Deci s-o luam de la inceput...


Am avut o relatie cu o fata timp de vreo 1an si 4 sau 5 luni.....totul a mers exceptional ne iubeam extrem de mult ne respectam ne incurajam deci totul a mers exceptional fara certuri fara suparari fara nimic rau...pur si simplu era foarte multa empatie intre noi si tot timpul ne puneam unul in pielea celuilalt si evitam certurile prin mici pauze de cateva ore sau maxim 1 zi.
Dupa un timp am simtit ca incepe sa se raceasca si am intrebat-o ce e...a inceput sa incerce sa ma linisteasca ca nu e nimic dar totusi eu simteam ca o mica minciuna se ascunde...
dupa ceva timp am aflat ca pariinti ei nu sunt de acord cu relatia noastra si ca i fac capul calendar zi de zi de zi si fiind pe banii lor plus o fata bine educata si cuminte nu incalca niciodata porunciile pariintilor. S-a decis sa-mi spuna ce s-a intamplat si ca nu stie ce sa faca doar ca nu poate face nimic in priviinta pariintilor atat timp cat noi nu vom fi la acelasi nivel social pariinti ei nu vor fi niciodata de acord...
Am trecut la stadiul de amici cu durere in suflet...a mai tinut 2 saptamani dupa care eu am rupt-o definitiv si nu am mai vb cu ea timp de vreo 7 sau 8 luni nu mai tin minte exact stiu doar ca in tot acest timp eu nu am putut sa o uit si nici nu am reusit sa ma atasez de o alta fata chiar daca incercasem simteam vinavatie in suflet si o lasam balta...
Dupa 7 sau 8 luni cum ne-am reintalnit pe strada in mod intamplator, am iesit la o mica plimbare intr-un loc mai singuratic si de acolo lucrurile au inceput sa o ia o alta intorsatura ne-am amintit cu placere de clipele frumoase petrecute impreuna pana sa ajuns din nou la imbratisari saruturi intalniri etc......Deci o reimpacare...
Am mai continuat relatia asta inca vreo 2 sau 3 luni la distanta ea fiind plecata din oras la facultate in alt oras pana a avut loc o cearta din cauza departarii si timpului scurt in care ne vedeam a inceput sa fie presiune mare in relatie si ne certam destul de des pana cand eu i-am zis prima data la nervi ca ar trebui sa o rupem pentru ca numai ne amagim asa si nu i-am mai raspuns cateva zile.
dupa ce am cautat-o sa-mi cer scuze sa incerc sa repar ce am facut mi-a spus ca si ea s-a gandit mai bine si ca ar fi mai bine sa ramanem "Doar prieteni" atunci m-am suparat si am zis"nu nu vreau sa raman prieten cu tine atat timp cat te mai iubesc si tu inca ma iubesti de asemenea asa ceva nu am sa accept"
Dupa cateva zile am sunat-o am intrebat-o daca decizia ramane luata si mi-a raspuns ca da si atunci am rugat-o frumos sa nu ma mai caute absolut deloc sa lese loc sa ne refacem amandoi sa sa se rupa definitiv totul intre noi si daca destinul va vrea sa mai fie o prietenie candva intre noi va fi daca nu avem o fiata inainte fiecare dintre noi.
Bun toate bune si frumoase"Glumeam)) a fost foarte dureros primele 2 3 luni dar am reusit sa accept situatia si chiar nu ne-a,, am mai cautat absolut deloc unul pe celalalt"
Dar intrebarea mea este de ce continui dupa 2 ani si ceva de la despartire eu continui so mai visez nu foarte des dar si cand o visez o visez intr-un mod foarte plecut si dupa ce ma trezesc sunt trist toata ziua cand constiientizez ca totul a fost doar un vis?


Astept o parere e oare asa zisa "Iubirea vietii sau Sufletul pereche"?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook