De ce e viata asa de dura? De ce din cauza unor parinti care nu ma vor si din cauza trecutului meu nu pot sa am prieteni sau a iubesc pentru binele lor si al meu? De ce mi se intampla mie asta si de ce nu exista oameni debincredere pe lume? De ce nu mai poti avea incredere nici macar in parinti sau in prietenul cu care ai crescut si copilarit? De ce eu pot ajuta pe toata lumea iar pe mine sa nu ma poata ajuta nimeni? Chiar trebuie sa traiesc singur si fara prieteni? Oare merita sa traiesc asa? Oare e bine sa ma gandesc si la binele meu nu si la al altora cum am facut mereu si e bine sa fiu judecat pentru asta? De ce tocmai eu? Din toti oameni de pe planeta de ce am fost ales sa am atata ghinion si de ce toata lumea ma tradeaza pentru niste nimicuri? Mai exista oameni in care sa ai totala incredere?

Nu mai gandi negativist. E doar o etapa, nu cred ca vei gasi ajutorul aici. Cred ca un psiholog te-ar ajuta mai mult.

Crede-ma trec putin prin ceea ce treci si tu. Parintii mei divorteaza se cearta zilnic si tot asa. Un sfat tine capul sus nu-te lasa batut Dumnezeu v-a avea grija de fiecare

Nu esti singurul care trece prin asta!
Tine minte:Odata si-o data tot va fi bine!

Asta in cat timp va fi ca astept momentul asta de 17 ani?

Daca vrei lasa un id de mess sau da add la id asta maryo_maryo_95 si iti zic toata povestea si apoi iti poti da cu parerea si sa vezi daca ma poti ajuta.

Fii mai optimism... nu mai pune totul la suflet :* daca vrei ceva ce te va face sa fii mai optimist uitete la documentarul the secret :*

Hmm lam.vazut secretul e in optimism ia id meu daca vrei si vbim pe mess si iti zi povestea mea.Id il gasesti mai sus.

Ai 17 ani si te simti singur pe lume, parasit si tradat de toti, parinti, prieteni...
Eu am 40 si-ti spun ca gresesti.
Esti mult prea tanar ca sa fii atat de dezamgit si disperat!
Intotdeauna vin momente in viata cand...NU MAI POTI!
Te sufoci,vrei sa-ti iei campii,urli mut intre oameni fara ca nimeni sa te auda,ii vezi trecand indiferenti pe langa tine,isi continua vietile fara sa le pese ca tu existi!
Ei,aici,in exact momentul asta demonstrezi calitatea ta de om.
Ori te spanzuri-care e solutia simpla si lasha,ori depasesti momentul si-ti continui viata,incercand sa afli de ce mama supararii te-ai nascut tu pe pamantul asta!
Si,cand te gandesti cati copii muribunzi zac palizi pe paturi de spital,cu boli grave si se lupta pentru viata lor,parca nu-ti vine sa-ti arunci viata ca pe o plasa de gunoi la ghena blocului...
Asa ca,tragi de tine si cumva,supravietuiesti.
Amara lectie,dureroasa,dar necesara,face parte din maturizare.
Intr-o zi vei deveni un tanar increzator in tine, un barbat hotarat, la care jumatatile de masura nu incap!
Si, atunci, pazea!
Deci?
Ce alegi?
Sa-ti plangi de mila sau sa-ti stergi lacrima din suflet si sa mergi inainte?

Dacă îţi pui încrederea în toată lumea şi ai tot felul de aşteptări din partea celorlalţi, îţi meriţi soarta de plângăcios. Trebuie să ai încredere în TINE, nu în ceilalţi.