"Supararile" astea numai bine nu aduc.
Te incapatanezi sa persisti in supararea ta,nu-i vorbesti,cum ai vrea sa se apropie de tine cand TU il respingi prin comportamentul tau?
Ca vrei tu sa-ti caute in coarne si,vai,de ce te-ai suparat,sunt eu cumva de vina,sunt mofturi de printesa scapatata.
Fii serioasa si cand te supara ceva,spune-o, macar va stii si baiatul ala ce sa faca, nu-i mai cauta vini imaginare!
Si nu te mai "supara" din orice!
Adica daca tu ai un prieten (nu iubit) si din diverse motive te superi sau nu pe el. Indiferent de tine el ajunge sa creada ca tu esti suparata pe el si nu te mai baga in seama, te duci tu la el chiar daca esti sau nu suparata si-l rogi sa stea de vorba cu tine? Cum vine asta?
Nu ai inteles,probabil.
Daca ma supar pe un prieten, i-o spun! Direct si foarte clar!
Nu tac si nu astept ca el sa ghiceasca (,) ca m-am "suparat" eu si sa mai si astept, pe deasupra, sa ma intrebe ce am!
Pai asa mi se pare de bun simt dar situatia in care e fata asta mi se pare diferita. In fine, cred ca si asta am inteles gresit. Tu esti fata si probabil ti-ai dat seama ce vrea de fapt aniiiiiiii.
Pai,uite.
Ea s-a suparat pe EL,un el,prieten,iubit in curs de devenire,ma rog.
Important e ca ea s-a "suparat",dar nu i-a spus"amice,m-ai suparat,esti magar",a preferat sa taca si,probabil,sa-l acuze numai cu privirea.
El,din motive pe care noi nu le stim,a ghicit ca ea s-a "suparat" din cauza lui.
Si a facut greseala sa nu se duca la ea sa-i vorbeasca"ce s-a intamplat,scumpa mea prietena,de ce te-ai suparat, cumva din cauza mea?".
Si acum, ea ne intreaba daca e normal ca el nu s-a dus sa-i vorbeasca!
Cam asta-i.