Hei, as vrea sa aud si eu povestea voastra de iubire. Bineinteles daca vreti sa ne-o impartasiti si noua.
Cea mai frumoasa primeste funda! 
Pai el se mutase cu mine pe strada acum vreo cativa ani.La inceput nu vorbeam deloc, ne certam tot timpul, practic nu ne suportam deloc unul pe celalalt. Dupa o perioada de timp lucrurile parca se mai linistisera si incepusem sa ne intelegem mai bine.El vorbea frumos cu mine, mai venea pe la mine pe la bloc, mai ieseam uneori si ne plimbam prin parc...si am inceput sa ma indragostec de el, dar preferam sa nu ii spun lui pentru ca imi era teama de un refuz.
Dupa 3 luni care au trecut tot vedeam ca imi placea de el din zi in zi mai mult si mi-am luat inima in dinti si i-am spus ce simt pentru el.Surprinsa am fost cand mi-a spus ca si el ma placea dar nu avea curaj sa faca primul pas.
Si am format o relatie timp de un an.A fost primul meu prieten.A fost o relatie frumoasa, ne intelegeam bine, mai existau si mici certuri dar treceam peste ele.El a fost mereu langa mine cand am avut nevoie de cineva, ma facea sa rad atunci cand eram trista, el era totul pentru mine.Nu mi-as fi imaginat vreodata ca o sa il pierd dar din pacate l-am pierdut. Dupa ce aveam un an si ceva de relatie, el mi-a spus ca numai are rost sa continuam relatia si ca este mai bine ca fiecare sa isi vada de drumul sau.
A trecut ceva timp de cand numai sunt cu el si sincer nu am trecut peste.Ma doare faptul ca l-am pierdut.Am pierdut persoana care imi completa viata, persoana la care zambeam doar cand ii auzeam numele, persoana care m-a facut sa zambesc din suflet si sa fiu fericita, persoana pentru care as fi facut orice, persoana care o iubeam enorm..., insa pacat ca s-a schimbat atat de mult 
oricum niciodata nu il voi uita, va ramane in inima mea pentru todeauna si ii multumesc ca a facut parte din viata mea candva
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Povestea mea de dragoste. Pai, il aveam in lista de messenger, dar nu stiam cine e. Era a doua zi dupa anul nou 
...eu stand la pc, pe mess, aveam chef de vorba si am zis hai sa ma bag in seama. El mi-a raspuns, am vorbit si totusi nu stiam cum de ne avem in lista unul pe altul. Nici facebook'ul nu ni-l cunosteam Apoi a zis ca i'ar face placere sa ne vedem la o cafea. Am acceptat, cu conditia ca el sa ma caute, la telefon bine inteles. Am mai schimbat noi cate o replica, un sms si apoi fix peste o luna ne intalnim. 2 februarie :X.Ce pot sa spun a fost asa, de parca ne stiam deja. Un moment care mi-a ramas, a fost ca a cantat ( era karaoke in acel local) ceva special pentru mine, desi nu avea voce 
.Si uite ca de la un simplu ce faci pe messenger am ramas impreuna pana azi, de un an si ceva :X Iar pe parcursul acestei perioade pot sa spun ca am avut parte de tot ce e mai bun sau rau, dar il am langa mine 
.
Răspunde
Paii..eram la sfarsitul clasei a 6-a si nu stiam mai nimic despre el cu toate ca ne vedeam zilnic si ne spuneam ''buna'' pentru ca invatam in aceeasi scoala. Eu ii spuneam prietenei mele cele mai bune, care era colega mea de banca, ca niciodata nu voi putea sta cu el.mi se parea foarte fitos si arogant. Prietenul colegei mele era coleg de clasa cu''fitosul'' cum ii spuneam eu. Ei doi fiind cei mai buni prieteni, noi cele mai bune prietene stateam mereu impreuna mai ales ca cei doi erau impreuna. Si a trecut timpul si eu cu el am inceput sa vorbim mai mult. Intr-o seara pe mess, am vorbit ce facem cu noi doi pentru ca noi ramaneam mereu impreuna daca cei 2 plecau sa se plimbe. Si pana la urma am fost de acord sa avem o relatie.a durat un an dupa care ne-am despartit din cauza unui fost prieten de-al meu (e o poveste lunga si complicata aici)..am stat despartiti un an in care el terminase generala si noi nu mai vorbisem deloc. Intre timp prietena mea si prietenul lui inca erau impreuna si in vacanta de vara, inainte sa intru la liceu iarasi ieseam noi 4 afara. Eu cu acel baiat ne-am impacat si din pacate in acea vara s-a despartit prietena mea de iubitul ei.
Dar eu cu iubitul meu suntem bine si astazi, avem 3 ani impreuna si ne intelegem foarte bine si sper sa fie asa mult timp. :* sper ca nu v-am plictisit cu povestea si scuzati anumite greseli dar am scris repede. va pup:*
Pai totul a incepu in clasa 1 l-am vazut l-am placut dar am tacut imi placea de el imi facea complimente imi ducea geanta etc si multe lucruri de genu asta si iata ca a plecat la alta scoala dar tot are rude aici unde sunt eu acum 4 ani am decis sa fim iar impreuna mai intii doar vorbeam pe chat diferite intrebari cuvinte frumoase dimineata imi scria singur apoi totul s-a aprins ca o flacara de foc ce se naste dintr-o scinteie si eram impreuna ne iubim si chiar il iubesc scum tot suntem impreuna totul e bine ne intalnim e drept ca cam rar dar totusi ne vedem am incredere completa in el si niciodata nu m-am gandit ca voi fi impreuna cu el iar acea scinteie s-a nascut din clasa 1 cind eram niste pici fara minte dar care totusi ne dadeam seama de lumea ce ne inconjoara funda
Afara ploua...Mergeam pe drum gindinduma la ea[ca de obicei]. Faza era ca ea nustia ca o iubesc si viceversa-eu nu stiam ca ma iubeste.
Intr-o zi pe un site de socializare facusem primul pas si am spus ca o iubesc si ea a spus ca ma iubeste.Cite amintiri frumoas, pina intr-o zi cind maicasa descoperise toate mesajele noastre de dragoste.Insa parintii nostri nu stiau si daca erau sa afle erau la sigur CONTRA relatie.Ei ce conteaza acum cind suntem iarasi inpacati.Petrecem timp impreuna (chesti)Dar ce sa lungim vorba:intr-o zi cineva ii dase o palma.Eu nu ma puteam controla si am mers direct la ala (era mai mare ca mine) si i-am dat direct un pumn in burta si sa aplecta si i-am dat un cot in spate... si s-a intins pe burta.De atunci am jurat ca nimeni nu ii va mai face rau...
THE END-daca nu ma crezinu ma crede unele arti sunt chiar inventi-Tu decizi
Frumos...cam asa a fost si la mine, de la un simplu ''ce faci'?'
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
