Fiind ateu, sceptic și susținător al rațiunii, gândirii libere și al umanismului secular, mi-am dat seama că, deși avem convingeri diferite, nu m-ar deranja să am o prietenă mai spirituală sau chiar creștină, pentru că diferențele ne pot completa și putem învăța unul de la celălalt. Totuși, îmi fac griji că ea ar putea să fie mai rigidă în convingerile ei și să nu mă accepte doar pentru că sunt ateu. Cum aș putea să-i explic că, în ciuda convingerilor mele, respect spiritualitatea ei și cred că putem avea o relație frumoasă bazată pe înțelegere și respect reciproc?
Ordonare:
Cronologică
Loialitatea Adevărată, respectul dintre voi doi, Adevărata!, și să iubești cu Adevărat!,
Nu vă certați din cauza altor oamenii!, famili,... sau prosti!
Tu ești un băiat bun, și nu ești băiat problematic și nici rău, pentru mine este clar, că nu vei avea probleme într-o relație cu o fată, sau femeie! atâta timp, câte există loialitatea Adevărată, respectul Adevărat, și să iubești cu Adevărat.
Răspunde
Iubirea!
( Iubirea ) ADEVĂRATĂ! ESTE DUMNEZEU! și HRISTOS!
Cea loială! Cea Adevărată! Cea fără răutate și falsitate, parșivitate! fățărnicia, sau orice altceva de rău!
Tot ce însemnă să iubești curat! cu Adevărat din inima ta și tot sufletul tău este Dumnezeul! și Hristos! Iubirea reală! Iubirea Adevărată!
Nu "Iubirea" falsă!
Să iubești cu Adevărat! Cu toată inima ta și tot sufletul tău!, Te vindecă de la orice necaz, orice problemă, orice supărare, orice! dar să și ai parte de ce iubești doar ce iubești cu Adevărat! Doar atunci! Ai parte de fericirea Adevărată! când ai parte de tot ce iubești cu Adevărat! poate fi și o fată! și o femei!
Nu cred că o fată, o femeie.
"nu te-ar putea înțelege"
femeile și fetele, sănt înțelegătoare, cu noi bărbați, băieți. Eu asta am văzut din partea la multe fete, femei chiar de nu eram nici prieteni și nici într-o relație cu ele, ele chiar cu Adevărat sănt înțelegătoare! și ne înțelege pe noi băieți, bărbați, în orice privință!
Nu cred ca vei convinge vreo fata sa fiti impreuna, la cat de ingamfat esti in raspunsurile tale!
Daca exista dragoste sincera si adevarata si amandoi sunteti oameni inteligenti, religia nu va fi niciodata o piedica in relatia voastra.
Contează aspectul fizic in primul rand, sa fie atrasă de tine fizic, cât despre religie majoritatea românilor sunt cu numele așa că nu explica nimic nimănui
Din perspectiva Bibliei o fata credincioasa nu are voie sa intre intr-o relatie cu cineva care nu e credincios:"Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cel necredincios" 2 Corinteni 6:14.Plus nu va face sex decat dupa căsătorie :"Fugiți de curvie! Orice alt pacat pe care il face omul este facut in afara trupului, dar cine curveste păcătuiește împotriva trupului sau...ati fost cumparati cu un pret. Gloridicati-L dar pe Dumnezeu in trupul și in duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu "1 Corinteni 6, 18, 20.
Cine e crestin isi bazează viata, aleferile, relațiile pe principiile Bibliei de loialitate, fidelitate pentru toata viata nu pe loialitatea fata de sentimentele schimbatoare care e norma pentru cei care nu il au ca reper ultim al vieții pe Creator.
Degeaba îi spui la un moment dat ca vrei o relație pe baza de respect si înțelegere si pe urma,( - poate faci si sex intre timp) cand te simti atras de alta o lasi balta, ca doar n_o sa fii ipocrit sa sa mai continui daca chiar ti_au palit sentimentele.
O prietena credincioasa a surorii mele s-a îndrăgostit foarte tare de un tip necredincios si reciproc, s - au cadatorit spre marea tristețe a familiei ei, au avut si 2 fete, apoi el fiin foarte liber in gandire si fara prejudecăți învechite(avand si bani si influenta) a simțit sincer ca are nevoie si de amanta si a incercat sa o convinga pe sotia lui sa accepte. Ea n-avreusit sa fie chiar asa de intelegatoare asa ca vazand cave înșelată sistematic, a divorțat. A regretat din suflet ca s-a incircat cu un om fara principii similare cu ale ei, apoi l-a cunoscut pe un var al meu parasit de sotie pentru ca si aceasta s-a îndrăgostit de un psigolog si a plecat, s-au casatorit in sfarsit doi crestini cu principii similare si se bucura de stabilitatea unei casnicii bazate pe aceleasi principii de loialitate exclusiva si fidelitate.
Deci daca o fata aceepta o relație cu un ateu însemna ca nu e asa credincioasa. O fata credincioasa il iubeste pe Dumnezeu mai mult decat pe orice om si are incredere in principiile Lui si trăiește dupa ele.
Exact asa cum ai spus-o aici; nu posti schimba pe nimeni fara ca ei sa se schimbe de la sine.
Asta nu e un argument, ci doar un atac personal ieftin. Faptul că pun întrebări logice și demontez incoerențele nu înseamnă „îngâmfare", ci gândire critică. Dacă ai o problemă cu asta, poate ar trebui să îți analizezi propriile nesiguranțe înainte să faci astfel de afirmații.
În plus, relațiile nu se bazează pe a fi „suficient de umil" ca să nu deranjezi convingerile fragile ale altora, ci pe compatibilitate, respect reciproc și onestitate intelectuală. Dacă o fată nu mă poate accepta așa cum sunt, adică un om rațional și critic, atunci problema nu e la mine.
În loc să faci remarci irelevante, mai bine adu un argument real, dacă ești capabil.
Pavel nu este o sursă de autoritate absolută, iar interpretările lui sunt doar opinii teologice, nu cuvintele directe ale lui Iisus. De fapt, Pavel nici măcar nu l-a cunoscut pe Iisus, ci doar a pretins că a avut o viziune pe drumul spre Damasc. Așadar, el vorbește doar din auzite și din propriile sale convingeri, care au fost influențate de cultura și contextul său istoric.
Mai mult, Pavel se contrazice în mai multe rânduri și introduce reguli care nu sunt susținute de Iisus însuși. De exemplu:
Iisus nu interzice căsătoriile între credincioși și necredincioși, dar Pavel o face. Dacă învățătura lui Iisus era perfectă, de ce Pavel a simțit nevoia să adauge restricții în plus?
Pavel spune că femeile trebuie să tacă în biserică (1 Corinteni 14:34-35), dar Iisus nu a impus astfel de reguli. De ce ar trebui ca o fată creștină să ia sfaturile lui Pavel mai presus de învățătura lui Iisus?
Pavel încurajează sclavia (Efeseni 6:5, Coloseni 3:22), spunând că sclavii trebuie să asculte de stăpânii lor "ca de Domnul". Ar trebui să luăm toate sfaturile lui ca fiind absolute?
Faptul că o persoană creștină refuză să ia în considerare argumente raționale doar pentru că vin de la un ateu arată că problema nu este la mine, ci la ea. Un om cu adevărat rațional, indiferent de credință, ar trebui să fie dispus să analizeze argumente bazate pe logică și dovezi. Dacă o fată creștină mă refuză strict pe baza convingerilor mele și nu pe baza caracterului meu sau a compatibilității noastre, asta înseamnă că nu este interesată de adevăr și logică, ci doar de dogmă și conformism religios.
Cât despre povestea pe care ai spus-o, este doar o anecdota și nu o dovadă că relațiile între atei și credincioși nu pot funcționa. Sunt și nenumărate exemple de cupluri mixte care au relații fericite și stabile. Problema nu este credința în sine, ci rigiditatea și lipsa deschiderii la dialog.
Nu se numeste spiritualitate. Este victima unui cult. Ce sa inveti de la un cult? Decretele unui guru, fie el Spagoveanu, Bivolaru sau un teleevanghelist din US? Pe de alta parte, omenirea se imparte in doua, pentru ortodocsi, pocaiti, Hare Krishna si cine vrei tu: fratii si campul de misiune. Tu nu esti frate, deci esti campul de misiune; ai sfanta inchizitie mereu langa tine, iar asta va fi valabil chiar dupa ce te convertesti. Un alt aspect: oamenii nu se pot intelege daca au convingeri diferite.
Dragul de tine, tu nu intelegi o chestie elementara: nimeni nu vrea intr-o relatie in care trebuie sa se justifice in mod constant.
Iar tu nu intelegi ca o relație matură și sănătoasă implică dialog, nu evitare. Dacă cineva vede discuțiile raționale ca pe o justificare constantă, atunci problema nu este la cel care pune întrebări, ci la cel care refuză să răspundă.
În plus, diferențele de opinie nu înseamnă că trebuie să te justifici mereu, ci că există un schimb de idei. O relație autentică nu este despre a evita întrebările incomode, ci despre a înțelege și a respecta perspectiva celuilalt. Dacă cineva consideră că a fi pus în fața unor întrebări raționale este o povară, atunci poate că acea persoană nu este pregătită pentru o relație bazată pe onestitate intelectuală.
Exagerezi. În primul rând, spiritualitatea nu este automat echivalentă cu a fi „victima unui cult". Da, există forme extremiste și sectare ale religiei, dar nu toți credincioșii sunt fanatici sau victime ale unui cult. Sunt mulți oameni religioși care sunt raționali în viața de zi cu zi și care își trăiesc credința fără să o impună altora.
În al doilea rând, ideea că „oamenii nu se pot înțelege dacă au convingeri diferite" este greșită. Dacă asta ar fi adevărat, atunci orice societate diversă ar fi imposibilă, iar relațiile inter-religioase sau inter-culturale nu ar exista, ceea ce este evident fals. Ceea ce contează cu adevărat este capacitatea de a comunica deschis, de a respecta diferențele și de a găsi un teren comun.
Cât despre „campul de misiune", da, este adevărat că unii credincioși văd ateii ca pe niște „oportunități de convertire". Dar asta nu înseamnă că fiecare persoană religioasă este așa. Dacă partenera ar avea această mentalitate, atunci, evident, relația nu ar funcționa. Dar dacă este o persoană deschisă și respectuoasă, atunci nu există niciun motiv pentru care o relație între voi nu ar fi posibilă.
Oamenii nu trebuie să fie identici ca să aibă relații sănătoase. Trebuie doar să fie capabili să se respecte și să conviețuiască armonios în ciuda diferențelor.
Deocamdata nu ai relatie, asa ca vorbesti fara sa ai habar ce inseamna o relatie reala.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
