Domnul Iisus spune '' Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti.’28 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.''
Iisus spune, vreau sa intelegeti ca totul incepe din mintea omului, ochii sunt lumina trupului, aveti grija ce priviti.
Masturbarea este un pacat pentru ca se bazeaza pe o curvie a mintii, Iisus spune nici macar sa nu o poftim din priviri.
Autosatisfacerea, pornografia, nu sunt altceva dect dependente care te distrug. Ele nu implinesc nimic, ai impresia ca te implineste dar este doar o minciuna, Nu vei face altceva decat sa dai startul unui sir lung de probleme, aceasta nevoie sexuala nu poate fi implinita cu relatii la intamplare sau cu masturbarea, vei vrea mai mult, si mai mult, si mai mult, si dupa mult timp, si dupa multi bani pierduti aiurea, bani care puteau fi donati unui copil dintr-un spital spre exemplu, vei realiza un lucru, totul a fost in zadar, nu ai facut decat sa torni apa intr-o galeata cu o gaura de 10cm, niciodata nu va fi umpluta.
Dumnezeu a creat relatiile sexuale doar in cadrul casatoriei, doar in casatorie intre un sot si sotia lui, aceasta dorinta sexuala poate fi implinita. Este ca si cum aveti pe masa un castron, ambii puneti in el, ambii va impliati, ambii oferiti. Dar in relatiile sexuale la intamplare, doar tu oferi, ea nu are nici un interes asupra ta decat sa iti ia banii.
Poate acum vei avea senzatia de distractie, de placere, de bucurie in a merge la prostituate, dar tine minte ca exista o zi cand muzica se opreste, luminile se sting, bucuria pleaca, banii se duc, probleme apar, si realizezi ca de fapt tot ce ai facut a fost degeaba, si acum esti singur exact ca la inceput, cu ceva amintiri, dar amintirile nu te pot tine in brate atunci cand vei avea nevoie de sprijin intr-o problema, asa cum poate face o sotie, desigur exista si familie si prieteni care o pot face, dar exista o relatie foarte profunda in casatorie, uneori simti sentimentele celuilalt fara macar sa fie nevoie sa ti le impartaseasca.
Este dovedit faptul ca filmele pornografice schimba orientarile sexuale si deregleaza creierul. O persoana normala, daca este expus filmelor pornografice, dupa un timp ajunge sa se uite la incesturi, filme cu homosexuali, filme cu varstnici, aimale, etc.
Producatorii filmelor pornografice nu sunt prosti, ei stiu ce scenarii si ce ''poveste'' sa inventeze pentru a te face dependent, totul este gandit pentru a te prinde, este un intreg marketing in spate.
Daca treci printr-o astfel de etapa, trebuie sa renunti la filmele pornografice si autosatisfacere, renunta la aceste lucruri pacatoase.
Canalizeaza-ti energia in altceva, citeste, invata, mergi pe bicicleta, deseneaza, iesi in natura, etc.
Citeste noul testament, Hristos te iubeste.
Nu e, conform deismului, care e mult mai openminded si probabil mai adevarat decat unele religii/filozofii, daca esti ortodox, probabil ca e totusi, dar in general eu unul, daca as fi fost creatorul, nu as fi etichetat-o pacatoasa
Nu este pacatoasa. cei care zic ca e pacatoasa sunt habotnicii spalati pe creier
"Laba duce la impotenta" e delir mistic. La fel de bine se poate spune ca baut apa duce la impotenta. Ha, ha, ha!
Nu-i păcat! Când îți spermezi gacii după visele alea erotice de noaptea trecută și ai omorât creația ce-ai făcut păcat? ți-o fi luat Dracu sula-n mână noaptea. Singură chestie care trebuie să o ții minte legată de masturbare este balanța, nu exagera (nu fă hobby din ea) și folosește imaginația, mai bună ca porno-ul (există adicții legate de vizionarea porno-ului , plus că oricum îți oferă o imagine care nu-i legată de realitate și cum funcționează sex-ul).
Iti las un document cu texte selectate de mine. Sper sa se inteleaga legatura pentru a trage o concluzie. Este si pe spaniola ca nu am timp sa il ordonez.
Din punct de vedere moral, afectele pot deveni rele prin satisfacerea lor exagerată, dar pot deveni și bune, dacă rămân în granițele lor, servind existenței biologice a omului și îndreptându-se exclusiv spre Dumnezeu. În acest caz, se produce un transfer al puterii manifestată de aceste afecte în favoarea spiritului, crescând plăcerea pentru bunurile spirituale.
Pentru a putea fi ținute în limitele necesare omului pentru a trăi și a nu le lăsa să alunece în păcate și apoi în patimi, este nevoie de o asceză a trupului, manifestată în mod concret, în viața creștină, prin post. Această practică reprezintă o permanentă aducere aminte că, viața noastră, ca și creația întreagă, nu ne aparțin întru totul. Prin această experiență fundamentală, asumată în mod conștient, creștinul este apărat de pericolul confundării creației cu Creatorul, ca și de pericolul supraestimării necesităților biologice în detrimentul nevoilor spirituale. Totuși, asceza nu înseamnă o negare a afectelor ireproșabile, „ci o convertire a lor în perspectiva unei adânci bucurii, izvorâtă din așteptarea întâlnirii cu Hristos".
San Ignacio da la regla de oro para usar bien las cosas: "El hombre tanto ha de usar dellas, (las cosas) quanto le ayuden para su fin, y tanto debe apartarse dellas, quanto para ello le impiden".
Sfantul Ignatiu ne de o regula de aur: "Omul trebuie să se folosească de ele în măsura în care slujesc menirii sale şi să se lepede de ele în măsura în care-i sunt o piedică în calea acesteia".
Sfantul Vasile scrie: "Asa se pazeste scopul infranarii, folosind atat cat avem de trebuinta, cele ce sunt mai ieftine si neaparat trebuincioase pentru viata, ferindu-ne totodata de urmarile pagubitoare ale saturarii peste masura, iar de la cele care dispun spre placere abtinandu-ne cu desavarsire".
La intrebarea: "Cum vestejeste infranarea pofta (trupeasca)?",
Sfantul Maxim raspunde la fel: "intrucat te face sa te opresti de la toate care nu implinesc o trebuinta, ci aduc o placere, si te indeamna sa nu te impartasesti din nimic, decat de cele trebuincioase vietii, nici sa urmaresti cele dulci, ci cele de folos, si sa masori cu trebuinta mancarile si bauturile".
Por consiguiente, quienes se comprometen a seguir la senda de la continencia, deben refrenar su cuerpo, negándole los deleites, practicando, en cambio, vigilias, ayunos y cosas semejantes.
Nos ofrece un ejemplo el Apóstol, cuando dice: Quienes compiten en la carrera, se privan de todo (1 Cor 9, 25). Y un poco después añade: Castigo mi cuerpo y lo someto a servidumbre, no sea que, habiendo sido heraldo para otros, resulte eu descalificado (v.27). Enseñó de palabra lo que había cumplido con sus obras. Después de haber dicho no vivamos en amancebamiento y libertinaje, añade: Y no os deis a la carne para satisfacer sus concupiscencias (Rom 13, 13-14).
Con razón dice «concupiscencias», o sea lo que es voluptuosidad, porque en cuanto a las necesidades naturales, lo corporal ha de ser atendido. Lo dice también el Apóstol: Nadie aborrece su propia carne, sino que la alimenta y la cuida (Ef 5, 29).
l
Tiene pudor del cuerpo a causa de ese estado de su espíritu, al que la teología y la psicología dan la misma denominación sinónima: deseo o concupiscencia, aunque con significado no igual del todo. El significado bíblico y teológico del deseo y de la concupiscencia difiere del que se usa en la psicología. Para esta última, el deseo proviene de la falta o de la necesidad, que debe satisfacer el valor deseado. La concupiscencia bíblica, como deducimos de 1 Jn 2, 16, indica el estado del espíritu humano alejado de la sencillez originaria y de la plenitud de los valores, que el hombre y el mundo poseen "en las dimensiones de Dios". Precisamente esta sencillez y plenitud del valor del cuerpo humano en la primera experiencia de su masculinidad-feminidad, de la que habla el Génesis 2, 23-25, ha sufrido sucesivamente, "en las dimensiones del mundo", una transformación radical. Y entonces, juntamente con la concupiscencia del cuerpo, nació el pudor.
Eclo 23, 6
¡Que no me domine la gula o la pasión sexual! ¡No me entregues a deseos vergonzosos!
¡Que la sensualidad y la lujuria no me dominen, no me entregues a las pasiones vergonzosas!
Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprindă şi duhului celui fără de ruşine să nu mă dai
Isus spune sa renuntam, PENITENTA, MORTIFICARE, lasa grijile lumesti
Curvia ca patima (protestantii nu au acest sens).
Sfântul Ioan Casian foloseşte termenul latin luxuria, având semnificaţia de exces sau exercitare necontrolată a funcţiilor sexuale, de risipire a ei. Curvia desemnează astfel lipsa de înfrânare în privinţa sexului, pierderea frâului sexual7
Desfrânarea este poftirea, satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale. Este o poftă fără rânduială a trupului împotriva poruncii lui Dumnezeu, lăsarea cu totul în voia poftelor trupului, care se aţâţă în noi prin simţurile noastre86. Patima desfrânării constă în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă sexualităţii sale. Folosirea sexualităţii nu ţine deloc de originea firii umane şi aceasta a apărut numai ca urmare a păcatului protopărinţilor.8
Care este semnul lacomiei pantecelui? – Cand vezi cugetul indulcindu-se la gandul unei mancari si urmaresti sa o ai neaparat sau inaintea tuturor, sa stii ca te stapaneste lacomia pantecelui. Ia aminte deci la tine insuti si la tot ce-ti sta in putinta ca sa te silesti sa nu iei cu graba din ea, ci cu buna randuiala si impinge mai vartos acea mancare inaintea altora. Dar dupa cum am spus, nu trebuie sa incetezi indata a manca, ci pazeste-te sa nu te repezi la mancare fara de randuiala. Vorbind de lacomia pantecelui Parintii cer sa nu intinzi mana la masa inaintea altuia caci acesta este un lucru necuviincios si strain de buna randuiala. Un alt semn al lacomiei pantecelui este a voi sa mananci inainte de ora randuita, lucru care nu trebuie nicidecum facut decat doar din vreo pricina binecuvantata. Dar in toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu si El ne va ajuta
Din scrierile patristice aflăm că imboldul trupesc a fost lăsat de Ziditorul spre naşterea de prunci, căci judecata dreaptă cu privire la împreunare trebuie să vadă scopul ei în naşterea de prunci. Deci cel ce urmăreşte plăcerea greşeşte în judecată, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Aşadar, unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie, împreunându-se cu ea
27. În acelaşi duh filocalic, Sfântul Ioan Casian menţionează: De fapt îmboldirea trupului a fost lăsată de Ziditorul spre naşterea de prunci şi spre continuarea neamului omenesc prin coborâre unii de la alţii, nu spre curvie [...] Prin urmare, nu firea în sine e păcătoasă, chiar dacă o folosim noi rău. Sau vom învinovăţi pe Ziditor? Oare cel ce a dat fierul spre o întrebuinţare necesară şi folositoare e vinovat dacă cel ce l-a primit îl foloseşte pentru ucidere? 28 Voluptatea este egoistă, prin urmare este păcat. Sexualitatea în familie nu trebuie a fi folosită pentru a procura plăcerea, pentru că aceasta din urmă nu trebuie văzută ca scop, ci ca mijloc în împreunarea trupească
Así, pues, esa vergüenza es inmanente. Contiene tal agudeza cognoscitiva que crea una inquietud de fondo en toda la existencia humana, no sólo frente a la perspectiva de la muerte, sino también frente a esa de la que depende el valor y la dignidad mismos de la persona en su significado ético. En este sentido la vergüenza originaria del cuerpo ("estaba desnudo") es ya miedo ("temeroso") y anuncia la inquietud de la conciencia vinculada con la concupiscencia. El cuerpo que no se somete al espíritu como en el estado de inocencia originaria, lleva consigo un constante foco de resistencia al espíritu, y amenaza de algún modo la unidad del hombre-persona, esto es, de la naturaleza moral, que hunde sólidamente las raíces en la misma constitución de la persona. La concupiscencia, y en particular la concupiscencia del cuerpo, es una amenaza específica a la estructura de la autoposesión y del autodominio, a través de los que se forma la persona humana. Y constituye también para ella un desafío específico. En todo caso, el hombre de la concupiscencia no domina el propio cuerpo del mismo modo, con igual sencillez y "naturalidad", como lo hacía el hombre de la inocencia originaria. La estructura de la autoposesión, esencial para la persona, está alterada en él, de cierto modo, en los mismos fundamentos; se identifica de nuevo con ella en cuanto está continuamente dispuesto a conquistarla.
526 Pudoarea ca circumspectie, mortificare sau cumpatare.
El pudor protege el misterio de las personas y de su amor. Invita a la paciencia y a la moderación en la relación amorosa; exige que se cumplan las condiciones del don y del compromiso definitivo del hombre y de la mujer entre sí. El pudor es modestia; inspira la elección de la vestimenta. Mantiene silencio o reserva donde se adivina el riesgo de una curiosidad malsana; se convierte en discreción.
Si un hombre no tiene dominio de sí mismo – autogobierno, templanza - estará a merced de las circunstancias del entorno, o de sus propias emociones. En tal estado su paciencia es muy baja, y sus reacciones emocionales son impredecibles. Una persona sin dominio propio o autodisciplina es una persona que no sabe callarse, que actúa con imprudencia, que no sabe decir no cuando se requiere, que no sabe cómo priorizar el tiempo, entre otros aspectos de su vida que están fuera de control.
No te dejes llevar de tus pasiones; domina tus deseos.
6 ¡Que no me domine la gula o la pasión sexual!
¡No me entregues a deseos vergonzosos!
Eclo 23, 17
El que se entrega a la pasión sexual, que arde como fuego y no se apagará hasta que se consuma. El hombre mujeriego no quedará satisfecho hasta que el fuego lo devore. Al hombre mujeriego le parece bueno cualquier pan, y no parará hasta que muera.
una pasión encendida como el fuego ardiente no cesará hasta que el fuego lo abrase; para el lujurioso toda comida es dulce, y no se calmará hasta que haya muerto.
Erosul ca dumnezeu (disconfortul in cultura).
La lucha espiritual se describe con aires dramaticos en la carta 22, en la que se advierte repetidamente de que esta es una lucha hasta el final: Mientras estamos envueltos en este cuerpo fragil, mientras llevamos este tesoro en vasos fragiles y el espiritu combate contra la carne y esta contra el espiritu, nunca esta segura la victoria. Concientes, por otra parte, de que no podemos acabar con los malos instintos y perturbaciones, sino solo moderalos y dominarlos.
Para ello es necesaria una lucha ascetica incesante en especial contra el demonio de la lujuria; nada mejor para ello que una vida de exigente mortificacion.
A esto le llaman los estoicos ataraxia, a la serenidad intelectual que nos libera de las pasiones. El sabio limita sus deseos no a lo que encuentre en el exterior, sino a lo que de él depende.
Săvârşirea virtuţii înfrânării aduce creştinului o detaşare de cele trecătoare, lumeşti şi o aprindere a inimii după cele dumnezeieşti. Depărtându-ne mintea şi inima de cele ale lumii, ne apropiem de Dumnezeu. Astfel, ne dăm seama că hrana nu este o plăcere şi o desfătare a trupului sau o dorinţă a sufletului, ci o nevoie a trupului. Conştientizăm apoi faptul că hrana poate fi o cauză a întinării sufletului prin excesul de mâncare. în acest fel ne punem ordine gândurilor şi ne deprindem şi mintea cu această virtute. Rânduindune gândurile şi nelăsând mintea să zburde, nu vom mai fi abătuţi de la îndeletnicirile sufleteşti prin grija de cele trupeşti.
1) Patima lacomiei consta in primul rand in dorinta de mancare nu pentru a ne hrani, ci pentru placerea pe care ne-o ofera, si ca aceasta placere este cautata fie prin calitatea, fie prin multimea mancarurilor, ceea ce, in ambele cazuri, constituie o pervertire a functiei nutritive, o indepartare de la menirea ei fireasca si normala. Tamaduirea lacomiei si, legat de aceasta, dobandirea virtutii cumpatarii (in intelesul strict al cuvantului), care se opune acestei patimi, se vor face mai intai prin inversarea acestei atitudini a omului, altfel spus prin primirea mancarii numai si numai pentru nevoia trupului, adica numai pentru mentinerea lui in viata si sanatos, sau pentru a-i reda sanatatea, evitand pe de o parte orice cautare a placerii, iar pe de alta orice exces in raport cu strictul necesar. Astfel, Sfantul Vasile scrie: "Asa se pazeste scopul infranarii, folosind atat cat avem de trebuinta, cele ce sunt mai ieftine si neaparat trebuincioase pentru viata, ferindu-ne totodata de urmarile pagubitoare ale saturarii peste masura, iar de la cele care dispun spre placere abtinandu-ne cu desavarsire". La intrebarea: "Cum vestejeste infranarea pofta (trupeasca)?", Sfantul Maxim raspunde la fel: "intrucat te face sa te opresti de la toate care nu implinesc o trebuinta, ci aduc o placere, si te indeamna sa nu te impartasesti din nimic, decat de cele trebuincioase vietii, nici sa urmaresti cele dulci, ci cele de folos, si sa masori cu trebuinta mancarile si bauturile".
Llamamos mortificación cristiana al conjunto de virtudes o disposiciones que tienden a reprimir y hacer morir, tanto como sea posible, lo que en nosotros mismos es causa de pecado, es decir, la carne o viejo hombre. Se aplica a hacer morir a la naturaleza, no en lo que tiene de bueno, y que es obra de Dios, sino en lo que tiene de viciado y de desordenado, y que es consecuencia del pecado original.
El fin de la mortificación es permitir en nosotros el crecimiento y pleno desarrollo del hombre nuevo. Por eso es, en realidad, una vivificación. «No morimos sino para vivir; todo el cristianismo y toda la perfección se resumen a esta muerte y a esta vida» (PADRE CHAMINADE). Morimos a una vida inferior, la vida de la naturaleza viciada, para vivir una vida superior, la vida divina de Cristo. Renunciamos a la triple concupiscencia, esto es, a las riquezas perecederas, a los goces envenenados de los sentidos, a las vanas grandezas de este mundo, para alcanzar en la unión eterna con Dios el único bien verdadero, la única verdadera dicha, la única verdadera grandeza.
Nu există vreo luare de poziție oficială a Organizației Mondiale a Sănătății, Asociației Medicale Americane, Asociației Psihiatrice Americane, Cochrane sau Asociației Psihologice Americane din care să rezulte că adicția de sex/porno/masturbare ar fi un diagnostic valabil.
Asa-i ca nici nu l-ai citit? "Neither the DSM-5 nor the ICD-11 classify pornography as a mental disorder or addiction."
Si daca tu crezi ca exista o astfel de luare de pozitie, da sursa ei, unde o pot gasi (internet, revista stiintifica, tratat medical, etc., citata cu numarul paginii cu tot).