De ce relatiile de iubire nu pot fi un vesnic inceput? La inceputul unei relatii de iubire suntem respectuosi, comunicativi, avem grija la orice cuvant scoatem pe gura,vorbim calm si frumos ca sa nu-l ranim pe celalalt, dam tot ceea ce e mai bun din noi... Dar dupa ce trece un timp din acea relatie ( un an de exemplu), nu prea mai stim ce inseamna ala respect, ne permitem sa mai si jignim, sa tipam, ne permitem orice, ne permitem sa comunicam cand avem noi "chef", ne permitem sa ranim persoana de langa noi, sa o ignoram, sa o facem sa planga si asa mai departe. De exemplu, eu cand l-am cunoscut pe prietenul meu, spunea ca el nu suporta sa vada pe nimeni plangand si multe chestii din astea, dar, acum dupa doi ani de relatie, daca ma face sa plang, sta cu mainile in san si ma lasa sa plang, nu-si mai recunoaste nici un fel de vina, ma face numai pe mine vinovata de problemele relatiei.
M-am despartit de multe ori de el, eu chiar am vrut sa il uit. In prima faza el accepta sa ne despartim, dar a doua zi ma cauta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nici iertare nu-si cere, nici nimic. Cum ar trebui eu sa reactionez in situatia? Sa-l ignor? Nu l-am ignorat niciodata, i-am raspuns la telefon mereu dupa o cearta, poate asta e cea mai mare greseala a mea. Chiar daca m-am despartit de el de multe ori, el nu a simtit ca ma pierde, pentru ca daca ma suna, ii raspundeam. Dar ma gandesc, daca-l ignor ce rezolv? Poate mai mult rau imi fac mie daca nu-i raspund cand ma cauta el, ca eu nu-l caut

Simplu, pentru ca la inceput toti avem o masca, pentru a le face celorlati o impresie pozitiva. Dupa ceva timp insa, aceasta masca dispare si ne aratam adevarata fata.

Gresit, asa te-ai comporta cu mine daca am incepe o relatie( ca exemplu)ma minti si alte alea? pai nu e frumos. Noi schimbam situatia din cauza monotoniei care intervine la momentul cand credem ca ne cunoastem indeajuns, dar putem sa ne facem zilele fericite fara sa avem nici-o secunda de gelozie, jignire, invidie si alte chestii care contravin iubirii. Daca in relatie exista comunicare si respect trebuie sa existe si intelegere ( sa lasam unul de la altul cand intram intr-o polemica) si daca exista intelegere iubirea vine de la sine, daca nu am dreptate sa ma calce vaporul, na!

Daca il ignori ce rezolvi? rezolvi circul asta care este intre voi, asta daca nu doresti sa aveti doar o relatie pentru sex, nici tu nu sti ce vrei de la tine.Fa incercarea de a nu-i mai da atentie 2 saptamani de zile sa vezi ce repede te uita

Da, stiu. M-ar uita si in doua zile, nu in doua saptamani. Multumesc

Si nu am vrut sa am o relatie pentru sex. Eu chiar am pus suflet si am iubit, pacat ca nu s-a meritat, nu voi mai face greseala asta vreodata

Te obisnuiesti cu persoana respectiva, deja nu mai esti atent la cum reactioneaza pentru ca ii sti deja reactiile.la fel ca iubitul tau, nu isi cere iertare si nu te impaca pentru ca stie ca il ierti de fiecare data.nu este o relatie sanatoasa, stiu asemenea caz concret si crede-ma ca nu se va schimba nimic in bine, numai in mai rau.se va obisnui ca ii vei ierta chiar orice si va forta limita asta care si asa de abia exista iar singura caruia ii va parea rau sau care se va gandi la o solutie vei fi tu, pentru ca lui ii convine de minune asa.intreaba-te doar daca o sa mai rezisti la mult mai mult de acum incolo.multa putere iti doresc pentru ca o sa ai nevoie

Anda, daca ai vazut bine eu am scris"daca", te felicit ca existi si ca faci parte din acelea care stiu ce este o relatie si fac tot posibilul sa o aduca pe linia de plutire

Daca stai sa te gandesti ca totul poate fi lapte si miere te inseli. Exista si zile bune si zile rele. Daca iubesti omul nu te gandesti ca numai este ca la inceput, nici nu are cum pentru ca deja il cunosti.De ce l-ai ignora? fii alaturi de el, are ca tot omul zile, daca tu nu il intelegi, atunci cine? cineva de pe strada? nici atat.Tu trebuie sa il iubesti, sa ii fii sprijini chiar daca se enerveaza si alte lucruri.Toata lumea plange, poate nu este sensibil ca tine, ce ar putea sa iti faca? numai ai 5 ani ca sa fugi la mami in brate.Fii multumita ca este langa tine, apreciaza omul pentru ce este, iar daca dai ceva, da cu gandul ca doar dai, nu ca sa si primesti inapoi.

Pai e si normal sa fie asa, la inceput e ca la inceput, nu vrei sa ranesti acea persoana si esti mult mai atent la ce zici. Chestia asta se intampla si intr-o scoala noua, la un loc de muna nou etc. Dupa ce te acomodezi e normal sa iti permiti mai multe, e normal sa mai intervina certuri, ca asa e viata.
Cat despre situatia ta, tu ao cam gresit, l-ai lasat sa-si bata joc de tine, te plangi ca nu-si cere scuze dar tu i-ai acceptat asta, daca ii spuneai din prima ca nu maia re ce vrbi cu tine pana nu spune ca ii pare rau era altfel.

Apreciez gandirea ta, dar omul mai are si o limita. Dar gandeste-te, numai el trebuie sprijinit, numai el are nevoie ca eu sa fiu alaturi de el, numai el trebuie inteles? De ce aud mereu numai el, el si iarasi el? Dar eu? Cu mine cum ramane? Asta nu inteleg. Sunt si eu om. Am si eu nevoie sa fie el alaturi de mine, am nevoie sa ne fim alaturi reciproc, ca doar de asta suntem doi intr-o relatie. Nu ofer iubire doar ca sa primesc iubire inapoi, dar macar un pic de intelegere si respect nu merit? Macar sa recunoasca si el cand greseste nu merit? Merit numai ca el sa dea vina pe mine? Poate ma iubeste si el, nu zic nu. Dar stii, eu nu cer luna de pe cer, nu cer iubire ca-n povesti, cer intelegere, cer sa nu mai fie asa orgolios, atat. Pentru ca m-am resemnat ca nu mai poate fi nimic ca la inceput, dar eu il iubesc, de asta inca lupt...