De ce nu imi pot uita prima dragoste? -_- Nu il mai iubesc,dar o parte din mine inca mai tine oarecum la el.N-am mai vorbit de aproape un an(in decembrie se face un an) si totusi inca sunt constienta de existenta lui, ca sa spun asa.Ce sa fac?

Traiesti cu gandul asa pana scapi de griji, nu te mai gandi la ce nu vrei.

Niciodat nu il vei putea uita si nici sa nu iti doresti asta.A fost prima ta dragoste❤️

Cand spui ca nu mai vrei sa te gandesti la cineva, atunci te gandesti la acel cineva.

Si mie imi vine in minte una rareori dar imediat o sa ma angajez si sper ca serviciul sa ma faca sa uit mai bine.

O dragoste o uiti prin o dragoste si mai mare.
Daca vrei asa mult sa l uiti gaseste pe cineva de care sa te indragostesti

Prima dragoste, prima iubire nu poate fi uitata niciodata.

Da,stiu despre ce vorbesti
Nu stiu de ce, dar nici eu nu pot sa "uit" un tip la care am tinut foarte, foarte mult. Cu totul ca am cunoscut un baiat care pare perfect pentru mine:e calm credincios, la locul lui si ma simt foarte bine in prezenta lui. Dar mereu am tendinta sa il "compar" cu tipul respectiv...Nu l-am vazut toata vara, dar imi amintesc aminirile alea pe care le avem impreuna si nu vor sa imi iasa odata din cap )
Deci, in concluzie, vorba aia "prima dragoste nu se uita niciodata"

Raspunsul meu ar fi: prima dragoste nu se uita niciodata. Sunt lucruri ce nu se uita: primul sarut, primul "te iubesc", prima imbratisare. Nici eu nu pot sa uit dar m-am impacat cu gandul. Secretul consta in a fi tare si a arata vietii ca nu te doare. Sfatul meu nu e sa incerci sa il uiti, sa incerci sa te impaci cu gandul dar sa-ti faci ziua de maine mai buna ca cea de ieri.

De uitat nu ai sa uiti niciodata, dar sentimentele se vor diminua in timp. Eu am trecut prin multe relatii si am amintiri din toate. Aceste amintiri sunt ca o informatie, nu ma fac sa retraiesc sentimente din trecut sau sa adopt o anumita atitudine. Exista si o exceptie, ceea ce am considerat si atunci si acum marea mea dragoste. A fost a treia relatie pe care am avut-o, intre 16 si 18 ani ai mei. Nu am putut trece niciodata peste pierderea ei si ma mai gandesc la ea si acum, dupa multi ani. Niciodata nu m-am potrivit cu cineva atat de bine, nu am iubit pe cineva si nu m-am simtit iubit de cineva atat de intens si de adanc.

De uitat n-ai s-o uiti niciodata, dar ai sa inveti sa traiesti cu asta, va deveni o bucata din viata ta si vei invata sa o accepti.Cu recunostinta si cu zambet.
In timp,amintirile se vor estompa,dar vor ramane acele momente pozitive care iti amintesc de prima ta dragoste si orice comun,orice coincidenta din jur,ti-o va aduce in minte.
La fel,si in clipele tale nefericite sau de singuratate,tot prima ta dragoste iti va veni in minte.
Si asta,pentru ca a fost prima oara cand ai oferit cu atata putere,cand ai sperat cu atata disperare si ai crezut total, intr-un singur om!
Asta nu se poate uita, nu complet.
Vei mai iubi si pote vei iubi cu si mai multa putere, cu si mai multa patima, dar prima dragostea a fost cea care ti-a ridicat valul de pe suflet si te-a invatat sa darui si sa te oferi.
Nu e de uitat...

Pai e naspa ca nu ati mai ramas macar prieteni sau amicii.Incearca sa nu te mai gandesti la el, sa iti traiesti viata ca si cum nici nu ar exista si sa stii ca el face parte din trecutul tau.si acolo ar trebui sa ramana

Pentru ca prima iubire nu se uita nicio data.am trait-o si pe asta.a fost prima mea iubire adevarata adica intelegi ce spun, am fost a lui cu totul si ne-a iubit foarte mult dar ne-am despartit si au trecut 3 ani de cand eu sunt cu altcineva dar ma gandesc mereu la el si regret ca ne-am despartit si as vrea sa dau timpul inapoi si ma intreb mereu cum ar fi fost daca as fi ramas cu el inca si acum.asta e chiar nu se uita prima iubire.imi pare rau pentru tine.

Cui pe cui se scoate...
Poate nu o poti uita, dar o poti arhiva

:* si mie pentru tine.asta e, poate toti trecem prin asa ceva