Hey, e o poveste lunga, sper ca va faceti timp sa cititi.
Sunt intr-o relatie de 8 luni. Au existat certuri multe intre noi. Dar am trecut prin toate impreuna. Suntem extrem de orgoliosi, si excesiv de gelosi! Ne-am cunoscut anul trecut. Prima data cand ne-am vazut nici nu ne cunosteam. si ne-am certat. Ce chestie, nu?!? Apoi dupa cateva luni, am inceput sa vorbim. Si asa, s-a infiripat iubirea asta dintre noi. Din prima seara pe care am petrecut-o impreuna, ma refer sexual, el a decis ca ar trebui sa ma mut cu el. La inceput eu nu am acceptat, dar dupa ce parintii nostri s-au cunoscut, am zis ca ar fi o chestie interesanta. Poate am cautat protectie din partea lui, din cauza unei relatii anterioare. Aveam nevoie de cineva care sa fie langa mine, si el mi s-a dedicat mie trup si suflet. Eu am luat relatia in gluma in primele luni. Inca speram ca fostul sa se intoarca la mine. I-am explicat, ca nu vreau sa aud cuvintele "Te iubesc" din gura lui, nu vreau efectiv! Toate persoanele care mi-au spus asta, ma refer si la familie, m-au dezamagit, nu mai aveam nevoie. Dar el a spus-o si mi-a si demonstrat-o. Si eu am luat totul in gluma. am calcat pe el ca pe un pres, pentru ca am simtit nevoia sa imi bat si eu joc, asa cum au facut-o toti cu mine. In fine. Imi pare nespus de rau oricum, e greseala vietii, referitor la o relatie. Dar, m-a iertat, a trecut peste ca si cum nu s-ar fi intamplat. E genul de baiat golan, care nu a avut niciodata o relatie serioasa, spunea te iubesc, in gluma, de aceea m-am comportat asa. Pentru ca imi era frica sa nu pierd din nou, eu voiam sa castig jocul asta! Dar m-a iertat . Si, de 3 luni. ne certam in continuu. El are o problema la rinichi, si m-a luat in brate, si eu fiind foarte nervoasa, pe alte motive, l-am lovit la rinichi, si am dat tare, in momentul ala, el mi-a intors o palma. Si de atunci au inceput certurile. El a inceput din nou sa bea, si devine agresiv. Dar rar, doar cand iese cu prietenii. Si eu, ca sa ma relaxez, incep si ma droghez, el nu stie chestia asta. Nu l-am inselat, nici el pe mine, cred, nu-mi ofera incredere. Are facultatea la Tg-mures, unde sunt si multe foste prietene de ale lui (tin sa mentionez ca face naveta doar ca sa fie cu mine, adica merge de 3 ori pe luna la tg mures si sta cate o zi). Si de fiecare data cand ne certam, ne despartim si el incepe si povesteste cu ele pe facebook si bineinteles ca la fel fac si eu! Are momente cand e ca un mielusel, e tandru si mi-ar lua si luna de pe cer daca ar avea cum. Dar are momente cand ma loveste, si se comporta ca ultimul gunoi cu mine. Dar chestia e ca asa fac si eu. Sunt draguta cateodata, dar cand ne certam, eu plec acasa, si pe el il doare asta foarte tare. Ne-am invata unul cu altul. Ne trezim, mancam, facem tot impreuna. Mi-ar fi greu sa renunt acum. El are planuri sa plece dincolo, sa munceasca, ca sa putem sa ne facem viitorul impreuna. Mi-a zis ca vrea o familie cu mine, ca eu sunt "aleasa". Dar eu i-am zis ca daca pleaca, cu mine a incheiat-o, nu vreau sa mai fiu pe locul al 2-lea.
- Ce ar trebui sa fac sa nu ne mai certam?
- Cum ar trebui sa imi repar greselile?
- Si, oare sunt prea egoista?
- Dar mai presus de toate, are rost sa mai continuii, merita?

Ne-ai prezentat relatia voastra in antiteaza, chiar nu stiu ce as putea sa spun. Este o relatie care atarna de un fir de ata. Vezi sa nu se rupa firul. Cred ca ar trebui sa aveti o discutie serioasa despre comportamentul vostru, ce va deranjeaza unul la altul pentru a preveni o urmatoarea cearta. Daca nu rezolvati asta, cred ca ar trebui sa va despartiti. Succes.

Este o relatie riscanta dupa parerea mea. Dar daca nu risti nu catigi. Daca ati trecut peste atatea lucruri impreuna, crezi ca nu merita si aceste certuri o sansa? Ati vorbit vreodata serios despre asta incat sa gasiti o rezolvare? Se vede ca el te iubeste ca altfel nu cred ca si-ar mai fi pierdut atata timp cu tine. Eu zic sa mai stai o perioada sa vezi cum evolueaza lucrurile, poate iau o intorsatura pozitiva. Daca nu si nu, pui punct.

Antiteza in ambele cazuri sper ca vroiai sa zici. Cand eu sunt buna, cand el e rau si viceversa ( Nu vreau sa cada vina doar pe mine ). Si daca am avut acea discutie, si la final s-a lasat cu cearta si etc. Dar totusi ne-am impacat dupa. Crezi sa suntem prea lasi sa spunem "stop", sau prea orgoliosi sau orbiti de iubire ca sa renuntam unul la celalalt?

Si eu cred la fel, adica, din cate stiu eu o relatie fara certuri si gelozii e o relatie fara iubire. Doar ca voiam sa aud mai multe pareri. Nu ca as aplica unele dintre ele. Dar vreau sa vad si perspectiva relatiei noastre in ochii altcuiva, si nu in a prietenilor si a familiei. Pentru ca parerile sunt impartite. Si multe persoane cunoscute noua, nu sunt de acord cu "noi", doar cu "eu" si "el". Sa vad ce greseli fac, pentru ca el niciodata nu imi spune, considera ca sunt perfecta, dar nu e asa. Aveam nevoie de raspunsuri pozitive cat si negative. Si daca eu o sa fiu mai pozitiva, o sa-i transmit si lui starea asta, ma bazez pe faptul ca el sustine relatia, dar eu sunt echilibrul lui

Nu vă meritaţi niciunul pe celălalt.El te loveşte, tu îţi baţi joc, numai iubire nu e între voi crede-mă.

Încearcă să mă contrazici.

Mi se pare corecta gandirea ta si consider ca ar trebui sa o pui in aplicare curand. Cu cat o pui mai devreme, cu atat si rezultatele vor aparea mai repede. Succes! :*

Eu cred ca e si joc de orgolii si lasitate.
De iubit clar va iubiti, pentru ca altfel nu v-ati scoate in halul asta din pepeni. Lipsa iubirii nu se vede neaparat in certuri ci in lipsa lor, in indiferenta. Cand nu te intereseaza persoana de langa tine, pentru ce sa consumi atata energie ca sa te certi?
Problema e alta... aveti niste vicii care va vor distruge ca individ. Odata ce s-a intamplat asta, e pa si relatia.
Tu esti prea impulsiva si nu iti poti controla psihicul. Trebuie sa inveti sa o faci pentru ca altfel nu te vei integra niciodata in societate sau intr-o relatie.
El e foarte orgolios si vicios.Isi varsa toate frustrarile cand bea. Stii, e genul de relatie dragoste-ura. In general, genul asta de relatii sunt toxice, sunt ditructive...
Cat despre plecarea lui, esti egoista, da. Pleaca si tu cu el. De ce elimini posibilitate asta?

Da, cred ca sunteti prea lasi sa puneti capat relatiei, crede-ma si mie mi s-a intamplat. Daca tu crezi ca ti-e mai bine fara el, ia tu atitudine, sau macar luati o pauza sa vedeti cum este unul fara celalalt si dupa luati o decizie.

E clar ca va iubiti, doar ca trebuie sa scapati de violenta.
Sincer si eu ti-as fi dat acea palma, chiar daca te iubeam, si cred ca si tie ti se pare normal. Discutati problema asta, si stabiliti ca de acum sa nu va mai loviti, sunt mai bune cuvintele, chiar daca nu sunt 'de bine'. Cand lovesti tu prima, chiar daca ai dreptate, el te va lovi la randul lui, si viceversa. Nu ajungeti nicaieri, si trebuie sa fiti constienti de asta, ca sa nu se mai intample.
Egoista nu cred ca esti, din ce ai povestit esti foarte corecta in aceasta relatie, chiar te felicit pentru asta. Altele deveneau carpe de companie, erau lovite fara sa riposteze, doar pentru ca e un 'bed boi' si e cool sa ai probleme cu unul din ala, ca in videoclipuri
Are rost sa continui, pentru ca sunteti amandoi pe placul celuilalt, si constienti de greselile pe care le faceti. Nu mai trebuie decat sa va impuneti schimbari, nu majore pentru ca nu o sa va tineti de ele. Incetul cu incetul.
In primul rand, sa renunti la droguri, e o prostie imensa, si pari fata desteapta, stii si tu unde se ajunge.
Daca te mai loveste, drept razbunare taie-i din momentele de tandrete, formeaza o legatura intre aceste doua situatii, ca sa se gandeasca data viitoare cand ridica mana asupra ta.
Mult succes, si nu iti pierde capul!

Aveti o relatie dificila. Traiti la extrem. Sunteti amandoi gelosi, viciosi, batausi, orgoliosi. Un pachet de naravuri "bune" O fi asta dragostea cu nabadai fiindca si eu sunt de parere ca totusi va iubiti, altfel nu ati fi rezistat la lovituri, crize de nervi si alte tratamente pe care vi le aplicati voi acolo. Ce ar trebui sa faci ca sa nu va mai certati?
Pur si simplu elimini din schema cauzele conflictelor si doar tu stii cel mai bine care sunt acestea. Cat depre greseli, nu le mai poti repara, o vorba spusa nu mai poate fi luata inapoi ceea ce este valabil si pentru fapta, ce e facut, facut ramane. Tot ce poti face in privinta greselilor este sa nu le mai repeti. Iar privitor la egoism, in contextul dat de tine, da, esti foarte egoista cu atat mai mult cu cat el isi doreste ca prin munca lui sa obtina un viitor mai bun pentru amandoi. Bine ar fi (ca sa fie toata lumea impacata) sa pleci cu el. In rest relatia voastra are sanse sa reziste in timp cam cat are si una mai "normala". In ambele cazuri pana la urma totul depinde doar de sentimente.

Esti o drogata? vaaai si inca mai si zici pe TPU....psiholog iti recomand si tie!

Mno buna si tie te salut din mers, multumesc in primul rand ca ti-ai consumat din timpul tau pretios ca sa citesti ceea ce am scris eu aici, desi iti dai cu parerea stim aman2 foarte bine ca putin imi pasa ce crezi tu despre mine, ma doare in "partea dorsala" de parerile tale. E normal ca un om sa aiba o problema si sa incerce sa se destinda cumva de ea, cum fac eu sau, in cel mai rau caz il poti numii un viciu. Nu cred ca ai fost tu acolo langa mine, nu cred ca mi-ai vegheat tu noaptea gandurile, ca sa imi vorbesti asa. Eu am cerut pur si simplu o parere si am zis sa fiu sincera in tot ceea ce priveste problema mea. Si daca tu esti robotica sau do'nsoara perfecta care are o viata roz, plina de curcubee si unicorni, e strict problema ta, dar nu critica in necunostiinta de cauza, asa ca te invit frumos, sa iesi, ia o gura de aer si mergi tu la un psiholog. Multumesc frumos de timpul acordat citind acest mesaj ( de obicei te bagam undeva si punct, dar sunt sarbatorile, ca sa stii de la mine.)