Deci lucrurile pentru mine stau cam asa:
Am o relatie de peste 7 ani, cu un tip pe care l-am iubit mai mult ca viata, dar care a inceput sa se raceasca de mine, pana in punctul in care ma suna doar odata pe zi, desi locuim la nici cinci minute departare unul de altul(cu masina), si cand ma suna o face pentru ca de obicei are nevoie de ceva. Cand i-am spus ca s-a racit de mine a recunoscut, si a spus drept in fata ca nu am fost de mult timp printre primele locuri in viata lui, fiindca prima familia, si nevoia de a-si face o cariera sau cel putin un start in viata.

La care eu i-am spus ca voi incepe sa ma racesc si eu de el, si ca atunci cand voi ajunge la fund, nici el nici nimeni altcineva nu ma poate aduce inapoi.

Si de doua saptamani, am cunoscut un tip pe net, dar cu care nu m-am intalnit niciodata, fiindca distanta dintre noi e imensa. Si dupa ce am discutat cateva ore bune la prima "intalnire", i-am spus clar si raspicat ca am prieten, ca ii sunt fidela, si nici nu se pune problema sa imi doresc sa il insel, in ciuda faptului ca relatia noastra atarna de un fir de ata. La care el mi-a spus ca e mai mult decat dispus sa vina in Romania cand voi fi sigura de ceea ce simt si ce am de gand, si daca nu am de gand sa ma despart de prietenul meu, el va avea nevoie de ceva timp sa treaca peste sentimentele pe care le are pentru mine.

Eu am 21 de ani, si stiu ca inca am toata viata in fata. Doar ca incerc sa iau o decizie bazata pe rationament si obiectivitate-ceea ce e cam imposibil, dat fiind faptul ca sunt intre doua etape extrem de importante in viata mea.

Problema mea e urmatoarea: inca imi este foarte greu sa iau o decizie. ce ar trebui sa aleg? sa trec peste sentimentele ce inca sunt tinute bine in mine, fata de tipul pe care l-am intalnit de doua saptamani, si sa continui relatia cu prietenul meu, sau cel putin, sa ii acord inca o sansa? Evident, imi este foarte greu sa uit asa usor 7 ani impreuna. Doar ca, daca inca m-ar fi iubit asa cum spune ca o face, ar fi luptat sa imi arate ca s-a schimbat, asa cum spune, nu? Pe cand, el nu face nimic in sensul asta.
Sau sa pun punct relatiei si sa vad ce are viata pentru mine? Evident, nu ma culc pe o ureche, si ma astept ca cel de-al doilea tip sa vina si sa renunte la tot pentru mine, din secunda doi. Dar e limpede ca sunt ceva sentimente intre noi. Se simte atractia chiar si fara sa ne vedem.

Deci va rog nu judecati. Dati-mi un raspuns sincer. Voi ce ati face daca ati fi in situatia mea?

Noi nu avem dreptul sa te judecam, dar putin comentariu putem face. La cei 21 de ani (multi inainte!), vorbesti prostioare ca si o fetita de 13 ani ( ai iubit un baiat mai mult decat propria viata!?). La sfarsitul acestei mari iubiri, ai cunoscut un alt baiat, acum doua saptamani, el deja te iubeste, si pentru iubirea voastra este in stare sa se jertfeasca, venind in Romania. Tu realizezi ceea ce spui?
Sfatul meu este sa faci un pas inapoi, sa rupi ambele relatii de iubire. Daca-ti face bine, poti plange pana te linistesti, dupa care spala-ti frumosul tau chip cu apa rece si porneste pe un nou drum. Cauta-ti un baiat "loco" care poate sa te iubeasca asa cum iti doresti tu. Bafta, si sa fii sanatoasa!

Mersi frumos, in primul rand.

Problema nu consta in faptul ca sunt tentata sa dau vrabia din mana cu cioara de pe gard. Cum am spus si prima data: nu ma culc pe o ureche, si sunt perfect convinsa ca sansele ca eu sa am o relatie cu respectivul sunt undeva aproape de zero.
Si spune-mi te rog sincer, fiindca presupun ca esti baiat: poti iubi o fata, dar in acelasi timp sa te folosesti de ea din punct de vedere financiar, sau atunci cand stii ca familia ei trece prin cele mai groaznice momente date unui om, tu sa nu o "onorezi" cu nici macar un telefon in care sa o intrebi cum se simte?
Astea sunt insa doar detalii. Gandul de a ma desparti de el staruia de mult in mintea mea, si prietenul meu stia asta, si a spus sa ii mai dau o sansa. Iar de atunci au trecut mai bine de 6 luni, si el nu a miscat un deget sa refaca situatia, in vreun fel sau altul. Tu ce crezi? Iar acum vine tipul asta de care spuneam mai devreme, si ma face sa realizez ca de fapt o relatie ar trebui sa fie de fapt si de drept bilaterala, nu unilaterala.
Stiu ca poate nu are sens ce spun, pentru ca nici eu nu stiu ce si cum sa cred. Sa aleg o viata de una singura, sau o relatie care s-ar putea sau nu sa insemne de fapt nimic altceva decat tot singuratate pentru mine?

Iti multumesc pentru raspuns. Da, stiu ca suna prosteste. Si nu vreau sa sune ironic sau sarcastic, dar daca ai fi citit cu atentie cand am spus ca l-am iubit mai mult ca viata, am pus verbul la timpul trecut. Si nu am spus ca cel de-al doilea ma iubeste, sau il iubesc. Ar fi o tampenie imensa sa spun asta.
Sentimentele de care am spus pot fi foarte bine unele aflate ceva mai sus de treapta prieteniei, si tocmai din cauza asta am si pus intrebarea aici: inca e mult prea devreme sa vorbesc despre iubire, cand eu nici macar nu am incheiat relatia de acum.

Si imi cer scuze daca felul cum am explicat a indus in eroare. Vorbeam despre un posibil viitor. Atata tot. Si pentru a ajunge sau nu la acel viitor, trebuie sa iau anumite decizii rationale. Pe care, evident, mi-e dificil sa le iau, din moment ce sunt implicata emotional.
Dar, inca o data, multumesc.

Și la ce te-ai aștepta, după 7 ani sa te sune la fiecare 10 minute să-ți spună...nimic? Orice om ar trebui să aibă chestii mult mai buen de făcut decât sunatul toată ziua fără a vrea să spună nimic.

"a recunoscut, si a spus drept in fata ca nu am fost de mult timp printre primele locuri in viata lui, fiindca prima familia, si nevoia de a-si face o cariera sau cel putin un start in viata."
Ai 21 de ani zici, dupa ce te-ai fript vrei sa te m-ai arzi inca odata? Uita-i pe-amandoi
1. Primul s-a saturat de tine, si cred ca iti dai si singura seama la ce ma refer
2. La tine e ca la impinge tava, primul venit primul servit? Nu avea incredere in cel de pe net pentru ca nu sti ce ganduri ascunse are.
ai avut 7 ani de relatie si ai ramas aceeasi naiva ca la 14 ani, pe viitor cauta un baiat cu suflet mare nu cu chp de fat-frumos, cauta sa inveti sa citesti interiorul omului nu exteriorul.Fa o pauza de baieti de minim 3 luni de zile si puneti ordine in viata, incearca sa vezi viata cum este ea si cat de parsiva ca nu tot ce zboara se mananca, asta este o parere nu un sfat ca in definitiv si pana la urma urmei tot ce te taie capul faci

De la 13 ani esti cu prietenul tau actual? Este primul tau prieten?:o

Scuze.14 ai 21.

Bun. Spuneai că el ți-ar fi transmis, că pentru el niciodată n-ai ocupat locul de vârf în viața sa. Și-ai enunțat câteva "locuri"..printre care și cariera. Cum poate el să profite financiar,când pentru el cariera a fost atât de importantă?
Poate că ar trebui să găsești într-adevăr pe altcineva, pentru că el e posibil ca deja să aibă.
Nu te simți descurajată de comentariile răutacioase. Și conștientizează singură, că unicul ajutor în viață îl primești de la tine inseți, restul este sprijin...
Ai grijă de tine, s-auzim de bine!

Daca relatia s-a racit si trecutul e tot ce va tine impreuna... ce rost are? El mai are sentimente? Mai bine ai incerca sa o iei de la inceput. Esti tanara, ai o viata in fata. Vei ramane langa o persoana care nu iti mai acorda atentie ca sa renunti mai tariu, sau sa nu poti sa mai renunti? Cu tipul de pe net, nu ar trebui sa-ti faci sperante. Oricum pune ratiunea inainte sentimentelor. Bafta