Uite, iti spun din proprie experienta.
Eram exact ca fata despre care vorbesti, dar exact! Nu voiam sa am prieten, voiam sa ma concentrez pe invatat. Mai ales ca in trecut trecusem peste o experienta destul de neplacuta pentru mine si nu mai aveam incredere in baieti.
Pana a sosit EL, baiatul care a stiut sa aiba rabdarea necesara si sa imi fie prieten timp de multe luni, pana cand eu singura am ajuns la concluzia ca nu as mai putea trai fara el, ca trebuie neaparat sa fim impreuna.
Concluzia: Ai rabdare, fi alaturi de ea la bine si la greu, fa-o sa rada, sa se simta bine si ai sa vezi ca peste un timp o sa fii atat de indispensabil in viata ei incat o sa accepte sa fiti si ceva mai mult decat simplii prieteni.
Toate astea sunt valabile doar in cazul unei fete careia ii esti drag deja, care simte ceva special pentru tine. Altfel, e doar pierdere de timp.
Vroiam doar sa vad daca am spus bine, sa aprobabti sau sa corectati ce am spus...
Dragoste cu forta nu se poate, normal ca daca se iubesc cu adevarat ei vor fi din nou impreuna. iar ultimele trei idei au un substrat psihologic, din propria-mi experienta pot spune ca sunt adevarate.
Prostii. Astea-s abureli pe care le ziceam baietilor cand aveam 14 ani ca sa scap de ei. Daca tii la cineva iti faci timp si de el/ea si de scoala ori orice alta treaba. Tu nu ai face la fel?