Hey, am si eu o problema de ceva ani :
Sunt cu iubitul meu de cativa ani buni, iar de aproape un an ne-am mutat impreuna. Problema e ca ai lui sunt adventisti si nu au fost niciodata de-acord cu relatia noastra. Ne-am intalnit doar intamplator, atata tot. Si asta cu tatal lui, pe mama lui inca nu am vazut-o.
De invitat nu m-au invitat niciodata la ei acasa, sau altundeva, chiar si la biserica macar. Iar acum ca ne-am mutat impreuna si i-a invitat partenerul la noi, tot nu vor sa vina nici asa sa ne intalnim, ca na, ar insemna ca ei ne accepta relatia si nu o accepta nicicum. Sunt suparati si pe el, ca ar fi vrut sa continue in religia lor (si el a fost botezat la 18 ani adventist apoi a renuntat de tot la biserica), sa isi ia o fata din biserica, etc. Ce ar trebui sa fac eu? Sau ar tebui sa fac ceva? Sa mai astept sa ma invite la ei, sa mai insistam sa vina la noi? Sa ii sugerez partenerului sa faca ceva in privinta parintilor lui? Nu mai stiu ce sa fac. Situatia nu e ok, relatia noastra evolueaza si ne iubim din ce in ce mai mult, ai mei sunt de-acord si au fost mereu cu noi, il plac mult pe partenerul meu... problema mai e doar la ai lui, asta ne mai tine in loc uneori fericirea deplina.

Eu am 16 ani... Iar iubita mea are 18. Si ea este penticostala cam aceiași problema avem pentru ca ne iubim foarte mult chiar daca suntem tineri si a venit si vorba de căsătorie si faza e ca penticostalii nu accepta relații cu creștinii ortodocși si noi ne-am gândit sa facem două nunți. tatăl ei nu are nimic cu mine si nici mama ei, problema mai este decât la o profesoara care nu vrea sa accepte nicidecum relația noastră.
Nu stiu cum sta faza cu adventiștii dar cred ca daca părinții lui ar fi mai comunicativi ați putea sa ajungeți la același consimțământ adică sa faceți doua nunti si fiecare să-și păstreze religia iar copii sa decidă ce vor.
Daca vrei putem sa vorbim in legătură cu asta. Succes

Ugh... asta urasc eu cel mai mult la "credinciosi". Sunt niste ipocriti. Ridica religia in slavi, dar cand vine vorba sa faca ceva ok gasesc mereu ceva sa comenteze. ("iubeste-ti aproapele")
Te sfatuiesc sa nu il presezi prea tare pe iubit deoarece el este efectiv prins intre ciocan si nicovala. Si cam greu sa castigi o lupta contra parintilor lui. Nu are rost sa incepi sa te certi degeaba. Parintii lui sau hotarat deja sa te urasca.
Incearca sa ii arati ca poti fi intelegatoare in aceasta situatie si nu arunca paie pe foc. Nu fa mici comentarii rautacioase sau alte lucruri care pot duce la cearta.

Nu face nimic. Cu timpul o să îşi dea seama că au greşit şi vor veni ei spre voi. Dacă nu o vor face niciodată, nici asta nu e o mare problemă. Trăiţi-va viaţa ca şi cum ei nu ar fi.

Voi trebuie sa Rămâneți la fel...Problema e la ei.

Nu poti forta un om sa te placa,asta e,pacatul lor sa fie,in biblie nu apare vreo religie creata de iisus,las ca cu timpul vor veni poate la voi, numai te stresa atata, asta e, culmea e ca si stramosi lor au fost ortodoxi, dar e usor sa uiti asta

Nu ai ce face, indiferent de stadiul relatiei parintii nu sunt/vor fi de acord, sunt mai degraba dusmanul relatiilor.

Tata e adventist. E o lege la ei cum ca daca iei pe cineva din afara nu e ok ca te poate duce in ispita sau cam asa ceva... Problema e ca tu cauti acceptare cand nu ai de ce. Daca asta e motivul adevarat(cel religios) sunt niste oameni limitati. Nu iti bate capul prea mult cu asta. Nu e vina ta! Daca vreodata vrei sa faci pasul asta si sa fii una dintre ei(dintre adventisti) trebuie sa il faci din convingere nu din dorinta de a fi acceptata de parinti lui. Esti decizia lui, e decizia lui de a se indeparta de aceste convingei. Incearca sa iti traiesi viata alaturi de acest baiat si sa il faci sa constientizeze ca meriti. Parinti vor accepta cu timpul. Nu vor avea incotro daca vor vrea sa il aiba viata lor. Nu poti sa ii schimbi. Apara relatia ta cu acest baiat dar evita pe cat posibil confictele pe tema religiei. Sunt oameni cu probleme mult mai grave. Vor trece si toate acestea daca tu si el va iubiti/respectati!

Da, asa gandeam si gandesc si eu, doar ca uneori mai cad pe ganduri pe tema asta. si da, asta a fost si e motivul:religia. ei fiind foarte religiosi si religia lor fiind totul pentru ei, iti dai seama ca nu vor accepta niciodata. dar din moment ce baiatul lor nu mai are religia asta si nu e pe aceeasi lungime de unda cu ei, de ce as fi eu sau de ce as vrea eu sa fiu fiind o straina pentru ei. nu?

Asa e.

Pai stiu ca el isi iubeste si familia, ma iubeste si pe mine. eu nu il presez cu nimic. astea sunt doar gandurile mele. in rest, el e cel suparat pe situatie. ca nu are niste parinti asa cum sunt ai mei. care sa ne accepte relatia si sa fie alaturi de noi. ba chiar ii e rusine la ce comportament frumos au ai mei cu el, iar ai lui, nici macar tot numele meu cred ca nu-l stiu. vizite cu mine nu, chemat nu, intalniri cu ai mei macar, nu! urat!