Hei, TPU, băiatul din Bangladesh mă tot sună într-una și mă caută, dar eu nu-i pot răspunde și sincer nu știu care este motivul real.
Că nu știu limba engleză sau că de fapt mi-e frică să nu cumva ca tipul să mă placă?
Dacă însă ar fi a doua variantă, cum dracu pot face să scap de fricile astea?
Chiar aș vrea să-i răspund băiatului (să-mi bag ceva în ele de frici și să trăiesc măcar o dată în viață și să trăiesc măcar o dată alături de un bărbat, dar nu știu cum să trec peste tot).
Efectiv plâng și mă simt împietrită, că nu pot răspunde acelui băiat. Mai ales că el chiar a fost primul care chiar mi-a plăcut, de fapt după vreo 2 alții, dar cu care nu a fost nimic, doar eu mă îndrăgostisem ca proasta de ei și am suferit în tihnă până mi-a trecut.
Eu una chiar simt că Dumnezeu mi l-a adus pe băiatul ăsta. Eu chiar având mereu probleme cu tipii, îndrăgostindu-mă mereu doar de cei indisponibili emoțional sau de cei care nu mă plăceau. Și deși foarte rar, au fost 2, 3 care m-au plăcut ei sau ar fi dat de înțeles că mă plac, dar nu i-am plăcut eu și cam aia a fost. Însă acum, pentru prima dată la telefon mă caută un tip care chiar mi-a plăcut și care încă-mi mai place de el, dar frica, fricile mă înspăimântă, mă îngheață și nu îi pot răspunde la telefon. Dar mă și rănesc, deoarece eu îmi doresc să-i răspund, dar nu o fac.
Cum pot scăpa repede de fricile astea, ca să nu-l pierd pe tipul ăsta? Și sincer, nici să nu-l rănesc. Deoarece după apelurile lui, îmi dau seama că totuși băiatul chiar mă place și mă vrea.
P.S. Tipul m-a plăcut fix așa cum eram. Și nu arătam în cea mai faină versiune a mea în tren. Eram obosită, transpirată, cu părul șifonat, nici drept, nici creț, eram și nervoasă că nu-mi mai mergeau telefoanele și mi pierdusem căștile mici și o perioadă îmi pusesem căștile mari pe urechi, unde arătam ca dracu și nici nu eram îmbrăcată cel mai fain și cred că mă și îngrășasem și mai mult atunci. 
) Deci tipul pur și simplu m-a plăcut, m-a plăcut pe mine. Nici măcar engleza nu o știam bine și m-a și întrebat ce fac, dacă studiez sau lucrez și i-am zis că niciuna din astea deocamdată. Că doar fac un trip. Nici măcar de astea nu i-a păsat tipului. Nici măcar că i-am respins sărutul. Deci nu știu unde o să mai întâlnesc un tip ca el. Dar fricile mele mă imobilizează și nu-i pot răspunde.
Ce naibi să fac?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu pot. 
Mi-e frică.
Mai bine o las așa.
Cred că nu a fost să fie și aia e.
Sper doar să nu mă urască.
Sper să rămână cu impresia aia pe care i-am lăsat-o în tren.
Și aia e.
Fiecare pe drumul lui.
Ba poti, doar ca nu vrei. Daca poti sa scrii aici, poti sa ii scrii si lui.
Puteti vorbi si prin scris, nu e capat de lume.Dar apuca-te de invatat engleza, fiindca iti va prinde foarte bine, nu zic neaparat de acest caz.Afli ce si cum, lamuriri, secrete, confesiuni, doar discutand cu el. Poate ca este la fel de disperat ca tine? Cine stie...
Nu pare prea serios daca a incercat sa te sarute in tren. Mai bine lasa-l. Ei de multe urmaresc un scop care nu are legatura cu iubirea.
Ahh, junior stage 
Nu te pot vota măi miss DullCat 
)
Dar tu știi că eu te apreciez oricum și cu vot și fără vot. 
Însă fir-ar el de junior. Ce trebuia oare să faci ca să scapi de junior stage?
Ooo și da!
Până vine războiul și ne vor aruncă ăștia din țară, mi-am jurat că mă voi apuca de studiat engleza. )
Sper doar să o învăț cât mai repede, că deja o studiez de vreo 7 ani și nada. Pe scris și mai ales citit nu am probleme ) dar pe audio și vorbit stau prost de tot.
Odata, un copil avea o paturica cu Tom si Jerry.
Doamne. ce ii mai placea. dar incepuse sa miroasa, rau, a mucegai.
Nu ii venea sa il arunce.
Apoi, l-a pierdut si, desii a fost trist, s-a simtit usurat, fiindca n-a trebuit sa scape el de paturica.
De ce iti e frica? Sa nu faca asemenea celorlalti din trecut? Are si statut, din ce ai mentionat mai sus, un sarut la prima vedere in tren? Nu stii exact de ce te suna si vrea sa vorbeasca, asemanator cum a spus si "marevna13", e suspect sa fii asa direct in situatia data, pare sigur pe sine si nu arata ca are moralitate ce il ajuta sa isi imagineze cum te-ai simtii tu in acel moment.
Deci îmi spui că omul mă place de fapt sau că nu mă place?
Nu înțeleg.
Dar nici nu mai contează. Sunt prea tristă ca să mai vorbesc cu cineva.
Plâng (și nu știu exact de ce mai plâng) și vreau să fiu singură.
Oricum dacă mă voi întâlni cu el și mai ales că e și străin, cu atât mai mult voi avea niște arme albe "în caz de orice" și dacă și ăsta mă alungă-n stradă, ca amicul meu, atunci clar nu mai are rost nici să încerc.
Fiecare pe drumul lui și gata. Mi-a trecut oricum entuziasmul, cred că iubirea de fapt nu există și nu mai am nevoie oricum de suferințe, am suferit oricum destul de mult.
Să fie sănătos și sper să se întoarcă în deșertul lui, la tarantulele lui.
Hei, capul sus, iubirea exista, doar ca tu trebuie sa o conturezi, e ca si cum ai desena, la inceput, sunt doar niste linii negre trase pe o foaie alba, dar la final, cand e aproape gata, poti vedea ca liniile au ocupat majoritatea spatiilor albe de pe foaie,
Eu nu spun nimic pentru ca nu stim toate detaliile, tu si el le cunoasteti, deci voi decideti, tot ce spun eu este sa fii atenta, ai mai trecut prin asta, (ai mentionat de trecut ca ai mai simpatizat), sa nu ajungi la. stii tu, acel final in care crezi ca tu esti de vina si te storci asemenea unei lamai ca ai actionat gresit in anumite situatii, cred ca ai niste fisuri, metaforic vorbind si trebuie sa le repari, nu orice spune ca te iubeste chiar o va face, tu placi intr-un fel, un baiat va fi total altfel, dupa cum am inteles noi ca este "iubirea".
Domnule Darrio, omul e deja la muncă în România )
E în București. Ați citit tot ce am scris?! ) Noi ne-am întâlnit în România, în tren mai exact omul e deja în România, din ce am priceput din engleza lui, omul e de 4 luni la muncă în România.
Deci ce ar avea de câștigat să vorbească cu mine? )
Însă astă seară s-a uitat mama la TV și am auzit fără să vreau cum asiaticii și indienii de pe teritoriul nostru s-au bătut și unii chiar înjunghiat și de aici s-a adus în discuție și faptul că au existat niște traficanți de oameni asiatici care au mai și colaborat cu români de la noi.
Nici nu mai regret că nu i-am răspuns lui indie boy ăsta. Poate era și el implicat în vreun trafic din ăsta.
Asta ar fi mai lipsit, să-l fi acuzat pe amicul meu de interlopie, pe care cât de cât îl cunosc și să se fi adeverit că de fapt mârlanul ar fi indie boy ăsta. Ahhh!
Urăsc viața asta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
