Fie ca e posibil acest fenomen psihologic sau nu, intreb de curiozitate. Vi s-a intamplat candva ca propria voastra orientare sexuala sa va impuna reguli daca nu-i indepliniti corespunzator rolul ei, ca si cum ar avea propria voce si vointa(la figurat desigur)? Din neglijenta activitatilor sexuale de-a lungul anilor sau altor motive minore/majore care nu mai depind de contactul intim, daca nu indeplinesti actul sexual din nevoie si placere cat mai repede cu cineva si constant daca se poate[cu fosti(e) parteneri(e) sau noi - nu e inclusa hartuirea sexuala, ci actul sexual de comun acord] orientarea ta sexuala va avea de suferit, vei fi condamnat la asexualitate(un fel de moarte a sexualitatii), fiind fortat sa renunti la tot ce tine de acest ordin.
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Sincer au fost câteva momente de genul, dar doar mici gânduri pe care cred că foarte mulți le mai au.De genul ce tipă mișto, i would date her if i were a man/bi.Dar nu mi-au schimbat orientarea.
Nu cred că e vorba de asexualitate, unii simt mai multă plăcere, alții mai puțină, dar trebuie făcut un compromis din partea ambilor.Și din punctul meu de vedere nu ăsta e cel mai important lucru într-o relație, de fapt e foarte departe.
Nu.Orientarea nu ar trebui deloc sa aiba de suferit in functie de frecventa sexului.De unde si pana unde aceasta logica?
Eu consider ca sunt interdependente din motiv ce s-a produs un conflict.
In cazul meu, am tras concluzia ca e cruciala intimitatea si refuz sa mai traiesc in abstinenta.
Normal că nu poți trăi în abstinență dacă nu ești asexual sau nu îmbrățișezi un astfel de stil de viață din diverse motive.Dar vezi să nu o dai în obsesie totuși.
Odata ce ai dat de pubertate iar mai tarziu de maturitate, hormonii aia nu stau degeaba, te pun la treburi diverse, nu te lasa in pace, te taxeaza...
Mie nu-mi vine sa zic "ce bine arata femeia aia as face sex cu ea daca as fi barbat." Mai degraba "ce bine arata baiatul/barbatul ala, as face sex cu el chiar daca are sub 18 ani sau putin mai mult de 35."
Am zis sub 18 ani, adica adolescenti intre 15-18 ani(da e inclusa si varsta 18, scuze), copii nu(5-10 ani). Nu incurajez pedofilia. Daca arata bine respectivul normal ca imi vine sa-l calaresc, logic! 
Mno, fiecare cu ale lui. Pornirile astea ciudate e bine să rămână doar la stadiul de gând, că apoi o dăm în altele.
Ori ești condamnat la asexualitate ori la condamnarea conștiinței dacă faci sex in afara căsătoriei hetero. Oricine are potențial pentru toate încălcările posibile ale conștiinței, homosexualitate, lesbianism, zoofilie, necrofilie, sex in afara căsătoriei, etc dar nu avem pacea conștiinței decât când ne supunem planului Creatorului și facem sex doar în căsătoria hetero. Acuma sunt atâtea denumiri frumoase pentru ratările pentru care sexul a fost creat. Împotriva mustrarilor de conștiința nu exista mijloace de protecție, doar mijloace de vindecare, sa ne cerem iertare de la Creator pentru toate scurtăturile dezamăgitoare pana la finalEu sunt convinsa ca. P
pentru sănătatea noastră emoțională e mai bine fără sex dacă nu suntem în contextul căsătoriei hetero.
Nu sunt fixista in ce priveste religia, deci acest argument e cu mult depasit. Sunt doar un om de rand. Nici nu am mentionat de casatorie, ci doar de aventuri sau relatii deschise. Placerile si nevoile nu-s pacate! E normal ca barbatul sa se reguleze cu femei pe banda, dar femeia nu, n-are voie decat sa se casatoreasca si sa-si puna capat multor placeri si nevoi. Tot ce tine de sexualitate e perfect normal si nimic demonic, scarbos sau pacatos, atata timp cat nu ranesti pe nimeni si exista reciprocitate. Suntem oameni, nu sfinti!
Si ce daca nu mai e la stadiul de gand si e deja facut de mai bine de un an si nu pare sa fi afectat cu nimic cand vine vorba de impulsul de a alunga abstinenta? E de apreciat.
Pedofilia nu e de apreciat niciodată, în nicio circumstanță. Impulsul ăla e dus la stadiul animalic dacă nu îți poți găsi pe altcineva matur pentru o noapte.
Poti avea pe cineva matur pentru mai multe nopti si tot sa-ti patineze ochii dupa unul si altul ca doar arata bine. Sa ajungi in pat cu usurinta alaturi de ei e placut daca exista intelegere. Emanciparea sexuala e inamicul abstinentei si asexualitatii, le-ai pus la colt garantat! Esti liber sa alegi, experimentezi...
În funcție de vârsta ta și a lui, e posibil să fie caz penal după noua lege. Ești liber, dar răspunzi apoi pentru faptele tale.
Daca esti mic de inaltime ca baiat si nu esti atractiv facial si nu ai banii desigur ca iti ignori nevoia de a iubi, cat despre sex gasesti peste tot, mai ales in ziua de azi, si eu ma mir cat de usor se gaseste, pe vremea mea nu prea gaseai escorte
Daaa siigur, cand apar incompatibilitati sau fortari, iti piere cheful, dar cateodata alungi scuzele cand nu mai suporti abstinenta si refuzi sa-ti omori sexualitatea, incerci si cu alti parteneri. Chiar si cand faci regulat cu cineva, inca mai vrei, esti in regula.
Eu personal sunt o fire paranoica, nu am incredere in nimeni, am cunoscut o fata comica, nebunatica ca mine, dar imi bateam joc de ea prin asta
Eu incerc din cand in cand sa intretin act sexual cu persoane masculine ca sa ma asigur ca nu sunt homosexual.
Orientarea sexuală a cuiva nu are nicio legătură cu frecvența cu care face sex. Frecvența ține de nivelul libidoului pe care îl are persoana și care poate fi influențat de mai mulți factori de-a lungul timpului: producția de testosteron (la bărbați), stresul cotidian, vârsta etc.
Oricum, din comentariile citite rezultă că ești abstinentă. Să nu confunzi abstinența cu asexualitatea. Apropo, ce vârstă ai?
Eu sunt băiat și sunt asexual și aromantic (am 23 de ani și sunt virgin, bineînțeles) și o să-ți explic pe scurt ce înseamnă fiecare: asexualitatea e lipsa dorinței și a atracției sexuale (și deci lipsa fanteziilor, a fetishurilor), iar aromantismul este imposibilitatea de a mă îndrăgosti și de a lega o conexiune emoțională, de iubire sau atașament cu o persoană de sex opus sau de același sex.
Eu nu sunt abstinent, aia ar însemna ca, din anumite motive, convingeri, să nu fac sex pe o perioadă determinată. Ceea ce nu e cazul. Eu pur și simplu nu simt nevoia de așa ceva. Nici nu mă mai masturbez.
Și legat de întrebarea ta, pot răspunde că într-adevăr nu sunt înțeles de aproape nimeni din păcate, deci nici măcar de prietenii apropiați și de familie (părinți, rude). Asta e. Nu-mi pasă de părerea altora. Sunt bine așa cum sunt și nu mă pot schimba deoarece asexualitatea, spre deosebire de abstinență, nu este o alegere ci mai degrabă o orientare și e înnăscută (și pe care am descoperit-o încă din liceu). Nu trebuie să ținem cont de societate ci să fim noi înșine, important e să fim mulțumiți de noi înșine, ceea ce eu sunt.
Intelegeti ce vreti voi. Intocmai, nu mai sunt abstinenta si refuz sa mai trec prin asta pentru ca este un chin sa stai in abstinenta. Eu nu accept asexualitatea ca pedeapsa, refuz!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
