Eu am urmatoarele pretentii:
1. Sa fie cât mai femininã, nu dominantã manipulatoare, sa inceapã certuri.
2. Sa facã cea mai bunã prajitura din lume, si supe. La acestea nu ma descurc, nu am pretentia sa-mi facã intotdeauna de mâncare, pot face asta si singur.
3. Sa imi ofere ajutor prin mici gesturi, daca depun ceva efort cât de mic sa imi ofere ajutor si ea, daca sunt atent si interesat de ceva sa arate si ea interes.
4. Sa arate interes sexual(când este cazul) fara sa ma chinui doar eu.
5. Sa aibe grija de sanatatea ei, nu imi doresc o femeie model, dar nu sa meargã ma KFC in loc sa prepare o masã sanatoasa, sa facã sport macar pentru mentinere si respectul ei.
Foarte frumos si decent. Si daca ar fi mai slaba decat ar trebui? nu anorexica, dar mai slabuta...
Sa ma inteleaga, sa gandeasca cum gandesc eu, sa ne punem de comun acord foarte usor, sa nu aiba fite, sa nu insele, sa fie in principiu o fata cu capul pe umeri, normal, frumusetea nu o excludem, normal. Dar frumosul vazut de ochii mei este diferit de al tau, de al persoanei X, si tot asa.
Cred ca trebuie sa fie un om cerebral,vesel,istet, atent, afectuos, iubitor, obtimist ...sa fie acel cineva langa care sa ma simt iubita, respectata si apreciata.
Pentru mine ar trebui să fie o fată cu caracter, să fie cât de cât drăguță, înaltă. Mi-ar plăcea să urască minciuna și să mă iubească așa cum sunt. Aș vrea să fie a mea și doar a mea, de la început până la sfârșit.
Nu știu, dar sunt foarte sigur că în momentul în care o voi întâlni, voi știi că ea e.
Este ok cel putin in acest moment e bine sa fie mai slabutã, o datã cu vârsta binenteles ca se pune greutate. Dar na nu as vrea sa fie mai grea decât mine, sa nu fie in nici o extrema, intre 40kg si maxim 80kg e bunã intreaga viata
Se vede ca iti place sa fii cat mai des, pacalita.
DPDV fizic, nu am ce sa zic, cand ti se pune pata pe o persoana, uiti de preferinte. Dar, totusi, sa zicem ca vreau sa fie suficient de draguta cat sa ma faca sa o iau in brate mai mereu Sa nu fie miniona si prea "plinuta", ca am arata ciudat.
Dpdv psihic, in principal sa fie o fata inteligenta, ideal ar fi, sa fie romantica, si sa-i placa copiii, in cazul in care se ajunge acolo, sa fie o mama buna.
Psihic să aibă o mare bunătate sufletească, să fie deșteaptă.
Fizic...să arate cumva interesant sau să aibă ceva deosebit să fie grațioasă și elegantă. Asta înseamnă pentru mine săxy.
Sa raspund si eu, sa nu ma incadrez din cauza varstei?
Am numai treizeci si ceva de ani de casnicie, si ne dorim inca, sa imbatrainim frumos impreuna.
Am sa-ti spun unde gresesti tu.
Daca incepi cu fizic si psihic, nu ajungi departe si nici nu vei avea o viata lunga langa partnerul tau, pentru ca alegerea nu este corecta, trebuind sa fie 100% dragoste pura si apoi sa vina psihicul si fizicul.
Si in ce consta aceasta dragoste pura? Banuiesc ca flacara aceea de la inceput
Flacara aceea de la inceput se poate intretine, cand sunt implicate 2 inimi pure si pline de dragoste, este usor si simplu, pentru ca iti este extrem de usor sa daruiesti.
Daca oamenii sunt inteligenti, realizeaza cand apare rutina si plafonarea intr-o relatie si fac ceva sa iasa din ea. In felul asta, ajung sa re-aprinda flacara dragostei, sa dea un impuls relatiei.
Ma bucur ca aveti parte de o astfel de relatie. Din pacate, cred ca nu toti avem norocul sa ne intalnim inima pereche. In marea parte a relatiilor unul dintre cei doi iubeste mai mult. Iar asta pe viitor nu duce la o relatie descrisa de dumneavoastra
Daca esti intr-o relatie si vezi ca celalalt nu da atat de mult pe cat dai tu, nu pierde timpul, ca nu-i de stat, omul nu se schimba niciodata, cu atata mai mult ca, trece vremea si relatia se plafoneaza si omul se simte confortabil si nu-i mai pasa sa fie atent cu tine.
Am trecut si printr-o deceptie, sau mai bine as spune dezamagire, desii fusese o relatie de 3 ani, pana am avut ocazia sa-l vad facand o criza de gelozie si totul s-a sfarsit atunci, in ciuda rugamintilor si plasetelor lui si ale mamei lui, care ma iubea enorm.
Doar 3 luni mai tarziu, cand nici nu gandeam ca voi mai intalni un alt baiat, mi-am intalnit soarta, barbatul cu care m-am casatorit, doar 6 luni mai tarziu. Nu, nu as schimba nimic in viata mea, pentru ca a fost si este omul perfect pentru mine si eu pentru el. Mi-a demonstrat asta, iar pentru el, am mers pana la capatul pamantului, pentru ca fericirea este acolo unde este el si copii nostri.
Ma bucur foarte mult sa aud astfel de povesti. Asa este... iubirea suprema apare cand ne asteptam mai putin. Chiar daca tin mult la acea persoana, este un om minunat, m-a schimbat in bine, tine si el la mine doar ca nu pe deplin avand acum ca prioritate cariera...ar trebui renuntat?