O pierdere de timp, prieteni cu beneficii= unul mereu o sa ajungă sa se îndrăgostească și o să sufere din cauza prostiei acestuia de joc.
O tipa care se respecta nu o sa accepte sa fie un obiect de care sa beneficieze x-ulescu când are el chef.
Ai un mod îngust de a privi lucrurile.
De ce consideri că doar tipele pot fi tratate ca obiecte sexuale?
Crezi că tipele nu au și ele necesități sexuale? Sau ele sunt obligate să aștepte până se mărită?
Nu si nu.
Am o parere proasta si injositoare, ca nu as ajunge niciodata wc-ul unui barbat, doar ca sa-si satisfaca el madularul, fiindca ori nu are un organ adevarat, capabil sa satisfaca sexual ca sa-l accepte vreo fata, ori este vreun prost ori nespalat, care iarasi ar pune pe fuga orice femeie.
Probabil vad altfel lucrurile, nu vad rostul unor prietenii cu beneficii.
Pana acum am cunoscut doar fete care vor ceva serios, o relație de durata.
Iar toată treaba aia mi se pare asa, pur și simplu mereu unul o sa fie îndrăgostit în secret și da, cum poți sa fi prietenul/ prietena cuiva când singurul tău interes este doar sa ai parte de experienta sexuala în sine, nu ca ii ești aproape când ii este greu și ca îl iubești.
Și da, este o nevoie umana, este normal.
Dar nici sa o faci asa aiurea cu cine pici, ca prietenii cu beneficii poți sa ai 100,
Când ai o relație este complet altceva, exista atracție, iubire și și știi că persoana aia nu o sa te lase când are chef și o să revină după fix când are nevoie de tine pe partea aia.
Și da ca fata chiar contează, nu poți să o faci cu un tip pentru care nu ai atracție, sentimente și te expui la diverse riscuri, mai ales sa se laude după.
Da și când te despărți se poate întâmpla după, dar pentru ca a-ți fost într o relație tot poți să te scoți.
Și cred ca dacă nu îți găsești ca și tipa persoana aia potrivita, te poți satisface și singura.
Probabil e mai dificil să înțelegi chestia asta, atât timp cât n-ai
avut ocazia să o experimentezi niciodată.
Mie mi s-a întâmplat.
Am avut o prietenă/vecină cu care am fost împreună la grădiniță, deci ne știam de mici copii. Am crescut împreună, ne vedeam și ne jucam împreună aproape în fiecare zi. Ne despărțea doar un gard.
Când am crescut mari, într-o vară când eu mi-am făcut ziua, ea arămas la mine și atunci s-a întâmplat. (dar nu eram la prima experiență nici unul).
Iar de atunci, vreo câțiva ani, se întâmpla cam de fiecare dată când ne întâlneam. Eram mari, eram la facultate amândoi.
Dar nu ne-am îndrăgostit nici unul. Eram fiecare cu treburile lui în privința asta. Și eram mult prea buni priereni, ne-am ajutat unul pe altul în multe situații.
S-a terminat totul când, după facultate eu am venit aici în Grecia, iar ea s-a măritat. Acum are și 2 copii.
Probabil ca exista persoane de genul, dar nu au un respect foarte mare pentru sine
Dar când e respectul de sine mai mare?
Când rămâi virgină până te căsătorești?
Când ai câteva relații stabile până la căsătorie?
Sau care e comportamentul corect ca să se considere că ai respect de sine?