nu exagerez.
Cât de tâmpit aș fi să stric asta acum?
Ce îmi lipsește și mi-ar putea oferi o relație acum?
Când o să găsesc răspunsul, mă însor.
Nu e de criticat, dacă nu ai întâlnit persoana potrivita. Sunt cupluri care se formează mai devreme altele mai târziu altele nu durează, unii divorțează, unii aleg sa nu se implice în relații serioase, nu vad ce e de judecat în asta
Nu este de judecat daca asta ai ales, si chiar ai oportunitati dar nu vrei.
Problema apare atunci cand vorba ta nu te vrea nimeni.Deoarece apar niste semne de intrebare acolo si cred ca esti constient si tu.Intotdeauna daca esti prea mult refuzat, ocolit, lasat inseamna ca ai tu o problema deoarece nu poate o planeta intreaba sa fie defecta si tu perfect sau toate femeile peste care dai tu niste javre si niciodata sa nu nimeresti una ok.
Este de "judecat" pentru ca la varsta aia deja ar trebui sa fi macar realizat pana la sfert sau jumatate, ceia ce implica si macar o relatie daca nu chiar casatorie sau un copil pentru ca asa functioneaza lumea.