Heiiii...Am si eu o intrebare. Cati dintre voi ati mai avut ``o iubire interzisa de parinti`` si cum a fost ati renuntat? ati mers inainte? cum ia-ti convins? helppp

Am avut o astfel de iubire interzisa, parintii chiar daca stiau si nu au fost de acord m-au lasat sa ma,, trezesc la realitate,, si asa a si fost[eram majora oricum faceam ce vroiam]

Am avut si am continuat.e viata mea, greselile mele, invat din ele daca e cazul

Eu Cu tenacitate și răbdare!

Eu am avut si a fost o mare prostie, am stat cu el 1 ani jumate! o perioada de chin pentru amandoi, el inainte sa fie cu mine avea multi prieteni, se ocupa cu afaceri ilegale, iesea foarte des pe strazi, neglija scoala..etc! eu la polul opus o fetita cuminte, silitoare, din familie buna..etc..ai mei nu erau de acord, ne intalneam pe ascuns, el a renuntat la tot ce facea inainte si incerca sa fie ca mine, sa se apropie de idealul de baiat pe care si-l doareau parintii mei pentru mine! dar pentru ei trecutul nu a putut fi sters, ei nu puteau concepe ca un om se poate schimba doar de dragul unei persoane! Cand au aflat de mine si de el nu ma mai lasau deloc sa ies din casa si daca ieseam trebuia sa le promit ca nu mai sunt cu el si chestii din astea! I-am mintit ca sunt cu un prieten de-al meu foarte bun( ii minteam ca am o relatie cu el, doar ca sa pot sa ma vad cu celalalt).o perioada mi-a fost bine asa si acceptam situatia! ma simteam prost ca trebuia sa mint, simteam totul ca pe o povara! am incercat sa ma despart de el, dar nu am reusit! insa totul s-a terminat cand am plecat din oras intr-o vacanta ceva imi lunga si atunci am putut sa renunt la el, mi-am schimbat nr de tel, i-am zis sa nu ma mai caute si totul s-a terminat! La scurt timp am aflat ca el a renuntat la scoala, nu s-a mai dus la lucru, s-a casatorit, are un copil si traiesc destul de greu! Deci in concluzie, parintii mei au avut dreptate nu poti schimba o persoana, vechile obiceiuri tot raman! Acum sunt cu un baiat pe care il accepta ai mei, avem o relatie de 3 ani si ne iubim enorm!

Nu mi s-a intamplat, dar nu sundt deloc de acord cu chestia asta! ..De ce sa renunti?!(adica da, sunt parintii tai iti vor binele, dar asta nu inseamna ca mereu stiu CE este bine!).I-ati inima in dinti si spune-le ca tii la el si ca nu ti se pare normal sa hotarasca ei pentru tine! ..Si chiar daca ar face urat, DE CE sa intrerupi relatia?!(daca tu chiar tii la tip!)..Pana la urma, de la o varsta anume,(nu neaparat 18!), tu poti decide singura ce sa faci cu viata ta, iar ei n-ar trebui decat sa te sfatuiasca si sa-si dea cu parerea! ..Parerea mea!

Buna
eu am avut si am tras tare de relatia noastra si am incercat chiar si imposibilul ca sa le demonstrez parintilor ca prietenul meu este cel potrivit pentru mine
acum nu demult ne-am despartit si mi-am dat seama ca din pacate parintii mei aveau dreptate.
daca treci printr-o astfel de situatie ar fi mai bine sa cantaresti situatia pe toate partile si sa fi sigura ca cel de langa tine merita sa lupti inainte de a incepe un razboi ca sa zic asa cu parintii tai(cum am facut si eu) pentru ca mai tarziu s-ar putea sa-ti para rau.
Dar daca tu crezi ca merita atunci lupta pentru ca dragostea invinge mereu si parintii vor intelege pana la urma.
bafta
si sper sa ai mai mult noroc ca mine

Sincer vorbind la mine e fix aceasta problema a fost, si eu am aproape 4 ani de cind am luptat impotriva parintilor, si nu am renuntzat niciodata, parerea mea este ca nu trebuie sa renunti, fii fericita alaturi de el si parintii o sa intaleaga ca fericirea ta este in el, nu te da batuta..lupta pina la urma..ai mei deja au inteles...)))