Nu ai dat de tipul potrivit care sa sparga gheata.
Iti place sa vanezi, sa nu ti se dea totul pe tava. Sa te tina motivata. Tie iti trebuie un tip mai dur, probabil ai dat de unii mai sensibili care iti ofera satisfactie instant si dupa te plictisesti, o relatie cu ei devenind un chin.
Totusi, as vrea sa fii atenta cu tipii "bagabonti", poti da de narcisisti sau psihopati care se joaca cu mintea ta si care sa abuzeze de tine. Ideea e sa gasesti un echilibru, sa dai de unul mai sever, mai masculin, dar nu de o bruta.
Esti cam mica pentru relatii serioase. Ar trebui sa te intereseze mai mult sa te dezvolti pe plan personal si eventual sa te gândesti ce ti-ar place să faci ca meserie. Relațiile sunt din punctul meu de vedere o pierdere de timp in liceu.
Sunt conștientă ca sansele de a ramane pe viata cu o persoana cunoscuta in adolescenta sunt aproape inexistente, insa totusi frate am 17 ani, am si eu hormoni you know?, mai dereglati dar ii am, nu inteleg de ce ai raspunde la o intrebare, irosandu ti timpul daca nici macar nu ajuti persoana respectiva cu raspunsul tau...
Te simți nefericită doar când ești in relație, iar când te desparţi totul revine la normal? Asta înseamnă că te simți mai bine atunci când ești singură, poate nu ești pregătită să ai o relație, deși ești la vârsta la care e normal și chiar ar trebui să ai. Cele mai frumoase povești de dragoste sunt cele din adolescență. Dacă zici că erai nefericită cu acei băieți, înseamnă că ei nu știu să te facă fericită sau poate nu erau pentru tine. Dacă ai fi cu un băiat pe care îl iubești iar dragostea e reciprocă, atunci, crede-mă, că ai fi foarte fericită, ai avea fluturași în stomac, ai avea chef de viață, nicidecum nu ai plânge. Eu cred că depinde de persoana cu care ești în relație, de cum te face să te simți, dar depinde și de tine, trebuie să lupți cu stările acestea. (Poate ești într-o depresie). Tu te cunoști cel mai bine. Sper să îți găsești un iubit care să te aducă în al nouălea cer? și să simți fiorii dragostei. Pupici
Eu știu un cuplu care s-au cunoscut la 12 ani, iar acum la 18 ani încă sunt împreună. Adica nu și-au început viata sexuala la 12 ani, cel puțin din ce mi-a povestit băiatul. În fine, dar aia nu e relație. Se înjura, se scuipa, se cearta, se împăca, zice ca a terminat cu ea, apoi o suna, apoi o înjura din nou bla bla... Mai pe scurt, s-au întâlnit doi prosti și acum stau împreună. De asta se înțeleg ei asa bine. Aia nu se mai numește relație. E doar frecție la picior de lemn.
E normal ca la 17 ani să ai sentimente schimbătoare.Și eu la 17 ani când vrdeam cupluri prin liceu mă simțeam frustrată cumva și singură și dacă vedeam că îi câștiasem cuiva suficient interesul încât să se îndrăgostească de mine îmi pierdeam eu interesul. În mod sigur nu ești asexuală.Un psiholog spunea că toți ne naștem cu o capcitate de a ne atașa se sexul opus ca un tub de lipici și dacă o folosim pe tot felul de relații fără finalitate, atunci când am avea cea mai mare nevoie de el, pentru a întemeia o familie, tubul e deja gol, nu mai găsim persoane care să ne încânte, eventual din alea indisponibile.Intenția Creatorului, a lui Dumnezeu e să căutăm o relțaie cu cineva de sex opus atunci când avem maturitatea psihologică și posibilitatea de a a ne căsători, relațiile sexuale fără căsătorie aduc multă vinovăție, te simți murdar plus posibile boli venerice, plus multă sufernță pentru cel ce are ghinionul să fie el obiectul pierderii interesului și el să mai aibă sentimente.Mai bine gândește/te la învățătură, carieră si roagă/te ca la momentul potrivit pentru căsătorie, Dumnezeu să aducă în viața ta pe cineva potrivit pentru căsătorie.Soțul meu s=a rugat pentru soția lui de la 19 ani și el avea 24 de ani când ne=am căsătorit.
Din cate citesc eu aici, as putea sa-ti spun ce nu le place baietlilor si de cea ar fugiid e o relatie cu tine:
- nu suporta o fata care plange
- nu suporta minciuna sau eschivarea
- nu suporta persoanele reci sau triste
- nu suporta ideea de a fii contrazis samd
Dupa cum vad eu, tu suferi de depresie sau ceva mai grav, odata ce esti tot timpul obosita, plansa, stresata, trista samd.
Mergi la un psiholog sau psihiatru, ca a vrei sa iesi din starea asta, pentru ca nu vei avea niciodata o relatie fericita cu vreun baiat.
Teoretic, în ceea ce privește stările tale emoționale când ești într-o „relație", ar trebui să vorbești cu un psiholog. Mie cel puțin mi se pare că ai simptome de șoc post-traumatic, dar mno... eu nu-s specialist în domeniu - așadar, caută unul și vorbește cu el/ ea.
Dar aici mi se (mai) pare că nu e vorba doar despre asta, ci și de faptul că ai vrea să încerci să faci sex și nu ai cum... (cu cine). Iar încercările de a te apropia de cineva sunt doar eșecuri până acum. Aici ar fi două chestii de lămurit:
1. te-ai imagina făcând dragoste cu... o altă fată?
2. ai încercat vreodată să te masturbezi? ar putea fi și asta o rezolvare, cel puțin temporară.
Greseala ta e ca toata viata ta se invarte in jurul ideii de relatie. Dupa ce o sa inveti sa fii multumita si fericita tu cu tine, va veni si relatia. Oricum, exista un procent foarte mic de persoane sub 18 ani care au "relatii" de lunga durata. Majoritatea persoanelor au labareli d'astea de cateva saptamani, maxim cateva luni.
In plus, esti mult prea mica pentru ca activitatile tale principale sa includa baieti si relatii. Ar trebui sa te focusezi pe BAC, facultate etc. In facultate e perioada de distractie si de experimentat. De ce ai vrea gagic fix in perioada asta? WTF is wrong with you people?
Dup'aia va treziti la 40 de ani plini de regrete ca nu v-ati trait viata
Bună! Treci printr un episod de depresie, si cu siguranta nu esti inca pregatita pentru o relatie cu un băiat, inca nu ai gasit nici băiatul potrivit pentru tine care sa stie sa te faca fericită, ti ai inceput viata sexuală? Tu acum trebuie sa mergi la un psiholog care sa te ajute sa treci peste depresie, dar din ce motiv plîngi si esti asa de nefericită? Părintii tai stiu prin ce probleme treci tu? Le ai spus? Varsta pe care o ai 17 ani este o varsta a schimbarilor si transformărilor si ai nevoie de ajutorul părintilor sau a unui psiholog calificat, Multa sanatate.
Instabilitate emotionala, imaturitate, o posibila nevroza sau tulburare provenita din adolescenta. Te plictisesti repede ceea ce denota ca tu vrei sa bifezi mai degraba lucruri decat sa te implici efectiv in ceva. Superficiala! Asta e! Asta esti tu. O sa-ti vina si tie mintea pe casa. Roaga-te sa-Ti dea Cel de Sus multa minte.
Ideea este ca nu ei fug, ci eu... Si niciodată nu am plans de față cu ei. Nu sunt genu de persoana, eu sunt o persoana destul de puternica, vesela, tot timpul cu glume si autoironii, exceptând atunci cand sunt intr o relatie, atunci sunt fix opusul...
Ai zis ca ai cate un "crush" din cand in cand, vezi vreo recurenta la trasaturile care te atrag la acei baieti? Care ar fi trasaturile care te atrag? Cum sunt relatiile cu familia ta? Cum decizi ca esti intr-o relatie? Ce iti trece prin cap in momentul in care esti intr-o relatie?
Nu e genul de intrebare la care se poate raspunde usor si nici un raspuns de aici nu o sa aiba validitate absoluta, in absenta unei discutii mai lungi cu un terapeut sunt doar indicatii pe care ar trebui sa le iei cu un gram mai mare de scepticism.
N-o sa iti irosesc timpul tau(nici pe al meu) spunandu-ti sa mergi la psiholog ca imi pare penibil sa mergi la asa ceva(parere personala), cat despre intrebarile tale eu totusi zic ca nu ai intalnit persoana potrivita care cu adevarat sa iti dea lumea peste cap.
Mai ai timp, ai momentan 17 ani, ca de acum incolo viata te poate surprinde in orice moment.Iar povestile cu fosti tai prieteni...sa fim seriosi nu cred ca erai lesinata dupa vreunu.
Ar trebui să lași un timp să treacă, e evident că nu ești pregătită să ai o relație.
"acum 13 ore | AriaOcazionalGigel explică (pentru Ioneasca1001):
Ideea este ca nu ei fug, ci eu... Si niciodată nu am plans de față cu ei. Nu sunt genu de persoana, eu sunt o persoana destul de puternica, vesela, tot timpul cu glume si autoironii, exceptând atunci cand sunt intr o relatie, atunci sunt fix opusul..."
Imi pare rau sa-ti spun, dar parerea ta nu coincide cu realitatea.
Iti spui singur ca esti o persoana puternica... ceea ce este taman pe dos, in cazul tau.
O persoana puternica NU plange si nu fuge de oameni, nici cand este in relatie nici in afara relatiei, creindu-si de fapt, o falsa imagine.
Adevarul este ca doar pretinzi a fii puternica, cand sufletul tau este sub nelinistit tot timpul, fugind de oameni, fiindu-ti frica de ceva ascuns, sau rau. Am senzatia ca tu oti provci aceste stari negativiste, izolandu-te de lume.
mai mult sau mai putin, semeni teribil cu PROSTIA OMENEASCA de ion creanga.
Ia de priveste si trage talcul din poveste, ca tu esti taman ca-n povestea asta, povocandu-ti singur rau, din prostie.
https://www.youtube.com/watch?v=U5sSUjPoqD4
Draga mea, ce filme ai? In primul rand, cand am spus eu ca ma izolez de oameni? Da, am zis ca "fug", dar am zis ca "fug" de relatii, nu de oameni.
In al doilea rand, de cand o persoană care are descarcari emoționale este considerată sensibilă? Si cu ce drep iti dai tu cu parerea despre mine?
Eu stiam ca site ul acesta este pentru a ajuta oamenii, nu pentru a ii jigni si vrajeli d-astea, te rog, data viitoare, păstrează ti frustrările in capsorul tau. Te pup
Mai fetita, nu te jigneste nimeni, doar ti se spune adevarul in fata, ca nu-ti suntem aici prieteni, ca sa te mintim frumos, ca asa nu te ajutam.
Pornind de la fraza ta:
"Da, am zis ca "fug", dar am zis ca "fug" de relatii, nu de oameni."
am sa-ti explic ceea ce vad ca nu intelegi.
"Relatiile" sunt legaturile dintre oameni!
Asadar fuga de relatie este egala cu fuga de oameni.
Degeaba te minti tu frumos, ca esti puternica, ca esti dezinvolta, ca faci haz de necaz si hlume, ironii samd, tu de fapt esti o mare negativista, speriata de propria-ti umbra.
Stiu, adevarul de ta durea, dar cineva din afar trebuei sa ti-l spuna.
Tu de fapt joci teatru cand pretinzi ca esti puternica, vesela samd.
te sfatuiesc sa stai jos si sa relectezi la ceea ce ti-am spus.
Eu fetite ca tine am mai vazut si te inteleg cat esti de confuza, dar realitatea este aia cand esti singur, trista, in care iti este frica de ziua de maine, de oameni, de ceea ce ti s-ar putea intampla... toate din cauza ca iti induci singura aceste scenarii negative, cae te duci usor-usor la depresie, anxietate, paranoia samd.
Incerca sa-ti schimbi mentalitatea, sa gandesti pozitiv, sa te bucuri de viata, sa vezi cat de frumos si bine este sa fii fericita.
Din pacate, doar tu esti capabila sa schimbi situatia in care esti. Nici un psiholog sau psihiatru din lume, nu o poate face, daca tu singura nu incerci sa intelegi situatia si scenariile tragice pe care le inventezi si in care te vezi deja, desii ele inca nu s-au intamplat si posibil sa nu se intample niciodata.
Daca nu te trezesti ACUM sitiatua ta se va degrada si te vei izola de oameni, cazand in depresii grele.
Viata este prea frumoasa, ca sa-ti plangi in pumni, de scenarii inventate, nu de realitate.
Ție frică de consecințe și responsabilitățile care le implică, de aceea îți pui bețe în roate singură.
Mutubal întreabă: