Hei TPU, am nevoie de o părere, sfat. De la vârsta de 14 ani am trecut printr-o schimbare radicală, probabil cum facem majoritatea în adolescență însă la mine a fost o schimbare spre rău.Am început să mă izolez tot mai mult,am renunțat la toți prietenii și în timp mi-a fost tot mai rău. Aveam o ură imensă pentru propia persoană și viață,începeam să mă rănesc singură tot mai des, până la tentative de sinucidere. Timp de un an am vorbit după cu o persoană străină pe net și m-a ajutat în sensul că m-a făcut să simt o importanță în viața mea, aceea persoană fiind bărbat și mai mare ca mine cu mult lucrurile au degenerat. S-a ajuns la o depărtare a mea de aceea persoană și am fost parcă aruncată în vechea stare după asta.Mi-a trecut după câteva zile, după ce am făcut un gest nesăbuit ce m-a băgat în spital.Cu timpul am cunoscut un băiat, simțeam că am nevoie de iubire și i-am dat o șansă,a profitat din plin de ea în sensul că m-a atras spre el cu fiecare gest pe care îl făcea. Am ajuns să avem un an de relație, mi-am început viața sexuală cu el și a fost totul ok, mi-a rămas alături și m-a susținut, m-a scos complet din aceea stare. După ce eu am împlinit 18 ani am început să ne facem planuri și vise comune. Ai mei nu vedeau un viitor al meu alături de el, mama îmi spunea mereu să-l las, din punctul ei de vedere nu era o persoană care m-ar fi pus pe primul loc in viața sa.Am început să ne certăm de la lucruri mărunte tot mai des, am trecut prin zile proaste și când mă vedea deprimată aștepta să-mi treacă după trimitea mesaj cu "ți-a trecut?" de obicei nu mă supăram dar în una din acele zile am reacționat foarte urât la un astfel de mesaj. Eram furioasă că-mi scrie asta în loc să facă ceva să mă ajute. Mi-a zis că-i stric starea și cheful de a vorbi cu mine cu o astfel de atitudine și m-am despărțit de el când nervii mei au atins limita. După l-am ignorat două zile, a treia deja regretam tot, i-am scris, doream o nouă șansă.Mi-a oferit-o dar mi-a spus că și-a făcut prietene noi cu care nu are alte legături doar prietenie.Nu l-am crezut,i-am cerut contul de Facebook deși eu am refuzat chestia asta la început pe motiv că o relație e bazată pe încredere, a refuzat să mi-l dea și am zis că degeaba am revenit la el atunci.Au trecut câteva zile și simțeam că "mor' i-am scris, el nu mai vroia să avem vreo legătură pentru că l-am rănit.Am înțeles și am stat departe însă după l-am căutat iar, mi-a spus că lipește ceva și cu toate astea că nu poate zice că mă mai iubește și prietenii lui au devenit cei importanți pentru el fiindu-i alături.Am încercat să nu mai fac pe disperata și totuși, au trecut 3 luni, diferiți băieți se bagă în seamă cu mine și eu sunt tot cu gândul la el. Continui să-i scriu doar să văd ce face iar el îmi răspunde, cum aș putea să opresc instinctul acesta de al căuta?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook