Hei TPU! Sunt intr-o situatie mai dificila si nu stiu daca va functiona sau nu. Vorbesc de aproximativ 5 luni cu un baiat, suntem intr-o relatie la distanta, distanta dintre noi fiind de vreo 3 ore, ceea ce nu e chiar exagerat. Eu am 15 ani, el 20, dar diferenta noastra de varsta e mai aproape de 4 ani. Ne-am si vazut de vreo 3 ori, in sensul ca a venit el la mine in oras de mai multe ori, si-a luat un airbnb si a stat vreo 2-3 zile de fiecare data. Legat de relatia noastra, este una bazata pe foarte multa iubire, incredere, respect si mai ales sustinere. Cu siguranta ca am intampinat si noi mici certuri, inevitabile in orice cuplu, dar au fost gestionate foarte matur si ne-au solidificat mai mult conexiunea. Ideea este ca parintii mei nu prea sunt de acord cu relatia noastra, nelăsându-ma sa merg si eu la el in oras. Trebuie sa mentionez si anumite detalii semnificative, nu, nu am parinti "comunisti", ba chiar avem o relație foarte apropiată si deschisa fața de relatiile altor adolescenți cu ai lor. Da, m-au lasat sa plec singura in alte orase de multe ori, cu prieteni, alti iubiti, verisori, etc. De asemenea, nu este prima mea relatie, am avut diverse relatii si cu baieti mai mari decat el, toti de la mine din oras insa, iar parintii mei erau la zi cu tot ce se intampla. O alta chestie importanta, pentru ca stiu ca exista si persoane destul de absurde pe platforma aceasta, nu, nu toate fetele de varsta mea sunt la fel, nu toate sunt copile, ceea ce ma irita si pe mine la persoanele de varsta mea la fel de mult ca pe voi sunt olimpica, am rezultate excelente, am planuri foarte mari de viitor si cu siguranta nu se invarte toata lumea mea in jurul unui baiat. Am facut paranteza aceasta ca sa se inteleaga ca nu am niste parinti stricti si ca nici eu nu sunt vreo "depravata", e doar strict conceptul de relatie la distanta care nu le surâde.Revenind, i-am intrebat recent daca imi permit sa il vizitez cateva zile si evident ca raspunsul a fost negativ, dar eu chiar nu am mai insistat. In schimb, au inceput ei sa insiste ca ar fi cazul sa ii pun "stop" caci o vor face ei daca nu. Ei insista foarte tare pe faptul ca el are atatea tipe la el in oras cu care se poate "combina" si la fel si eu, am de unde sa imi aleg. Au totala dreptate si noi doi am mai avut discutia asta de nenumarate ori si a incercat sa ma faca de fiecare data sa inteleg ca nu isi doreste sa fie cu alta. Zilele astea insa, am readus asta in discutie, desi ma doare foarte tare, dar ma gandesc si la el pentru ca acum e floarea varstei, cand ar trebui sa se distreze, sa aiba 100 de gagici, nu sa stea dupa mine Chiar nu ma asteptam, adica bine pana acum era de inteles ca poate zicea mai in gluma mai in serios ca "doar in mine gaseste femeia pe care o cauta", dar de data asta chiar am vazut ca poate asa e. Nu a insistat sa mai vin eu la el, a spus ca o sa faca tot posibilul ca de acum incolo sa vina el in orasul meu de fiecare data si ca are incredere ca se vor aseza lucrurile. Acum stiu ca o sa vina oameni care o sa insinueze ca la varsta lui e clar ca dorinta sexuala atinge cote maxime, dar nu, nu am facut nimic pana acum cu el, doar pentru ca ne am concentrat pe lucrurile mai importante, desi ma rog, atractia sexuala dintre noi este inedita si evident ca mai exista si un sexting ici colo, dar in viziunea noastra avem timp si pentru asta, eu mi am inceput viata sexuala deci nu cred ca si-ar avea rostul sa se trezeasca cineva sa imi spuna ca poate doar vrea sa mă fraierească pentru asta mai mult de atat, mi-a zis si el si mi-am dat si eu seama de asta, ok poate ai merge o data intr-un oras pentru o tipa doar ca sa faci ceva cu ea, dar nu ti-ai dedica tot timpul din lume si toata energia si nu ai pune atat suflet intr-o relatie daca ar fi doar vorba despre asta, mai alea ca nu are sens fiind din doua orase diferite si in circumstantele in care ar putea gasi one night stand-uri la 2 minute distanta. E clar ca omul chiar e madly in love, si chiar imi demonstreaza asta de fiecare data, tin minte ca inainte sa "oficializam" relatia si evident sa ma asigure din toate punctele de vedere ca e serios in privinta mea, spunadu-le alor lui de mine, prietenilor lui si mai incolo incepand sa ne si afisam, a fost foarte simpatic pentru ca i-am zis ca bai, nu prea vad cum ar merge o relatie de genul, si a inceput sa imi enumere toti prietenii si toate situatiile pe care le cunoaste cu relatii la distanta si incerca sa ma convinga din tot sufletul lui ca o sa mearga) pentru noi chiar nu este o problema, el e sportiv de performanta, foarte cunoscut, si nu prea are timp de multe lucruri, tocmai de aia am si fost socata ca a luat decizia de a veni doar el la mine in circumstantele in care ii este destul de interzis sa isi părăsească orasul, dar e wow ca depune un efort. in cazul meu, si eu am multe alte priorități care necesita liniste si mult spatiu personal, de care nu as beneficia intr-o relatie cu cineva de la mine din oras care ar sta mereu in sufletul meu. mie imi convine sa ne vedem mai rarut, ca asa m-as vedea si cu un gagic din orasul meu ca sa nu o iau razna) in plus, chiar nu ne simtim lipsa, reusim sa ne exprimam iubirea si de la distanta. acum nu stiu cat ar mai putea sa continue chestia asta, evident ca am vorbit mai in gluma mai in serios si despre planurile noastre de viitor si lasand acum la o parte nebuniile astea cu "ce viata de familie vom avea", ne am raportat la modul cel mai serios si la viitorul apropiat si eu oscilam intre mai multe facultati de medicina, cea din orasul lui fiind o optiune, dar nu pentru ca mi-as lasa viitorul influentat de un baiat, ci pentru ca o luasem in calcul de dinainte sa incep sa vorbesc cu el. asa ar fi foarte usor, mai sunt 2 ani si ceva si daca as intra acolo nu ar mai exista distanta asta intre noi. cealalta optiune e intr-un oras si mai indepartat, dar din nou, tot ne-ar fi mai usor sa ne vedem tinand cont de faptul ca nu ar mai avea ai mei vreo influenta asupra mea, si eu cred ca ar functiona 100% si atunci. singura problema este ca nu stiu ce sa fac, sa dau o sansa acestei relatii sa decurga in ritmul ei, pentru ca eu oricum, fie cu el sau fara, n as mai lua in calcul alta relatie pentru ca am prioritati mai importante deci pe mine nu ma incurca cu nimic, sa vina el mereu la mine in oras pana cand poate o sa se mai inmoaie si ai mei si o sa inteleaga, sau sa o las balta de tot? e frustrant ca relatia noastra e super armonioasa, si imi atinge toate standardele. daca ar fi fost sa nu mearga pur si simplu intre noi, nu m-as mai fi gandit de doua ori si i-as fi pus stop, dar nu stiu cum se gandesc ai mei ca daca as face ca ei si sa ma despart de el strict din cauza distantei, as mai putea sa ma comport normal fata de ei ca si cum nu s ar fi intamplat nimic si ca si cum nu mi-au luat dreptul la fericire, ca pana la urma asta e, evident ca mai sunt baieti si ca nu sunt asa inchisa la minte, nu stim ce ne rezerva viitorul, dar eu cred ca avem multe sanse si ar fi teribil sa dam cu piciorul la atatea oportunități impreuna doar din cauza alor mei.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook