Fiecare dintre noi avem propriile principii si reguli, din care se nasc fixatiile. Probabil unul din parintii tai a trecut printr-o trauma de genul ( din ce am inteles, ai tai pun mult accent pe relatie, cand vine vorba despre " comunism " ), trauma prin care nu doresc sa treci si tu.
Ce poti tu sa faci, din punctul meu de vedere, este sa discuti cu ei. Sa le explici ce varsta ai, sa le arati ( ar fi bine sa ai asa ceva ) exemple unde ai dat dovada de responsabilitate ( ai fost cuminte nu stiu unde, ai facut curat in casa, ai venit la ora 22:00 acasa, etc ), incercand sa subliniezi faptul ca pot avea incredere in tine.
Daca asta nu merge, poti face un lucru pe care multi copii nu doresc sa-l faca: introdu-ti prietenii. Lasa-i sa-ti cunoasca grupul. Fie ii aduci pe ei la tine acasa, ori iti inviti parintii cand iesi afara. Daca grupul tau nu este unul tocmai " cuminte ", roaga-i ca la iesirea respectiva sa se comporte exemplar.
Trebuie sa intelegi ca tot ce se intampla in situatia ta sunt grijile exagerate ( sau nu, depinde de comportamentul tau cotidian ) ale parintilor tai. Daca iti cunosc anturajul, te cunosc pe tine, iti cunosc si prietenul, nu au de ce sa nu aiba incredere.
Mai inainte de toate nu vorbi despre lucruri pe care nu le intelegi si nici nu le-ai trait. Din ce spui tu mai sus, inseamna ca parintii tai sunt preocupati de soarta ta si nicidecum comunisti.
De ce ar avea incredere in tine, din moment ce, din cate lasi de inteles, nici nu prea au de ce si nici nu prea le-ai dat motive sa aiba. Totusi banuiesc ca smenu nu-i ca nu au incredere in tine cat s-ar putea sa nu aiba incredere in prietenul tau. Am ajuns sa cunosc destul de bine Carpatii romanesti, si pot sa-ti spun ca muntele, chiar si astia ai nostri mai "amarati", nu este un loc potrivit pentru "discotecari", deoarece accidente s-au intamplat destule.
Situatia ta e foarte delicata, dar te sfatuiesc sa urmezi sfatul dat de ayethusa, sa la arati parintilor ca meriti sa aiba incredere in tine, sa le prezinti prietenii si iubitul si daca nu merge sa apelezi la ajutorul unui psiholog care sa te ajute sa-ti imbunatatesti relatia cu parintii si sa-i faca pe ei sa inteleaga ca ai crescut, nu mai esti un copil si esti capabila sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale.Multa bafta, sper sa reusesti!
P.S. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca parintii mei sunt foarte intelegatori, aveam aproape 18 ani cand i-au propus prietenului meu sa se mute in casa cu noi, iar el e cu 7 ani mai mare...
Mica si proasta... stai, nu! Majora deja si la fel de proasta!
In primul rand daca parintii tai erau comunisti, li se cam rupea pe unde umbli tu acum. Nu de alta, dar in comunism era normal ca, virgula, copiii sa o frece pe afara pana spre miezul noptii, sa participe saptamanal la banchete pana duminica dimineata, si sa ii uite prin tabere PTAP si alte alea cate o luna in vacanta... asa ca esti doar o capsomana de 18 ani care habar n-are cu ce s-a mancat de fapt comunismul, dar probabil ca suna trendy sa etichetezi lumea aiurea cu termenul asta, mai ales pe parintii tai.
Deci daca ai fi fiica-mea, si eu as zice ca esti o pitipoanca toanta, si ca e spre binele tau sa te tin incuiata in casa, ca sa nu te faci de ras, sau, si mai rau, sa concepi prematur plozi la fel de tonti ca tine!
Am cerut doar un sfat, chiar nu aveam nevoie de insultele tale.Mulţumesc!
Am cerut doar un sfat, chiar nu aveam nevoie de insultele tale.Mulţumesc!
Nu erau insulte, erau remarci corecte. Ca fiu de comunisti, nascut si crescut in vremea comunismului, am un mare respect pentru adolescenta mea comunista lipsita de idiotismele de azi, asa ca normal ca imi sare mustarul cand o adolescenta de 18 ani habar n-are ce a fost acum 20 de ani in propria ei patrie, si crede ca isi jigneste parintii ei ce-au facut-o asa capsomana dupa Lovilutie.
Dar ce sa zic, va meritati soarta! Normal ca orice parinte decent si-ar tine plodul sub stricta supraveghere daca vede ca termina liceul si n-a prins nimic pertinent din Invatamantul EcaterinAndronicesc...
Probabil ca asa faceau atunci parintii, dar nu cred ca din indiferenta ci doar pentru ca atunci viata era mai sigura din anumite puncte de vedere
Eu cred ca este o reactie normala din partea parintilor tai..ca vor sa fii sanatoasa si sa nu isi bata cineva joc de tine.Chiar daca ai 18 ani eu cred ca ar trebui sa ti asculti parintii, lasa telenovelele.
Pur si simplu du-te, iar cand te intorci inarmeaza-te pentru o cearta zdravana. Dar nu uita sa le zici ca daca nu se poate discuta omeneste si ajunge la un consens, atunci se poate si altfel. Nu esti prizoniera lor si faptul ca ti-au dat viata nu inseamna ca au dreptul sa ti-o controleze. Eu vorbesc din experienta, ai mei nu voiau sa ma lase la tara la prietena mea si m-am dus pur si simplu . Urmarea ti-o poti inchipui...
Iti multumesc pentru idee, dar nu cred ca am suficient curaj sa o pun in practica :-s
Bananacantareata87 întreabă: