Diferența de vârsta in cuplu.Am ajuns sa intru pe acest site datorită povestii mele de dragoste, care durează de 4 ani.Eu având 24 iar el având 45 da știu probabil voi fi judecată acum de voi din cauza diferentei de varsta...cum de am intrat in aceasta relație ce a fost in capul meu sau ca voi nu a-ti fi procedat asemenea mie, de fapt cum am mai auzit si de la prietenele mele aceste vorbe.Tin sa precizez ca nu e vorba de nici un interes financiar la mijloc.El fiind inginer sta in chirie momentan un om normal eu fiind încă studenta întreținuța de ai mei părinți.El a mai fost odată căsătorit si a divorțat acum 5 ani in urma căsătoriei au avut un copil acum are 12 ani cu care ma înțeleg foarte bine petrecem atâta timp cât își dorește copilul si încercam sa il implicam in toate activitățile noastre.In urma Divorțului sa făcut partajul si el sa ales cu o suma de banii, in timp a mai pus deoparte.Iar acum 3 ani au început construcțile pentru o noua casa casa in timp ce eu eram cu el iar azi casa este aproape gata in câteva luni se va muta.Problema mea reala este faptul ca : Eu il iubesc,foarte mult am trecut prin multe Divorțul a durat mult, a fost greu si cu custodia copilului care a rămas mamei am fost lângă el probleme la munca la dat afara sa reangajat familia lui ma Iubește si vor sa fim împreuna dar familia mea nu a fost de acord aflând la un moment dat, dar am negat nici in momentul de fata nu le-am dezvăluit adevarul nu vreau sa ii necajesc sunt convinsă ca nu vor înțelege niciodată acest gen de relație dar inimii din păcate nu am cum sa ii comand.Stau sa ma gândesc ca dintr-o simpla prietenie ne-am îndrăgostit si am ajuns aici sunt multe aspecte in fine.Am ajuns in momentul in care ma gândesc ce sa fac ce drum sa aleg? Il iubesc dar ce va fi pe viitor? El vrea sa ne mutam in casa împreuna imi amintesc ca imi spunea inainte sa facă casa ca aici vom locui noi, vom forma o familie, un copil cum se va juca bebelușului nostru in curte, a construit-o în timp ce era cu mine in timp ce mai punea o cărămidă imi mai spunea câte un vis legat de noi. Spune ca mă Iubește ca ii aduc liniște si iubire eu fiind o persoana calma si serioasa nu ies in cluburi sau alte activității mai agitate.Lumea ma condamna, ma judeca dar il iubesc avem foarte multe lucruri in comun insa ce vom face peste 10 anii unde vom fi? El va avea 55 iar eu 34 acum e bine nu se simte, se spune ca dragostea nu tine cont de nimic de vârsta, de religie etc dar asta in teorie când vine vorba de practica cred ca e altfel.A fost bine 4 ani nu m-am gândit atât de departe dar relația tot evoluează acum vreau sa ma angajez după facultate trebuie sa am o perspectiva de viitor vreau si o familie un copil.Mi-as dori sa le fac alături de el dar imi e frica ca in timp diferența de vârsta își va face simtita prezenta cu adevărat.Nu știu ce sa fac imi e greu sa las totul in urma sa il părăsesc după ce si-a pus speranțe in mine, după toate visele lui cu casa cu noi ...nu vreau sa il rănesc.Si nici nu as putea sa il vad cu alta femeie cred ca as fi răvășită de durere. Sunt multe aspecte părinții mei,vârsta,viitorul nostru nu știu ce va fi nu știu ce sa fac si totuși il iubesc nu vad cum ar fi viața mea de mâine fără el fără iubirea, liniștea si intelegerea lui fata de mine.Nu știu cum ma voi trezi dimineața stiind ca el nu mai e, nu ma mai suna de buna dimineața sau de noapte buna e greu foarte greu imi dau lacrimile când scriu numai gândul asta ma copleșește de durere ce sa mai spun de realizarea lor

O sa te rog sa te gandesti serios ce inseamna omul asta pentru tine.E doar o dulce obisnuinta sau il iubesti?
Pentru ca la cum descrii situatia, eu tind probabil spre prima varianta.
Poate ca 4 ani de zile ti-ai imaginat ca il iubesti,odihnindu-te in visele frumoase tesute de el,despre voi,ascunzandu-l cu grija de parinti si familie,in fine,nu vreau nici sa te judec, nici sa te ranesc, doar caut o explicatie.
Pentru ca acolo unde dragostea exista, totul e posibil si toate intrebarile isi gasesc raspuns, e un panaceu universal si nici o greutate nu e de netrecut.
Eu am 49 de ani si fiica mea 11, cum ti se pare diferenta asta? Cand ea se va marita,eu voi fi o veritabila bunica si putin imi pasa,pentru ca tot eu voi fi!
Intelegi? Varsta e ultimul lucru la care ma gandesc!
Acest barbat e dispus sa-ti ofere orice si atat timp cat nu-si pune problemele pe care ti le pui tu,inseamna ca le-a prevazut si are raspuns pentru fiecare,in mintea lui sunt solutionate,ar fi bine sa stai de vorba cu el,nu cu noi!
Pentru ca o obisnuinta o poti curma cu putin sacrificiu,dar daca vorbim despre dragoste, iti vei provoca singura nefericirea( si lui, nu uita) si oricat ai vrea sa dregi lucrurile neincrederea si urma vor ramane, un pahar crapat tot crapat va ramane, chiar daca-l umpli cu miere!
Un barbat la 55 de ani nu e vreun mos,cum tinzi tu sa crezi,este extrem de activ sexual,mai ales ca incepe sa se elibereze de stresul cotidian,griji economice nu prea isi mai face,cauta sa-si traiasca viata cat mai frumos si mai calitativ.
Ritmul vostru intern nu va fi schimbat, obisnuintele oricarei perechi intotdeauna raman si apropie doi oameni, nu-i despart!
Un copil e motiv de bucurie si reintinerire, printre altele, eu dupa 40 am fost nevoita sa ma joc cu lopatica in nisip si mi-a placut la nebunie(avea fetita mea 2-3 ani)!
In putine cuvinte, adica, diferenta voastra de varsta nu e o problema.Problema e existenta iubirii,pentru ca nu stim daca e una reala sau un surogat de iubire.
La asta trebuie sa te gandesti singura si sa hotarasti. Dupa care,e cazul sa discuti si cu el.
Serios.
Ca sa inchei,am un singur sfat pentru tine.
Ramai langa el numai daca si cand n-o sa-ti pese orice ar spune cei din jur,lume,familie,parinti,prieteni.
Pentru ca tu vei trai cu el,nimeni altcineva.
Puterea fiecarui om vine dinauntru,fie din el, fie din perechea care o formeaza. Daca puterea ta tinde sa se transforme in rusine, jena, neplacere, mai bine ramai singura acum.

Majoritatea relaţiilor oricum nu ţin mai mult de câţiva ani (indiferent de diferenţa de vârstă).
Trage de fericire cât poţi, profită de fiecare clipă şi nu te gândi la când şi dacă se va sfârşi, nu te gândi prea departe. Poate mâine te loveşte tramvaiul şi rămâne el singur sau poate peste o lună ne ciocnim cu vreun meteorit şi murim cu toţii - problema rezolvată. Nu suferi anticipat şi inutil şi nu te lăsa influenţată de gura lumii (oamneii mereu se vor lega de ceva, fiecare în funcţie de prejudecăţile sale).

Dar, desigur, dacă în sinea ta simţi că nu (mai) este omul potrivit pentru tine, că relaţia a obosit şi este pe sfârşite, că începi să te sufoci în ea, iar raţionamentul tău de mai sus este mai mult o scuză, pentru a-i pune punct, atunci este mai bine să te eliberezi şi să faci ceea ce-ţi doreşti cu adevărat (cum, când, cât şi cu cine vrei).

Nu trebuie să te simţi presată nici de gura lumii, nici de responsabilitatea pe care o simţi faţă de el.

Încearcă să discuţi cu el şi poate împreună găsiţi o soluţie (oricât de efemeră).

Tu esti constienta ca relatia asta nu e buna, ca el e de varsta tatalui tau, dar tot o faci! sunt 20 de ani diferenta! 20! o sa vina tati dupa el la scoala si toti or sa creada ca e bunicul! tu mai ai de trait, de mers in bar, de stat pana la 6 dimineata in club, el are concepitiile tatalui tau. (sunt de-o varsta). acum te intreb.ce vrei tu sa faci cu tine? de ce nu stai si te gandesti? ce viitor ai cu el? sau mai bine zis, ai avea un viitor cu el? te rog frumos sa-mi raspunzi

Cand veti avea un copil va spune lumea de pe strada ca el a iesit cu fata si nepotul la plimbare. Oricum asta nu conteaza. Iubiti-va mult!

Sfatul unui om de aproape 60 de ani: ea poate fi mai invarsta si el mai tanar. Invers e rau. Barbatii, dupa un timp, nu mai fac sex. Femeia mai tanara nu va rezista mult. Femeia poate face sex si la 80 de ani.

După cum ai descris relația voastră, pare că între voi totul e OK. Așadar, lasă lumea să vorbească (o s-o facă oricum, chiar de-ar fi să te măriți cu FătFrumos) și vezi-ți de viața ta. A voastră, mai bine zis.
Ce va fi peste „Ț" ani, numai bunul Dumnezeu știe. Nu e cazul să ne facem planuri nici pe ziua de mâine, ci doar să ne bucurăm de fiecare zi pe care o trăim alături de cei dragi.
Am senzația că pentru voi va fi bine, mai ales dacă rămâneți împreună.

Il iubesti? Din ce ai scris pare ca da... Si atunci de ce sa asculti ce zice lumea? Oricum lumea are ceva de comentat, daca nu de varsta atunci de silueta, etnie, pozitie sociala, grosimea portofelului, pregatire profesionala, culoarea parului, trecut, etc...

Daca va iubiti si lucrurile merg bine intre voi restul sunt doar detalii.
Iar in legatura cu parintii tai....aici lucrurile se complica Incearca sa mergi impreuna cu partenerul tau la parintii tai si sa le spuneti impreuna ce si cum. Sunteti un cuplu si trebuie sa treceti prin asta impreuna. Pana la urma o sa inteleaga si parintii tai, oricum eu zic ca e imposibil ca in 4 ani sa nu dai de banuit cu nimic, sa nu va fi vazut cineva si sa ajunga zvonuri la urechile parintilor tai, vorbim de 4 ani nu de 4 saptamani!


Multa bafta

Nu poti sa le ai pe toate in viata. Relatia voastra va merge, numai in conditiile in care tu vei fi dispusa sa faci niste compromisuri. De exemplu, o femeie la 30-40 de ani, este foarte activa sexual (cica femeile abia la 30 de ani ating maturitatea sexuala si incep sa se bucure cu adevarat de aceasta latura a lor). Un barbat la 55-60 de ani insa, cam incepe sa aiba probleme in pat. E posibil sa nu mai faca fata, sa se excite mai greu sau sa aiba probleme cu erectia. La varsta asta apar si bolile (care si ele afecteaza viata sexuala). In afara de asta, intr-adevar, cand copilul tau va avea 15 ani, tatal lui va avea varsta unui bunicut. Daca esti dispusa sa treci peste toate aceste aspecte, casnicia voastra va fi ok. E o hotarare pe care numai tu o poti lua, punand in balanta lucrurile pozitive si pe cele negative.

Buna
Gandeste-te ca peste 5 ani faci un copil, tu 26 el 50.
Si mai gandeste-te cati ani va avea copilul cand va ramane fara tata si cat de usor iti fa vi singura cu un copil.
Gandeste-te si daca doamne fereste patesti tu ceva peste 20 ani, copilul ala ramane singur cu un tata de 65.
Asa iti pui problema cand vrei un copil. Cel putin din punctul meu de vedere.
Toate bune.

Varsta nu conteaza intr-o relatie, parintii iau atitudine impotriva relatiei voastre pentru ca ei cred ca stiu ce-i bine pentru tine, dar nu este intotdeauna asa.Nu vei trai mereu cu parintii si oricum iti vei face o familie a ta pe viitor. Ceea ce va deveni o problema mai tarziu si care va influienta relatia voastra va fi sexul,poate acum e bine,dar peste cativa ani el din motive fiziologice nu va mai putea tine pasul cu tine si vei avea doua alternative:il inseli sau te resemnezi. Iubirea nu va mai fi cea care este azi, te vei maturiza, vei vedea cu alti ochi lucrurile, te vei plictisi langa el, iar monotonia isi va gasi un loc pe canapea langa voi doi.Alegerea iti apartine, dar trebuie sa cantaresti bine lucrurile pro si contra, caci s-ar putea sa investesti cativa ani de viata intr-un esec.

Mda.
Nasoale situatii.
Ce ai sa faci tu cand in viitor chestia tipului nu va mai functiona la ''cote maxime''?
Nu-mi spune ca il vei iubi si ii vei fi alaturi si din astea.Am vazut prea multe la anii astia astfel incat sa cred belivernele de genu.
Organismul tau are si va avea nevoie de _)_ si inca multa.Sa fim seriosi si realisti.
Crede-ma ca atunci cand hormonii tai o iau razna si se acumuleaza in timp chestii nasoale in pat te freci in ea iubire.
Tu acum nu gandesti esti tanara.
Te-ai intrebat ce o sa faci tu la 40 de ani? El va avea 61.
Tu la 40 de ani inca ai nevoie de _)_
Da bun am inteles,e ocrotitor asa,ai ce invata de la el,ti-a fost alaturi,ati petrecut momente frumoase,te-a inteles,bla, bla, bla, bla.
Ti-am zis, nasoale momente si situatii, dar sfatul meu prietenesc e sa cauti pe cineva mai apropiat de varsta ta.
Ori nu prea cred ca ai de gand ca mai tarziu sa cauti un amant si pun pariu pe ce vrei tu ca va fi unul mai tanar.
Eu zic sa te gandesti mai bine.
Sunt tipi misto si la 30-35 de ani daca tot vrei maturitate, experienta si din astea.Macar ai garantia cel putin teoretic ca vei avea si tu ceva in pat la o varsta mai inaintata.
Unde nu e sex intr-o relatie nu e nimic din punctul meu de vedere. Absolut nimic.
Sentimente?
Pfff sentimentele nu mai au nici o valoare cand dorintele sexuale nu au loc sau nu sunt potolite ca sa zic asa.

Nu cere sfaturi la grupa mica acum...aici asta e.Mergi mai departe, respecta omul. dupa care o sa stii.vb p pv

Buna, Cristina!

Am citit povestea ta si am cateva ganduri pentru tine.

In primul rand, e foarte posibil ca in perioada asta agitata pentru tine pe plan intern sa iti fie destul de dificil sa-ti faci ordine intre ganduri si sa iti dai seama exact ce vrei sa faci. Dupa cum se intampla adesea, atunci cand incerci sa te gandesti la binele tau ai putea sa te certi ca esti prea egoista, dar e un pas pe care trebuie sa il faci. Trebuie sa te gandesti la tine si la dorintele tale, ca individ, si apoi la ce aduci intr-o relatie (indiferent ca e vorba de el sau de oricine altcineva) si ce iti doresti. Idealul ar fi sa primesti o dragoste ca cea pe care o oferi si sa existe o compatibilitate cu partenerul. Stiu ca suna de neatins, insa idealul asta vine si el cu o groaza de alternative. Ca sa-ti dau doar un exemplu: daca tu simti nevoia sa iesi, nu e nevoie sa fie si el cu tine, poti sa faci asta cu grupul tau de prieteni. Un pic de spatiu personal poate sa faca minuni intr-o relatie in care ti se pare ca flacara s-a mai potolit.

Mie, personal, mi se pare foarte important sa nu treci prin asemenea perioade de una singura. E dificil sa primesti sprijin din partea celor din jur cand nu sunteti pe aceeasi lungime de unda si nu filtrati lucrurile prin aceeasi prisma. Eu ti-as recomanda sa apelezi la un pic de ajutor specializat o vreme. Te-ai gandit pana acum sa mergi la un terapeut? Scopul lui ar fi sa te ajute sa iti dai seama care sunt gandurile si trairile tale de acum, cand totul pare amestecat, sa te asculti mai cu atentie si sa treci printr-o perioada de introspectie. Din pacate, daca nu gestionezi aceasta situatie corect acum, poti ramane cu sechele (de tipul vinovatiei ca l-ai lasat singur ca sa iti urmezi o dorinta de care poate nici nu esti foarte sigura acum / ca ai ramas cu el ca sa nu fii singura / etc). Stiu ca in Romania exista aceasta repulsie generalizata fata de terapie, dar e nejustificata. Un specialist iti poate fi alaturi cat treci prin asta. Nu va face treaba in locul tau, nu iti va zice sa te desparti sau sa ramai cu iubitul tau, dar iti va fi acolo si te va ajuta sa te descoperi. Bonusul e ca nu te va judeca si te va ajuta sa te intelegi si poate sa te vezi intr-o noua lumina.
Ai putea sa te gandesti la asta ca la o investitie in tine si in sanatatea ta sufleteasca. Te-ai duce la doctor daca te-ar durea ceva, mergi la un specialist si daca ai acum inima grea. Ar putea sa-ti faca mult bine. Nu se compara cu a avea o prietena sau un membru al familiei aproape. Raportul de incredere si incredere care se stabileste acolo te va ajuta sa ai un teritoriu doar al tau, unde sa-ti poti explora necesitatile.

Tu deocamdata esti la o varsta la care inca treci prin foarte multe schimbari. Nici macar tu nu iti poti garanta ca vei ramane la fel pana anul urmator. Stiu ca e extrem de usor de scris si foarte, foarte greu de facut, dar trebuie sa iei fiecare zi cum vine si sa ai rabdare sa iti fie lucrurile mai clare. Incerci sa-ti decizi viitorul ca si cum ar depinde numai de tine si sa-ti faci planuri, dar nu poti avea niciodata mari garantii ca fundatia pe care construiesti este cea mai durabila. Dar nici macar asta nu ar trebui sa te sperie. Indiferent de ce s-ar intampla cu voi, tu ai avut alaturi un om pe care il iubesti si de la care ai avut o groaza de invatat. Depinde de tine si de rezultatul discutiilor voastre daca asta va continua. Daca ti se pare ca lucrurile sunt dificile intre voi, dar el e deschis la asemenea explorari, ati putea incerca inclusiv terapia de cuplu (din aceleasi considerente pentru care ti-am recomandat si terapia individuala).

La capitolul cu sexul, mi se pare ca intra in bucataria voastra interna. Fiecare om e diferit, iar ceasurile biologice clar nu sunt universale. Incearca sa nu te ingrijorezi prea tare in legatura cu asta de pe acum. Solutii exista. Nu pune in fruntea listei presupuneri pe care le faci acum despre cum va fi relatia voastra peste 10 ani. Lucrurile intre oameni se schimba de la zi la zi, se consolideaza sau isi schimba traiectoria. Ai putea doar sa-ti pui singura bete in roate cu asemenea ganduri acum. Nu zic ca sunt importante, dar se bazeaza doar pe presupuneri (pentru ca n-ai cum sa stii ce-ti rezerva tie si lui genele / hormonii / situatia materiale / nevoile sufletesti).

Ai grija ca in timp ce iti faci griji cu viitorul sa nu scapi din vedere lucrurile pe care le poti controla acum.

Dupa ce iti dai seama mai bine cum te simti si ce-ti doresti, iti va fi mult mai usor sa iti dai seama ce fel de compromis esti dispusa sa faci.

Eu iti scriu din experienta unei persoane implicate intr-o relatie cu un partener cu 10 ani mai mare. In timp ce el a ramas stabil dpdv al dorintelor si aspiratiilor (avand, evident, mai multa experienta decat mine si mai mult timp sa fi devenit comod in propria piele), eu am trecut prin schimbari extrem de importante, destul de greu de digerat, care ocazional ne-au zguduit relatia si ne-au afectat. El poate oricand sa-mi spuna "Nu mai esti persoana de care m-am indragostit", si pe buna dreptate, dar asta nu inseamna ca ma iubeste mai putin acum. Doar altfel. Au trecut aproape 3 ani de relatie - pentru mine umpluti cu experiente importante de tipul prima slujba stabila, finalizarea studiilor, deciderea tipului de oameni cu care imi doresc sa ma inconjor, remarcarea unor tipare negative in relatia cu unii membrii ai familiei si diverse revolte aproape adolescentine... In schimb, pentru el au fost 3 ani de "life as usual". Dincolo de prejudecati, mi se pare ca diferentele de varsta se traduc mai degraba prin etape parcurse si obiective bifate.

Iti doresc sa ai grija de tine, sa iti acorzi timp, sa incerci sa te relaxezi ca sa poti sa-ti dai seama ce e in mintea ta (sportul, masajul sau un hobby te pot ajuta foarte mult) si nu exclude din prima varianta unui terapeut.

Vrsta nu are importanta! Indiferent ce raspunsuri primesti, varsta nu conteaza, si exista o explicatie foarte simpla: Everything is fair in Love and War. Si e perfect adevarat.In dragoste si in razboi totul e permis.

Nu trebuie sa te gandesti asa.
Trebuie sa te gandesti cum sa profiti cat mai mult de timpul pe care o sa il petreci impreuna cu el.
Pana la urma toata lumea moare, unii mai devreme, altii mai tarziu. Important e sa valorifici acel timp.
Daca il iubesti si va intelegeti de minune nu are rost sa il parasesti doar din cauza diferentei de varsta.
Omul este trecut prin mai multe, stie cum sa se compoarte cu o femeie, cum sa o faca fericita.
Daca te desparti de el, unde vei mai gasi un om intelegator? Majoritatea sunt bagabonti acum.

La iubirea adevarata nu exista varsta averi etc e iubire adevarata faci ce decide inima ta sa faca nu alti

E o problema daca el e mai mic, asa ca e mai mare are mai multa experinta mai ales ca a trecut printr-un divort si e mai matur.Un lucru pe care ar trebui sa il apreciezi este ca nu a cheltuit banii ci a adunat mai multi gandindu-se la voi.Nu exista diferenta de dragoste in dragoste...doar la experienta in viata!
Eu am avut o relatie cu cineva mai mic decat mine si era baiat, ne iubeam dar el era foarte influentat de parinti(mama lui) si a fost nevoit sa renunte la o relatie in care el credea foarte mult si asta doar pentru ca fiind foarte tanar(15 ani)nu a stiut cum e dragostea! Dar de iubit m-a mai iubit si dupa ce me-am despatit(chiar suferea)! Dar parintii nu ar trebui sa stea in fata fericirii copiilor! Totul depinde doar de tine! Din cate vad il iubesti mult, asta nu ar trebui sa fie un obstacol! Nu te lasa influentata de nimeni cand vine vorba de dragoste! :*

Cred ca va intervenit monotonia el si acum e liniștit tot eu încerc sa il mai scot din starea lui de somnolenta, liniște etc el vrea sa stam in casa sa dormim sa ne uitam la tv si mie imi place dar mai vreau uneori sa Ieșim si Ieșim o data la 2-3 saptamâni dar si atunci puțin pentru ca imi spune ca e obosit il inteleg ca lucrează si e obosit dar. întotdeauna e un dar.Nu vreau sa fie mai rau mai târziu si il iubesc nu e doar acomodare sau dependentă de relatie.Ce sa zic e complicat Multumesc pentru sfaturi va trebui sa ma lămuresc pe mine apoi pe el sa vedem încotro o luam sunt convinsă ca si el si-a pus problemele astea doar ca nu mi-a spus niciodată toate aceste cuvinte si nici eu lui. Dupa cum il cunosc ma gândesc ca va spune ca nu il iubesc destul de mult daca ma gândesc la asta toate visele lui etc. Dificil! In fine rămâne de văzut sper sa iasa bine pentru amândoi

Da este fff complicat si sunt destule aspecte,diferenta de varsta isi va spune cuvantul mai devreme sau mai tarziu dar daca nu ai mai sta cu el nu stiu cum ar fi desi te inteleg ca il iubesti, orice ar fi te sfatuiesc sa faci ce crezi thu mai bine sa nu te iei dupa sfatul nimanui nic chiar al meu sau a altei persoane fa ce crezi thu ca e bine ce iti zice inima suferinta va fi pe amandoua parte deoarece daca nu o sa mai stai cu el vei suferi mult pentru ca il iubesti si nu vei putea rezista vazan o alta femeie langa el si varsta nu este o problema neaparat doar ca dupa ceva ani nu iti va mai putea oferi satisfactia pe care si-o doreste orice femeie (DRAGOSTE)SPER CA TEA AJUTAT SFATUL MEU NU ESTE NIMIC MAI RAU DECAT SUFERINTA DIN DRAGOSTE SI PROBLEMELE DE SANATE, CREDEMA, JTIU CE ZIC, SPER SA IEI DECIZIA CEA MAI BUNA.

Fa ce iti spune inima nu asculta in stanga si in dreapta, dragostea nu are varsta.