De ce apreciem o persoana dupa ce o pierdem?
De ce regretam dupa si nu inainte?
De ce ne gandim ca ar fi trebuit sa o intrebam ce simte?
Din egoism si orgoliu nemasurat.
Cand o alta persoana e legata de noi,tindem sa o acaparam,sa o posedam si sa-i micsoram brusc importanta,ca pe o mana sau un picior propriu,organe de sine statatoare si complet ale noastre.
Asa cum nu te afecteaza faptul ca mana ta se misca,asa nu te afecteaza ceea ce-ti spune celalalt,tocmai pentru ca in sinea ta,consideri ca-ti apartine si e imposibil sa se ridice vreodata impotriva ta,sa te paraseasca sau sa-ti faca rau!
Numai ca una e sa posezi si alta sa iubesti si de aici incepe intreaga drama!
Suntem tentati sa credem ca totul se intampla conform dorintelor noastre (si de cele mai multe ori se intampla,pentru ca ceea ce dorim este pe placul ambilor),dar la prima "abatere",pedepsim mana sau piciorul,cum adica isi permit sa isi faca de cap?
Este prostesc cat de repede uitam ca,langa noi,se afla un alt om,cu ganduri,dorinte si nazuinti,exact ca noi,efectiv ii luam dreptul sa fie liber si-l acaparam,impingandu-l si inghesuindu-l sa ne faca pe plac...un timp asa va face,dar cand va da semne de razvratire,ne vom razbuna imediat,din prea mult orgoliu,din egoismul de a nu-i recunoaste si respecta cu adevarat drepturile.
Este ceea ce spun mereu,dragostea e generoasa,dragostea inseamna sa dai ce ai mai bun in tine,fara sa astepti nimic in schimb,dragoste este cand esti fericit de fericirea celuilalt!
La varste mici,ba chiar si pe urma,cu totii avem o parere extraordinara despre noi,eu-l personal este cel mai mangaiat,gadilat,umflat,si e greu sa acceptam pana si ce vrea celalalt sa ne ofere,daca nu concorda cu dorintele noastre.
De aici,mii de neintelegeri,de clipe pierdute si de inimi zdrobite!
Nu era mai bine sa-l privim sincer pe celalalt in ochi si sa-i oferim tot ce putem,atat timp cat il avem langa noi?
Pentru ca n-am fi patit nimic!
L-am fi bucurat,in loc sa-l intristam, l-am fi tinut aproape, in loc sa-l alungam si regretele de azi n-ar mai fi existat...
Dar, cum am spus, suntem egoisti si plini de orgoliu...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Dar iti poti da seama ca aceea persoana merita mai mult!
Buna!
Si eu mi-am pus de multe ori intrebarile astea.
Pai...de obicei cam asa se intampla... apreciem persoana care a plecat de langa noi, care ne-a parasit, persoana cu care nu am mai vorbit o lunga perioada de timp.
Nu pretuim destul persoanele atunci cand trebuie, nu ne dam seama ca dupa vom regreta ca nu am facut acest lucru, ca nu i-am pretuit, ca nu am facut ceva la momentul potrivit.
Persoanele vin si pleaca...trebuie sa aratam si sa spunem ceea ce simtim la momentul potrivit, dar nu toti fac asta, chiar nici eu.
Nu putem schimba asta...asta suntem noi, oameni.
Pa, pa!
Suntem asa fiidca asa am fost invatati (educati). Inainte oamenii nu erau asa nu faceau diferente fete/baieti spuneau totul pe fata.
Pai eu una nu pot arata anumite sentimente si nu pot spune ceea ce simt. ex: daca imi place de un baiat(in cazul meu) nu-i pot spune, am o tragere de inima, asta mi se intampla mie 
.
Asta ni se intampla tuturor
In mod normal ar trebui sa te duci sa ii spui.
Doar nu e sfarsitul.
De ce nu eşti fericit când ai curent electric, în schimb, eşti trist când se ia curentul?!
Corect,sau din inconstienta.
Putem rani cu adevarat numai persoanele pentru care insemnam ceva, si in mod smintit, profitam de permisiunea lor...ca sa plangem apoi.
Pentru ca cand o avem nu ne dam seama cat de importanta si speciala este pentru noi respectiva persoana.Atunci cand o pierdem realizam ca-o apreciam pentru ca deja a plecat si i-ai analizat calitatile si defectele si stii ca ti-o poate lua altcineva!
Mhmm,nu stiu dar eu i-am oferit unei fete de 19 ani tot ce avea nevoie,dragoste, afectiune, tandrete, vorbe calde si dulci. Tipa mi-a dat cu jet, mi-a bagat pe gat faza cu 'doar simpli prieteni' poate i-am oferit totul dintr-o data.My bad. Oricum, viata merge inainte, va veni o vreme cand isi va da cu pumni in cap.Cand avem un lucru langa noi, cand e langa noi mereu, ne obisnuim cu el, numai dam 2 bani pe el. Dupa ce ajungem sa il pierdem,sau sa ducem lipsa de unele lucruri, atunci ne amintim de aceea persoana care era langa noi si ne spunea 'capu sus, sunt alaturi de tine'. Insa in zadar cauti aceea voce cand ai cautat sa o indepartezi. Dragoste cu sila nu merge... Dar de cele mai multe ori, suntem prea raniti, prea dezamagiti si prea obositi sa speram la ceva mai bun 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
